– Te trezești târziu, nu pot vorbi cu tine până să bei cafea că oricum nu ești treaz! Apoi stai o oră la cafea. Nu înțeleg ce poți face atât. De ce îți e așa greu să te trezești? Uite, eu nu am nevoie niciodată de cafea dimineața! Mă trezesc mereu la 6 senină și vioaie de parcă aș fi dormit 8 ore, nu 6, iar cafeina o folosesc ocazional pe post de mijloc socializare doar pentru compania plăcută din jurul său. Tu dormi pe tine non-stop! Ba mai bei încă una tare și după-amiaza! Și tu dormi 8-9 ore și tot eu trag dimineața de tine. Nu înțeleg!

Asta îi spun cam în fiecare seară înainte de culcare. Mi se pare ciudat că el mai mult doarme pe el decât să fie treaz. Am obosit să trag de el în fiecare dimineață. Am încercat chiar și să îi fac cafea din aia cu alintaroma, să i-o dau pe la nas, poate, poate…

– Andreea, uneori aș vrea să fii în locul meu! mi-a spus el cu ultima energie înainte de a intra în lumea viselor.

L-am urmat și eu pe calea lui Moș Ene, gândindu-mă la ce mi-a zis. Să fac schimb cu el o zi. Păi nu aș reuși să fac niciodată nimic de la A la Z! Eu funcționez pe post de ceas elvețian. Sunt mereu călare pe probleme, sar de la una la alta, chit că e 7 dimineața, sau 1 noaptea. Cafea, neah! Cafeaua m-ar ține în loc… Zzz… zzz, am ațipit și eu, cu ideea mea în minte.

Tic, tac. Tic, tac. … Tac, tic. Tac, tic…

Uneori… e bine să nu auzi ceasul când dormi. Pentru că te vei trei trezi indubitabil când vei auzi ceasul că ticăie greșit. Dar de ce ticăie diferit?

M-am trezit cu o durere de cap și o somnoleță de nu pot să o descriu. Nu m-am simțit niciodată așa. Parcă mă lovise trenul, nu altceva. Mă ridic din pat greoi și mă întreb de ce îmi e atât de dificil să mă mișc. Parcă tot sângele mi-ar fi călătorit undeva în jos și oricâte mișcări de întindere fac în drumul meu spre baie parcă tot nu mă dezmeticesc.

Dar oare pragul era atât de jos încât să îl lovesc cu mâinele? Mi-e somn… ce naiba idee e asta? Intru în baie să îmi descarc vezica… în picioare. Ce? Cum? Acum îmi dau seama! Eu nu sunt eu. Ce fel de glumă e asta? Mă uit rapid în oglinda și realizez că în fața ei nu stă o ființă mignionă cu pistrui și roșcată, ci o namilă de crai bărbos și adormit.

Intru în panică și ies din baie țipând gutural. Îl caut… adică… mă caut. Ce chestie! Nu înțeleg! Și mi-e atât de somn să înțeleg. El… adică eu… adică…. nu știu… nu e nicăieri. Orbecăiesc prin cameră căutând un semn. Găsesc un bilet pe pernă.

Am plecat la piață să fac cumpărăturile de duminică. Nu te panica. Relaxează-te! Sunt ok. Mă întorc până în prânz. Te iubesc. Ps. Ți-am făcut cafea în bucătărie. 

M-am gândt să dau un telefon. Dar era deja ora 11. Mai bine așteptam să se întoarcă și rezolvam împreună misterul inversării corpurilor. Ce bizar! Hai să văd cum trăiește cealaltă jumătate… între timp.

Cafeaua era încă aburindă pe blatul de bucătărie, lângă un espressor automat Philips pe care l-am luat de Black Friday de la un magazin online, magNET.ro. Îmi amintesc ce mulțumire îi citeam în expresie când l-a adus curierul la ușa noastră. Îl folosește zilnic, desi are și la birou cafea. Acum preferă să bea una făcută de el acasă în fiecare zi. Și eu m-am obișnuit să îl trezesc cu o oră mai devreme ca să îi ofer această oportunitate.

Zic să gust din cafea, că dorm pe mine și mă așez rapid pe scaunul de bucătărie. Iau cana între palme, iar căldura ei mă invadează cu simțuri noi. Mirosul se propagă până la cele îndepărtate simțuri și sorb instinctiv o gură de cafea. Este perfectă. Nici prea tare, nici prea slabă, nici prea dulce, nici amară. Laptele îi oferă o textură plăcută. Ce senzație plăcută. Aș vrea să dureze o eternitate. Echilibrul cafelei e uimitor. Nu am simțit așa ceva până acum. Un balans de prospețime. Și când mă gândesc că a ales sortimentul de cafea cu atâta atenție…

Și-a cumpărat boabe proaspete dintr-o varietate de cafele pentru a stabili care este cea potrivită pentru fiecare ocazie. Râșnița ceramică l-a ajutat întotdeaună să obțină o cafea perfectă prin ajustarea concentraţiei şi aromei băuturii. Ce-i drept, nu l-am folosit prea des până acum, expresorul, dar are un design fain, și mi-a plăcut întotdeauna că se potrivea cu stilul bucătăriei mele. Ba chiar îi oferă eleganță. M-a încântat că beneficiază de sistem de lapte LatteGo care face orice cafelută să arate numai bună de pus pe Instagram. Un alt lucru care m-a bucurat întotdeauna este că are sistemul de lapte cu cea mai rapidă curăţare în 15 secunde. Nimeni nu-și dorește să curețe acest vas, și norocum meu e că o pot face rapid și fără efort… că nu are decât două piese și nu are tuburi.

Mă bucur că s-a gândit și la mine când l-a comadat. Mi-a fost întotdeauna ușor să îl curăț.

Mai sorb căteva guri de cafea și le savurez de parcă ar fi cristale de apă vie. Mintea mi-e mai puțin tulbure deja și mă delectez deja cu planuri pentru această zi pe dos. Desigur. până mâine ar trebui să lămurim cum ne întoarcem în corpurile noastre. Nu de alta, dar eu nu știu contabilitate, și nici el grafică. He he…. ce haios ar fi…

Cafeaua e pe terminate. aroma a rămas în aer și mă simt deja cu energie. Aud cheia în ușă. În sfârșit! îmi zic în gând în timp ce mă ridic rapid de pe scaun.

– Ce dor mi-a fost de tine! Am înțeles ce simți! Te iubesc!

Îmi îmbrățișez jumătatea cu atâta energie încât scapă sacoșele din mână.

Tic, tac. Tic, tac. … Tac, tic. Tac, tic…

Zgomotul mă face să tresar pentu o clipă deschid ochii. Mă trezesc… în pat. Eu…. eu sunt eu! exclam pipăindu-mă fugar. Iar el sforăie cu un sunet gutural, dar ritmic și liniștit. Mă trezesc, iau un măr și îi pregătesc o cafea cum îi place lui, cu mult lapte și și mai multă iubire.

Un vis este cel mai bizar lucru care te poate schimba pentru că instinctiv transpunem în vis grijile de peste zi. Am învățat în acest vis cât de important este acest moment de cafea pentu el și sunt încântată că este atât de entuziast să îl savureze acasă dimineața. Acestea fiind spuse cred că voi savura și eu o cafea cu lapte alături de el în această dimineață. Doar să se trezească mai repede….

Acest articol este redactat în cadrul competiției de blogging creativ, Superblog.