“A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele;…”
Stii povestea, o citeai candva intr-o carte azi prafuita…o citeai pe vremea cand internetul era doar un vis frumos, iar cartea continea toate comorile lumii.
Ce n-as da sa stau sa citesc in tihna, sa nu depind de accesul online la fiecare ora. M-am saturat sa plec in vacanta cu laptopul sau tableta conectate la net si sa verific tot timpul aparitia unui email. Pana si in baie stau pe net caci am un router wireless performant. Lipsa timpului m-a facut sa imi omor tot timpul intr-o asteptare continua pe internet. Un mail, o veste, o poza, o stire… am devenit victime ale asteptarii online… si in acest timp de asteptare il umplem cu jocuri online, vizite catre diverse pagini, sau cititul online. Vrand, nevrand tot acolo ajungem.
Crezi ca nu am incercat fara net? Oh…ba da…
Dupa 5 minute am inceput sa imi rod unghiile, dupa 10 minute am inceput sa rod unghiile iubitului meu. Dar, fiind o persoana calma, am urlat cat m-au tinut plamanii si am iesit la o plimbare.
Prima zi a trecut usor, am fost deranjata doar de numarul interminabil de apeluri ale persoanelor care doreau doar sa ma anunte ca au dat like la cea mai recenta poza postata de mine BN(Before-netloss).
A doua zi a fost un calvar. Am aflat ca am fost taguita pe doua postari si pe doua poze dar nu a vrut nimeni sa imi spuna de ce sau ce aparea in pozele respective. Incepusem sa cred ca nu voi mai putea trai fara sa urmaresc pozele cu obiecte mov aparute pe instagram. Din fericire, iubitul meu a facut doua lucruri bune, a sunat la firma de internet si a facut poze cu telefonul la cele mai dulci brelocuri mov care le-am vazut in aceste doua zile.
Dupa doua zile aveam emailul plin si lumea ma uitase. Daca nu esti online, dispari. Din fericire, in a treia zi internetul a fost repus in functiune si am putut realiza aceasta postare.
Exista o asa mare nevoie de internet, incat lipsa lui s-ar traduce in termeni precum “dezastru” sau “apocalipsa”. Imi amintesc vremurile de dinainte de internet. Eram mai punctuala, citeam, aveam timp de hobby-uri, nu depindeam atata de parerea altuia si nici de vreun gadget care sa-mi ocupe chiar si 20 de ore intr-o zi.
Cu toate acestea, nu cred ca este un drum inapoi. Chiar si maine mi-as mai lua un mini laptop de la un Magazin online, ca are oferte bune la hard disk-uri. Am strans o multime de reviste si carti online foarte interesante si vreau sa le citesc in tihna…
Sau…cine stie…poate curand o sa ma apuc sa comunic cu mine insami.
Acest articol a fost scris pentru Superblog 2014.
mie de hobby uri mi e cel mai dor…
in rest mi e ok si fara. am acceptat de multa vreme ca daca nu esti online o perioada de timp e ca si cum nici nu ai fost vreodata. iar asta imi da o stare de relaxare.