De cand ma stiu mi s-a spus ca sunt un Strumpf… o micuta si gingasa Smurfette. Ce-i drept nu-s blonda, ci roscata… dar acest lucru deja nu mai conteaza.

Tot ce este important este faptul ca m-am atasat de micile creaturi albastre despre care am aflat ca se transforma in mov atunci cand isi tin respiratia.

Ca o mica Strumpfita ce sunt, mi-am croit si pictat propria gentuta de cumpraturi pe care o port cu mare drag.

Hai, insa, sa iti povestesc despre cateva momente strumpfesti. Vezi tu, Strumpfii fac parte din viata mea si sunt printre cele mai dragi personaje animate. Iar cu ocazia lansarii in cinematografe pe 31 martie 2017 a celei mai proaspete animatii strumpfesti, Strumpfii: Satul Pierdut, mi s-a facut o teribila pofta de vizonat filmele cu Strumpfi.

Oh, Smurpf! Uite cat ma lungesc. Hai sa-ti spun…

Pe vremea cand realizam emisiuni pentru copii la radio, m-a luat o raceala destul de deranjanta, asa ca luam Decasept destul de mult. Cum la noi existau webcamuri… vizionabile pentru ascultatorii online, un copilas m-a intrebat de ce am limba albastra. Raspunsul l-am dat chiar in direct intr-un mod absolut spontan… am limba albastra pentru ca ma transform in Strumpf. Ce-i drept am amuzat toti ascultatorii cu aceasta informatie… mai ales prin faptul ca in urmatoarea ora le-am povestit despre desene animate cu… Strumpfi.

Una dintre povestioare a fost despre originea Strumpfilor. Iar cu aceasta informatie m-am bucurat sa ma reintalnesc recent, lucrand la o enciclopedie pentru copii. Deci… cum s-au nascut strumpfii? Cu putina sare… As fi spus si piper… insa de aceasta data, sarea este vinovata. De ce? De un lapsus. Pierre Culliford, un artist Belgian cunoscut cu pseudonimul Peyo, lua cina cu un prieten cand s-a lovit de un simplu lapsus. Dorind solnita de pe masa, acesta i-a spus amicului: “Da-mi si mie… aaa… strumpful ala. Raspunsul a venit pe masura: “Cand termini de strumpfit, strumpfeaz-o inapoi.” Acest schimb de replici a nascut ideea despre felul in care comunica Strumpfii.

Smurftastic!

Este, zau, o provocare sa gandesti smurpfeste. Intamplator sau nu, limbajul lor caracteristic m-a cuprins si pe mine astfel incat ma surprind adesea inlocuind cuvinte  in limbajul colocvial. Da, este o realitate… poate intr-un fel sau altul este de bun augur sa vorbesc strumpfeste. Este o provocare sa continui asa…

Si ce daca micutii strumpfi nu sunt mai inaltii de trei mere unul peste celalalt, poate ca ar trebui sa le oferim toata atentia si dragostea noastra. Cert este ca “Happy working song” este de-a dreptul adorabil si este genul de lucru care iti ramane fredonat in cap o saptamana intreaga.

Esti gata de o noua aventura?


Articol redactat in cadrul Spring Superblog 2017.