Anul acesta, cu ocazia Superblog 2013 , Vrajitoarea isi foloseste cu succes Flacara Violet pentru a face viata mai frumoasa oamenilor din jurul ei. Prin urmare, ce sfaturi mai bune sa primesti decat de la o veritabila vrajitoare cu nas carn, par roscat, pistrui si migniona…ca nimeni nu ar crede-o in stare sa faca asemenea minuni pe cate face cu doar un zambet si un pocnit din degete.

22. #Puritate

Cand vorbesc despre puritate ma gandesc instant la sintagma “pur si simplu”. Aceste doua cuvinte, elemente in expresia mentionata sunt sinonime si exprima starea naturala, neperturbata, realizarea intocmai, fieasca. Aceasta sintagma este folosita pentru a exprima foarte multe aspecte, unele pozitive, altele negative, insa ideea este ca ea exprima mereu acelasi lucru: firescul, asa cum ar trebui sa fie.

Cred ca puritatea reprezinta un soi de echilibru, desi daca o privim dintr-o alta perspectiva, ne putem da seama ca ea constituie o extrema…de cele mai multe ori pozitiva. Si totusi, ce o fi intre pur si impur? Ca sa ma joc putin in cuvinte, in Harry Potter se vorbea de Printul Semipur.

Dar sa luam totusi drept exemplu iubirea pura. Ea este echilibrata intre o iubire sa spunem falsa si una obsesiva. Iubirea pura poate fi confundata uneori cu o iubire naiva.

Puritatea, in mintea mea se leaga foarte mult de calmul interior si exterior. Este un sentiment pur si simplu.

Era un proverb pe care il auzisem o data… : “Suprafata apei e calma, insa daca arunci o piatra in lac se vor face valuri. Dupa o vreme, apa se va linisti si va fi iar calma, insa piatra va ramane pe veci pe fundul lacului.”

Culoarea puritatii este albul, insa fiecare culoare din curcubeu poate fi o culoare pura, desi starneste sentimente diverse care numai pure nu pot fi.

Este puritatea rece sau calda? Eu una consider puritatea ca fiind primavara. Primavara nu-i nici prea calda, nici prea rece, este parfumata si prinde viata. Totusi…daca am face o analogie, primavara este ca un rai si atunci iar consideram ca puritatea este o extrema pozitiva.

Puritatea ca extrema pozitiva doar pentru mintea unui singur om a fost rasa pura a lui Hitler. Acesta puritate garanta un statut social, iar oamenii considerati puri cadeau intr-o aroganta care numai pura nu era. Cred ca in acel moment puri erau oamenii impuri.

Si totusi ma intreb daca noi, oamenii, suntem puri. Chimic…suntem indopati inca de mici cu mancare nesanatoasa, pastile si alte chimicale. Moral…ei…cred ca doar copiii pot sa fie considerati puri…desi si ei mai fac boroboate. Fizic…eh…suntem si albi si negri, si galbeni si amestecati… Daca am traduce puritatea prin perfectiune, ei bine…nu ne-ar iesi calculele deloc.

Daca ne gandim la puritatea din jurul nostru, principiile se schimba. Multi asociaza puritatea cu natura neatinsa de mana omului, mancarea fara chimicale, lucrurile care nu ne-ar putea dauna vietii.

Si ma gandesc la o chestie. Trebuie sa fie totul mereu pur pentru a fi bun? Poate fi puritatea o extrema negativa? Penicilina s-a nascut din mucegai, branza cu mucegai este o delicatesa, laptele mamei este bun pentru ca are un continut bogat in anticorpi, fierul este casabil daca nu este amestecat cu alte metale devenind fonta sau otel.

Puritatea se gaseste in jurul nostru fie ca vorbim despre un copac cu flori, un copil care se joaca linistit in parc, o farfurie cu branza si rosii din gradina proprie, o fata frumoasa care este neatinsa, soarele primavaratic, apa rece de izvor…

Despre puritate te provoaca si AQUA Carpatica sa povestesti intr-un concurs Instagram cu tagul #puritate. Aceasta poveste, insa, este una ilustrata si sper ca ti-am dat destule idei despre puritate.

Vrajitoarea-ti recomanda sa citesti si alte provocari oferite de SuperBlog 2013.