Umm…a venit, a venit toamna. Ne-acoperim cliseistic cu frunzele tale. Ieri, acoperita si mai cliseistic cu probleme existentiale, am trecut pe o alee plina de castani. Ploua. Alergam sa ma adapostesc de ploaie, dar am vazut. Am vazut iarba, castanii cu frunze ruginii, am simtit mireasma toamnei pana in vene.
A venit, a venit toamna.

Aseara, ca din intamplare am dormit la ai mei acasa.

Azi. M-am trezi in patul copilariei, la ora 7. Ce energie, ce stupoare. M-am imbracat si am plecat spre casa pe acelasi drum al copilariei pentru ca, iata, intamplator, casa mea e chiar langa scoala care m-a gazduit timp de 12 ani.

Primul lucru vazut. O masina de After school. Al doilea lucru. Gloate de copii.

Si uite asa mi-am amintit.