De ce trebuie mereu sa jucam teatru pentru a castiga? De ce nu putem sa fim noi? De ce trebuie sa injuram sau sa aiurim ca sa atragem atentia?

Mi-am atins scopul, dar jucand un rol care nu ma incanta.  De ce sa mai joc? De ce am jucat?

Nici nu vreau sa ma gandesc ce impresie v-am creat.  Ma credeti “blonda”, stresanta, naiva, neamuzanta, penibila…  Ce joc frumos. V-ar placea sa fie asa, Sa faceti misto pana crapati. Atacati cu putere pe terenul vostru, dar vad ca ma si vizitati. Va vedeti foarte smecheri atunci cand radeti de o fetita prostuta despre care nu stiti nimic.

Dar oare nu uitati ca teatrul aduce oamenii in sali? Oare nu prostia jucata aduce oamenii la chioscurile de tabloide? Ne tabloidizam domne. Facem orice pentru a urca. Uff picanetiile vietii…

Important e sa nu faci pe prostul si sa ramai asa.

Nu-i asa ca daca nu iscam scandalul nu ma mai vizitati?