Incep sa cred ca am imbatranit. Nici nu imi mai aduc aminte cum gandeam la 18 ani. De aceea, nu stiu cum sa o spun mai exact, insa din punctul meu de vedere, condusul nu face casa buna cu distractia. Cred ca scopul unei masini este sa te duca unde ai nevoie, nu sa te distreze… Pentru ca distrarea la volan produce neatentie…si neatentia, ei bine, duce la altele mai rele atunci cand conduci. Si totusi… Pe la 18 ani ma gandeam ca sunt inca prea scunda pentru a ajunge la pedale.

Dar hai sa ne gandim ca am avut curajul sa imi iau carnetul inca de pe atunci.

Mi-am dorit intotdeauna sa stiu sa conduc pentru a fi acolo pentru cei dragi. Nu obisnuiesc sa beau si de aceea sunt candidatul perfect sa duc pe toata lumea acasa. Fiind la inceput de drum, desi am masina visurilor mele, prefer sa ii fiu back-up driver fratelui meu care are un an experienta in condus in plus fata de mine. Masina o impartim mereu pentru ca s-a indragostit de Toyota Aygo X-Wave a mea si nu mai vrea sa isi conduca masina personala. Mergem impreuna peste tot asa ca nici un sens nu are sa mergem cu masini diferite. El e fericit ca poate sa bea o bere la o petrecere, iar eu ca pot conduce masina cel putin la fel de mult timp ca si el. Si mai e un avantaj. Fiind doi soferi putem sa mergem in calatorii lungi fara sa fim obositi la destinatie.

Asa am plecat in poate cea mai spectaculoasa calatorie a noastra: Turul turistic al Romaniei. Am strans bani pentru aceasta provocare inca de cand aveam 16 ani. Ne-am planuit atent toate reperele turistice pe care dorim sa le vizitam si mai tarziu opririle, am vorbit cu cat mai multe rude din colturile tarii pentru a nu ne caza de fiecare data la hoteluri(abia ca mai scuteam niste bani) si am stabilit ca nici unul dintre noi sa nu conduca pe zi mai mult de 100km. Era cam multicel pentru mine, asa ca am cazut de acord sa facem schimb de volan la fiecare 50 km…”just in case”.

Si iata ca am plecat din Bucuresti cu bagajele facute. Parintii erau, ce-i drept, cam tematori, insa daca tata a facut turul Romaniei pe bicicleta cand era doar cu putin mai mare decat noi, a avut incredere ca doua capete tinere vor gandi ca unul adult. Ne-au urat succes, ne-au facut cadou un plin si ne-au spus sa ii sunam de 3 ori pe zi.

Ah da! Si ne-au mai spus sa nu conducem noaptea sau cu viteza mare. Ceea ce am si respectat…de cele mai multe ori.

Am luat drumul Giurgului catre cetatea cu acelasi nume. Trebuie sa mentionez ca suntem pasionati de cetati si muzee, asa ca am continuat calatoria spre Zimnicea, la cetatea geto-dacica, apoi Pitesti, Ramnicu Valcea la Castrul roman Buridava, am trecut si pe la Muzeul Trovantilor de la Costesti, la Horezu, Targu Jiu cu operele lui Brancusi.

Pana aici drumul a fost fara peripetii. Masina nu ne-a dezamagit si sper ca nici noi pe ea. Apoi ne-am indreptat catre Drobeta Turnu Severin. Am fi dorit sa o luam pe Valea Cernei, insa stiind ca e un drum lung si cumva pustiu catre Baile Herculane, am decis sa avem totusi parte de zone unde GPS-ul si semnalul telefonului functioneaza ok. Am urmat apoi drumul spre Cheile Gradistei, am fost sa bem apa carbogazoasa de la robinet de la Buzias si am ajuns si la Timisoara. Prin zonele acestea am apucat sa vizitam si vreo cateva pesteri interesante. Apoi am vizitat zonele aradului, am facut un drum si pana la Deva, am punctat Oradea, Satu Mare, Baia Mare.

Trebuie sa-ti spun ca la fiecare oprire intr-un oras mergeam la Primarie sa luam o mica mentiune in caietul de bord insotita de o stampila…sa dovedim ca am fost acolo. Am pastrat si biletele de la muzee si poze…multe poze.

Din nefericire banii au inceput sa se subtieze cam pe cand am ajuns pe la Sighetul Marmatiei. Acolo ne-am cunoscut cele mai indepartate rude…si la propriu si la figurat. Eram rude mai mult cu numele pentru ca inca nu stabilisem pe ce ramuri din arborele genealogic suntem. Au fost tare fericiti ca am ajuns si acolo si ne-au gazduit cateva zile pana cand au sosit intariri banesti de la parinti.

Ne-am gandit noi bine si am decis sa mai scurtam drumul…ca Romania asta e cam prea cuprinzatoare si oricum am vizitat mai mult decat ne propusesem. Asa ca am luat-o in jos spre Targu Mures, apoi Sibiu, unde am stat cateva zile la niste rude ale bunicului, am luat-o spre Brasov si am ajuns acasa inapoi pe Valea Prahovei. Cum Valea Prahovei o mai vazusem de nenumarate ori, am oprit doar la muzeele si cetatile pe care nu le mai vazusem.

Eh. Am ratat noi Moldova si Dobrogea, insa nu ne-am pierdut speranta ca le vom vizita in viitorul apropiat. Toata distractia ne-a costat o mica avere…poate ca am fi plecat intr-o vacanta prin Europa de banii astia, insa suntem fericiti ca am descoperit locuri frumoase de la noi, am facut o multime de poze frumoase si am fost cazati si am mancat in multe locuri pe gratis.

Imaginile superbe le-am folosit in cariera mea jurnalistica de astazi in reportaje despre Romania din reviste turistice. Fratele meu lucreaza astazi in turism si este fericit ca poate sa recomande tuturor locuri deosebite chiar de la noi din tara. Iar masina…. Ei masina…Cum sa o uit tocmai pe ea.

In calatorie nu ne-a facut probleme mari, iar un politist ne-a oprit doar ca sa ne spuna ca nu a ma vazut o masina cu asa personalitate. Acest X de pe bord m-a fascinat inca de cand am primit-o. Frate-miu si-a luat intr-un final si el Aygo…dar el a ales X-clusiv.

 

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2014.