Îți amintești cu siguranță The War of the Worlds și muzica sa fascinantă compusă de Jeff Wayne. Dacă nu o știi după acest nume, înseamnă că ai auzit-o în filmul din 1979, Nea Mărin Miliardar. Acest film din Epoca de Aur rulează azi la Tv și, obosită fiind după o zi de muncă, m-am postat în fața micului ecran pentru relaxare.

Pe televizor rulează imagini de la aeroport, din avion, de pe plajele și de la hotelurile de pe litoralul românesc așa cum arătau ele în acea vreme. Peisaje frumoase aș putea spune. Plaja era mai liberă față de azi, Hotelurile erau noi și păreau mai spațioase.

Cum sunt fan al serialului Doctor Who, mi-am decorat casa cu o mulțime de figurine de colecție, inclusiv machete ale celebrului T.A.R.D.I.S., o navă suprinzătoare care călătorește în timp și spațiu. Este serialul meu favortit și am achiziționat chiar și o telecomandă inteligentă cu infraroșu în forma unei șurubelnițe sonice (ustensila Doctorului) care se adaptează la TV și pe care o pot folosi pentru a schimba programe și cam tot ce presupune o telecomandă TV obișnuită.

Și iată că mă chiombeam moțăind la televizor la replicile haioase a lui Nea Mărin… în timp ce observam cu coada ochiului ceasul în formă de T.A.R.D.I.S. de lângă televizor. Toate erau ok până când din ceața adormirii mele am auzit un suntet familiar de șurubelniță sonică…

Zgâlțăitul era puternic și până să întreb unde sunt, îl aud pe Doctor cum exclamă:

– 1979, Am ajuns!

Acesta este stilul lui, să plece unde este nevoie de el. Și acum trebuia să ajungă să îl salveze pe Nea Mărin și pe Miliardarul american de nebunia din hotelul Vega din Mamaia anului 1979.

Cum arăta marea atunci? Tot albastră. Cum era plaja? Tot cu nisip. Poate că tot ce s-a schimbat în peisaj este Cabina britanică de poliție de culoare albastră care a apărut din neant pe plajă fară să aibă oportunitatea de a-și schimba înfățisarea pentru că mecanismul de deghizare conform mediului înconjurător e iar defect. Asta spune Doctorul, cel puțin.

– Asta e ce mi-a recomandat Doctorul, spun eu amuzându-mă. O vacanță în Mamaia!

Ce mai conta că tocmai mă întorsesem recent dintr-o vacanță în Tenerife luată în urma unei oferte Early Booking de la Christian Tour. Ce pot să spun… au fost 7 zile în paradis. Ce palmieri pricăjiți observam în holul Hotelului Vega, dar ce frumuseți se înălțau cât casa pe plajele însorite și iarna în Tenerife.

– Draga mea, concentrează-te! Nu mai visa atâta! Istoria depinde de noi să ne asigurăm că Nea Mărin nu se intersectează cu Americanul, mă zgâlțâie Doctorul văzându-mă cum mă holbez la palmierul ce părea mai degrabă a leandru. Hai să demarăm un plan. Tu îl iei pe Nea Mărin, că e de-al tău, eu îl iau pe American… că arăt mai exotic.

Plecăm fiecare în drumurile noastre. Eu caut papornița de țară a lui Nea Mărin… ca să am cu ce-l momi. Am noroc, că era în spatele unui ghiveci cu flori. Ehee. Acu’ e acu’!

Mă strecor în lift și îl zăresc la etaj cum fuge de o damă bună care il voia pentru banii pe care credea că-i are. Mă ascund după colțul unui hol și îl prind din alergătură spunându-i să tacă dacă vrea să scape din încurcătură. După ce râmânem singuri îi explic că vin de departe și vreau să îi înapoiez papornița lui mult iubită. A acceptat să stăm oleacă la o vișinată să îi povestesc de unde vin că tare îl intrigă locurile.

Ptiu… să îi zic eu de calatorii în timp? Aș fi nebună! Și Doctorul nu e în preajmă să mă salveze. Zoe! Hai să fiu bărbată! Și ce bună-i vișinata! Prea bună as cam zice, iar Nea Mărin pare să se simtă bine. No… ce-i la beție… se uită! Hai să-i zic…. nu l-o crede nimeni orișicât. Că doar nu-i Nostradamus și Nea Mărin.

– No… Io am venit din viitor. Nu mă crezi, iată cardul meu de credit, că expiră in 2020. În lumea mea tu ești unul dintre cele mai comedice personaje din istorie. Și ne ești drag. Și vremurile au evoluat, să știi. Acum te duce finu’ la marea mare în vacanță. Dar la mine s-a inventat o chestie numită internet. Și pe internetul asta poți găsi orice. Da! Și oi, și capre, și brânză, ceapă, praz. Orice! Chiar și vacanțe. Și dacă te uiți iarna pentru ce vacanță vrei la vară tre’ să o rezervi din timp, că o prinzi mai ieftină. Îi zice asa: Early Booking. Și ghici ce! Poți pleca și afară din țară. Fără să te dai peste cap și să dai de naiba. Pur și simplu. Cu buletinul. Cum pleci la piață. Ziceam de cardul asta, îl vezi? cu el plătesc fără să am bani de hărtie la mine. Totul se transferă prin internet. Acu o lună am fost în Tenerife. Aia-i în Spania, o insulă, în mijlocul oceanului. Și acolo e soare mereu, și pot să mănnc cât vreau la masă, că nu mă oprește nimeni, zău. Meniurile sunt variate și poți gusta oricât vrei matale. Și zbori cu avionul acolo în Tenerife, unde palmierii îs cât casa, nu ca pricăjitul ala de la hotel. Și nu tre’ să fii american ca să primești o cameră belea ca asta unde ai dormit azi-noapte. Toate sunt așa de mari și faine. Au apă caldă și sute de programe la televizor. Și televizorul e color… și e ca un tablou pe perete… nu cum e cutia asta de lemn pe care o știi.

Nu-mi termin pledoaria bine că Nea Mărin se face alb și verde. Nu era vișinata! Zău! Că bună mai era!

Era Veta, bre! nevastă-sa. Ne-a văzut la masă și a scos făcălețul din traistă. Yoy! eu o zbughesc spre usa din dos și cum alergam eu asa printre mese, mă împiedic de un picior de masă și trag o trântă de tresar…

Și mă trezesc. Sunt iar acasă. Pe canapea. Văd doar becul de veghe și neonul de noapte al broscuței. Am niște steluțe fosforeșcente pe pereți și tavan care mă veghează. Se poate auzi și ticăitul sec al ceasului albastru de lângă televizorul acum închis.

Ce-i drept, în realitate, visul meu a fost indus de șurubelnița sonică din mâna jumătății mele, care observând că am adormit a apăsat butonul magic pentru a inchide televizorul. Dar și ce faină călătorie a fost…

Articol redactat în cadrul competiției Superblog.