Sarea in bucate si merele de aur

… Iar ospatul ce-l avura
O durat o saptamana
Si-am incalecat pe-o sa
Si v-am spus poveste-asa…

Basmele populare romanesti… cam toate… se termina cu un mare ospat.
Si multe dintre aceste basme cred ca se petrec pe meleaguri moldovenesti… caci atunci cand ma gandesc la acei imparati-luminati, ma gandesc la Stefan cel Mare, domnitorul Moldovei, despre care am citit asemenea o multime de povesti frumoase… care mai de care mai legendare.

Ma aflu la granita dintre mit si realitate, insa am descoperit ca basmele au in ele realitati care dainuie de sute de ani.

Apai daca-am fost la Iasi
Zis-am sa mananc si papanasi (cu 3 etaje)

Ehee… de fiecare data cand ajung intr-un loc nou caut sa aflu unde se mananca intr-un mod inedit. Nu cat pomul laudat, ci merele de aur.
Iaca le-am gasit la Iasi…
intr-un loc nici prea mare, nici prea mic…
si inchis, dar si deschis…
unde trece lume multa…
ce stomacul si-l asculta.
Si-am gustat zeci de bucate.
Toate bune, aromate…
Si vazand ca nu-i de saga
Calatoru’n ce se baga
Cu arome felurite
Bucatarul se tot joaca…

Daca ajungi in Iasi e musai sa faci un popas la restaurantul Oscar.

Trebuie sa stii, insa, ca daca vrei sa sa mesesti cum se cuvine acilishea, pe strada Strada Lascăr Catargi cu numarul 12 din Iași, trebuie sa faci si rezervare sau cel putin sa dai un telefon sa verifici de ai loc… mai ales de vrei sa vii cu-n mic alai… pentru ca restaurantul este mai mereu plin.

Apai sa se-nteleaga ca e plin nu de plictisiti, ci de mari gurmanzi… incat si Ion Creanga, de ar fi trait in vremurile ceste, s-ar fi ospatat aci. Si mai trebuie sa stii ca portiile sunt in general destul de maricele fata de cele cu care poate esti obisnuit.

Bucate de poveste am gustat la restaurantul Oscar. Incepuram cu felu-ntai, ciorbita radauteana atat de buna incat ti se topeau bucatelele de carne-n gura, iar zeama era aromata si gustoasa. Buna-buna, dar si ciorbita era servita intr-un castron pe gustul lui Doru…adica un castron mare. S-a servit si una ciorbita de vacuta… la fel de mare si gustoasa.
Foccacia este facuta in bucataria lor, la fel si painea alba si cea cu seminte… acestea fiind cele trei optiuni de tip “paine” pe care le ofera. Desigur…cine mai are nevoie sa de umple cu paine cand cu greu faci fata mancarii.
Astfel, am realizat ca nu-i deloc de saga cu oaspatul asta. O sosit si felul doi la care te saturai deja doar privindu-l. Iaca poze de rigoare( daca par cam verzi, e de la lumina proiectata printr-un geam verde fix pe bucatele noastre).

Printre bunatatile gustate:

La restaurantul Oscar am aflat ca se organizeaza OCOLUL PAMANTULUI IN 80 DE FELURI DE MANCARE.

Suna bine… si daca nu i-as fi crezut, as fi spus cu siguranta ca meniul lor reprezinta 100 de feluri de bucurie.

Cu desertul o fost treaba serioasa. Cat sa vrei sa mai bagi…tot plin erai si tot mai greu devenea. Am gustat din fiecare si m-am indragostit de fiecare in felul sau.

Greu a fost sa dau un verdict asupra unui fel preferat caci toate au fost ca-n povesti. Si cred in continuare ca restaurantul Oscar este urmasul bucatariei vreunei curti domnesti din trecut. Mare maiestrie au aratat in bucatele ce le-or servit si zau ca pentru aceasta mancare as mai face o vizita la Iasi.

Pentru mancare si pentru multe altele…despre care iti voi povesti intr-un episod viitor.