…e cel facut de tine. Prin 2011 am plecat sa fac reportaje la Prejmer, langa Brasov, o localitate mica, insa frumoasa si bogata in istorisiri vechi de aproape un mileniu. Am publicat si pe blog unul dintre articolele scrise atunci despre fascinanta Cetate din Prejmer.
Pe langa fastuoasa fortificatie medievala, m-am intors cu un gust unic de acolo. Am gustat gemul de Rubarba al doamnei Maria Comanelea, proprietara Pensiunii Diana, un loc unde chiar mi-a facut placere sa innoptez si despre care am scris in acest numar din revista Vacante la Tara, la pagina 10.
In primul rand, nu auzisem de aceasta planta si chiar ma gandeam ca este cumva exotica. Intr-un fel este pentru ca este orginara din Asia sau America de Nord si destul de populara in Marea Britanie. In Romania se planteza in zona Transilvaniei. In comert am gasit foarte putine urme de rubarba…si asta doar de vreo 2-3 ani.
Acum 2 ani am gasit pentru prima data de cumparat tulpini de rubarba. Tot atunci am pus in aplicare reteta de gem primita la Prejmer. A fost prima data cand am facut gem….de orice fel….si a iesit perfect…dar putin.
Ieri am iesit la o sesiune de cumparaturi la Lidl si le-am zarit din nou…dupa 2 ani in care am tot sperat… Era o ladita plina de rubarba si eram langa ea. Si unde pui ca avea un pret accesibil. Cred ca am luat vreo 5 kg si ceva si pana la iesirea din magazin am mai convins inca doua persoane sa incerce acest gem fenomenal de gustos si extrem de usor de facut.
Ce daca am stat pana la ora 3 sa toc tulpinile si ce daca mana mea dreapta e plina de rani provocate de foarfeca de bucatarie pe care am folosit-o pentru taiat tulpinile (cu cutitul treaba era mult prea migaloasa). Cert este ca aseara am asezat toata rubarba cubulete amestecata cu vreo 3 kg si jumatate de zahar in vreo 8 vase lasata peste noapte sa isi lase zeama.
Dupa cum spuneam, reteta este simpla si ma mandresc mult cu faptul ca am aflat-o de la o persoana premiata pentru astfel de ispravi culinare. Iata reteta:
Gem si dulceata de rubarba
Gem:1 kg rubarba taiata cubulete + 700 g de zahar
Dulceata: 1 kg rubarba taiata cubulete + 1 kg de zahar
Prepararea se realizeaza la fel: Amestecul se lasa de seara pana dimineata, apoi se scurge, se separa rubarba de sirop. Se pune siropul la fiert si cand e legat se adauga rubarba.
Si uite asa am facut si noi pentru ca Doru m-a ajutat pe tot parcursul experientei. Dimineata am verificat atent fiecare vas si am constatat cantitatea siropului. Si distractia a inceput. In prima poza tocmai pusesem rubarba, apoi a inceput sa fiarba si in final s-a fiert…capatand culoare de gem. Atentie mare sa fie mestecata compozitia cat mai des ca sa nu se arda….mai ales spre final.
Daca de fiecare data cand o vizitez pe mama ii duc borcane goale pentru ca toamna sa le primesc inapoi pline cu bunatati, e bine aseara a trebuit sa merg sa aduc borcane inapoi pentru ca nu erau de ajuns cele ramase prin camara.
16 borcane de diverse dimensiuni au rezultat din aceasta poveste. 16 borcane pline de savoare pe care abia astept sa le desfac si sa le gust. Mmmm.
Am avut noroc totusi… borcanele mele si cele aduse de la mama au fost 18. In 16 a incaput rubarba si in celelalte doua Doru a preparat o verdeata special de iute si murata pentru ciorba din tulpini de telina si ardei iute.
Acum tot ce imi mai ramane este sa ma apuc sa secorez borcanele intr-un mod inedit…cum erau cele din camara de la Pensiunea Diana.
