Ador sa gatesc. Insa pe masura ce ador aceasta activitate, timpul ma limiteaza tot mai mult sa o exercit. Uneori gatesc mancaruri de facut in graba, insa cine poate prefera numai astfel de mancaruri despre care spun eu ca sunt superficiale. Totusi….de sarbatori si in weekend uneori reusesc sa ii fac cate o surpriza Morosanului si sa gatesc ba o prajitura buna, buna, ba o mancare mai pretentioasa.
Aseara gatitul m-a dat rau peste cap pentru ca mi-am dorit ca astazi…vinerea dinaintea vacantei micute de 1 decembrie sa pot sarbatori alaturi de colegii de munca Sf. Andrei si am vrut sa fac un cheesecae curcubeu. Si cum Morosanu este pofticios, am gatt doua cheesecake-uri. Abia pe la 3 dimineata s-au terminat amandoua de copt. Oboseala si-a spus cuvantul si din prisma mea nu au iesit atat de aratoase…insa gustoase au fost, iar Cheesecake-ul de la serviciu a fost devorat complet. Si totusi am avut noroc. Crema de mascarpone nu mi s-a taiat pentru ca am batut-o bine cu mixerul, iar biscuitii digestivi au fost maruntiti in cateva secunde cu blenderul. Aceste operatiuni mi-ar fi luat cel putin o ora in plus in cazul bun…caci masurile mi-au fost duble fata de un sigur cheesecake ratacit. Cum ar f fost sa stau eu cu mojaul si pistilul ca sa pisez biscuiti…sau cu “favoritul meu” telul la batut crema… Nu as mai fi fost buna de nimic o zi intreaga. Le admir pe femeile care reusesc acest lucru.
Chestia aceasta imi aduce aminte despre prima mea utilizare a telului in scopuri gastronomice….si nu muzicale. Nu mai stiu exact ce prajitura gatise mama..dar a folosit doar galbenusuri si albusurile nu i-au folosit asa ca am rugat-o sa ma lase sa fac bezele. Si cum inca nu aveam voie cu mixerul, am priit telul in ajutor. Si dai si bate, dai si invarte, iara bate, iar invarte….si mai dai inca pe-atata…incat dupa vreo 2 ore bezeaua mea era o crema alburie, mai lichida decat crema de clatite. Aveam febra musculara deja si bezelele iesite aratau ca niste basturi plati… Asa am concluzioat eu ca nu sunt buna la facut bezele…si eram tare suparata ca respectasem toate regulile batutului de albus, insa pur si simplu nu a iesit. Ehee… De cand cu mixerul sunt atat de incantata ca pot sa bat albusurile atat de bine incat pot tine castronul cu susu’n jos deasupra capulu fara griji.
Mi-ar fi greu fara electrocasnice. Am incercat, insa e greu. E greu si cand plang curatand ceapa…si cand sa pregatesc o supa imi ia mai mult decat sa o gatesc… si cand ajung obosita acasa seara si mi-e foame si vreau sa gatesc ceva si pierd vremea cu maruntisuri. Si cand impart cu mama robotul de bucatarie profesional…pentru ca face lucrurie intr-o clipita, treaba nu e deloc mai roza.
De cand cu magazinul MarketOnline.ro am reusit sa imi gasesc jumatatea in materie de electrocasnice profesionale. Si nu numai. Am gasit un super robot de bucatarie profesional de culoare violet si l-am trecut in wishlist. Sa stie Morosanul mai exact ce-mi doresc de Craciun. Imi plac la nebunie accesoriile pe care le detine…sunt mov si, ce-i drept, rasnitanu am, iar cafeaua buna se prepara din boabe…nu din cafeaua maruntita deja. Ei…ti-am mai povestit eu… Imi place si pentru ca este un robot mai incapator…pot prepara mai multa compozitie o data. iar sucul limpede fara samburi sau seminte si fara storcator este mana cereasca.
Timpul este marea problema cu care ma confrunt in bucatare, iar daca il pot injumatati cu maximul de rezultate…pai …de ce nu…?
Articol redactat pentru Superblog 2015.
Niciun comentariu până acum