Nu am spus eu asta prima oara si nici nu m-am gandit vreodata ca eu as putea fi un titirez.

Ei… si ce daca stau acum in cada pe subseara spargand baloane de sapun si gandindu-ma ce sa iti zic despre mine?

Suunt… un titirez. Gandesc mult si sar de la o idee la alta. Scriu poezii nervoase si ma pricopsesc adesea cu lacate de parca universul ar considera ca ma precipit sorbindu-mi buza muscata cu un nerv umezit de ploaie ca si cum as avea un drob de sare pe o soba. Dar pot sa spun oricand ca nu as fi in stare sa trimit pe cineva sa pasca fericit… Pentru ca fericirea-i in a etira raspunsuri si fara intrebare nu exista o idee.

Si daca a existat o intrebare… apai sa ofer si un raspuns.

Inca de mica mi-a placut arta si am trecut prin multe stadii de incondeiere, unele mai creative decat altele. Martisoare, desene, poezii, fotografii, diverse croitoreli (da, stiu sa cos un nasture… si nu numai), picturi si nu in ultimul rand articole documentate.

Si ma tot gandeam in astia zece ani de blog… unii se tem de clovni… dar de vrajitoare… nu au cum. Ca voba aia mai noua asa…pisicile se tem de castravete… nu si de chenar. Si ambele’s virale…

Mi-ar fi placut sa-ti spun totul despre mine, insa am scris deja o istorie in mii de pagini la Emil pe blog, ca doar e blogger partener.

Si in plus, ce blogger vrajitoresc as fi daca nu as drege-o in fix 666 de cuvinte magice.

Mi-a spus cineva ca daca te dai prea mult in leagan ai putea sa ametesti atat de tare incai ai halucinatii. Ei bine, pe blogul meu nu poti avea asa ceva. E simplu. Pur si simplu. E un blog scris din suflet presarat cu un praf de culoare violet care iti ofera un mod de relaxare constanta. E ca o esarfa batuta de vant pana cand isi ia zborul si creaza minunate texturi violacee peste cerul nefiresc.

Fiecare loc in care am pasit a constituit o noua provocare si am avut de fiecare data numai de invatat din aceste interactiuni. Cred cu tarie ca una dintre cele mai importante virtutii ale unui blogger este cultura generala si de aceea am ales intotdeauna cele mai diverse subiecte de dezbatere. Ce-i drept… sunt visatoare… insa de cand a fost acesta un lucru rau? Si ce om nevisator ar scrie despre ce scriu eu? Caci numai in vis se pot crea subiectele mele. Ma trezesc printre mii de intrebari care isi cauta raspuns si nu mai pot adormi pana ce nu le ofer un raspuns.

Ca sa urmez o provocare sa spunem poetico-muzicala, am scris o mica lirica destul de expresiva… Ce-i drept… se pierde pe parcurs… insa… mie mi-a placut.

 

S is for the only song i know
A is for being always here for you
N is for never ever ever let you go
D is for the dream i have
Y is for you and me

 

Dar hai sa trecem la lucruri serioase. Scriu de zece ani pe acest blog. Inainte de blog, ma desfasuram scriind Brublema zilei si eram tare incantata de aceasta bizara indeletnicire. Acum 8 ani, 5 luni si 3 zile m-am inscris pe portalul toateblogurile pe care l-am vazut crescand intr-un mod deosebit si ca partener media. Unde pui ca si Sandydeea a crescut frumos in acesti ani… multi di tat… si blogul si bloggerita…

Deci ce e Sandydeea? Sau poate cine?

E un titirez de blog, un titirez de fata. Scrie ce gandeste si raspunde la ce viseaza. Uneori se pierde in cuvinte, insa intotdeauna incearca sa aduca o abordare noua si curioasa. Se baga in mistere ca musca’n lapte si le dezleaga ca’n escaperoom-uri. Dislexia din ea o face sa gandeasca uneori pe dos… insa totul se sfarseste bine atunci cand ajunge la acelasi rezultat. Si de cele mai multe ori asa se si intampla.

Articol redactat in cadrul competitiei Spring Superblog 2017.

666