Uite ma gandeam zilele trecute…
Multe persoane iti raspund ca “stau” cand le intrebi ce fac.
Ma tot pune pe ganduri chestia asta. Ce faci cand incerci sa adormi? Ce faci cand stai pur si simplu? Nu poti sa stai pur si simplu. Te gandesti, meditezi…
Eu am senzatia ca timpul se opreste in loc si ma intorc in timp. Imi amintesc scene din trecut si ma obsedeaza faptul ca as fi putut proceda altfel in situatia respectiva. Frustrarea e si mai mare in momentul in care realizez ca nu sunt acolo, in trecut, si nu pot actiona cum doresc acum.
Uneori imi doresc sa nu imi mai amintesc acele experiente deoarece simt cum ma distrug. Ma obsedeaza trecutul intr-un mod foarte ciudat.
Puteam fi mai buna, mai cruda, mai selectiva, mai naturala, mai matura…
Puteam…
Acum trebuie sa gasesc o cale sa trag o linie si sa incep sa nu ma mai gandesc la trecut ci la viitor.
Eu cand stau realizez ca as putea face altceva asa ca rar stau 😛
somn uşor:-)
când ţi se răspunde “stau”, asta e complezenţă.
de fapt nu ştie cum să îşi ascundă mai repede marile idei care ii trec prin cap in momentul ăla şi îţi trage repede prima minciună.
doar nu era să iţi răspundă cum ne-a invăţat Şcoala de la Chicago, “Comunic.” 😉 Pencă nu se poa să nu comunic:p
Pe mine, pentru când mă prinde cineva pe nepregătite şi nu pot să spun ce imi frământă creieraşu in clipa respectivă, am o replică ceva mai simpatică, tot “prefabricată”:
-Ce faci?
-…Binişor! (o spun zâmbind, indiferent de situaţie:-)
Uite, in loc de noapte bună, iţi las un comment din “Omul cu păuni” al lui Ştefan Augustin Doinaş:
-Orfeu, şopteşte-mi: dincolo-cum e?…
Surâde: -Mi s-a interzis să-ţi spun…
[…] Blogul s-a mutat pe http://www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici: http://sandydeea.ro/2008/08/07/ce-faci-cand-stai/ […]