Uneori as vrea sa am un creier minune si un aparat tare care sa imi transcrie toate gandurile pe hartie (Nu de alta dar uit ideile pana le scriu). As vrea sa pot reveni apoi pe ele. Ce carti misto as putea scrie asa. Ce povesti frumoase as putea descrie. As vrea sa incerc sa folosesc aceasta agenda(care este transmisa si aici, pe blog) drept o usa catre sufletul si creierul meu. Pacat ca nu pot scrie atat de des tot ce imi trece prin cap. Mi-e dor sa imi pot asterne ideile pe hartie(hartie – nume generic al suportului pe care scriu) am ajuns sa nu mai fac lucruri relaxante. Chiar daca ma relaxez, vreau timp pentru mine. Oare pot?
Poate ca e un experiment pentru mine…
Well, creierul minune se contruieste prin exercitiu 🙂
Recomandarea mea e sa faci cum fac eu de vreun an incoace. Daca tot ai telefon mobil, profita de el. Salveaza-ti ideile in telefon, cand ajngi acasa le transpui pe foaie, in PC sau Laptop. Crede-ma e foarte practic si faci economie si la nervi ca iar s-a dus dracului inca o idee. In momentul de fatza daca nu as avea telefoanele poate ca nu as mai scrie. saracele tot timpul sunt pline de iedi care mai devreme sau mai tarziu vor fi prelcucrate, vor da viata unei poezii, povestiri, nuvele sau cine stie ce ma mai taie capul.
Multe “succesuri”
Observ ca odata cu schimbarea blogului ai inceput sa dai si o tenta mai personala posturilor.
Ce s-a intamplat cu tine? E mai bine.
Nu s-a intamplat nimic special. Feliile de viata sunt un soi de experiment. Sunt intr-o perioada de agitatie. Partea trista e ca de multe ori am program 9-23…si cand ajung acasa pic. Acum incepe sesiunea…O sa ma odihnesc mai mult, O sa scriu mai mult despre mai multe lucruri. Merci de vizita, Ion. Te mai astept 🙂
Tru…daar…pana tastez in telefon uit ce am de scris…e mai repede cu foaia…bine…ca as putea sa inregistrez vocal…dar sa inregistrez vocal ca am vazut o baba securista,..si ea sa fie langa mine in autobuz….eeh..despre babele securiste urmeaza sa va spun…