…When you fall asleep…

Insa atunci cand te trezesti dimineata si tot la acel lucru te gandesti, inseamna ca ar trebui sa iti iei visul mult mai in serios si sa il indeplinesti. Pasiunea e pasiune…dar daca ar putea devei mult mai mult?

Pinterest-ul meu sta dovada. Am strans acolo o multime de idei croitoricesti. Sunt atat de diverse… de la gentute la sortulete si de la rochite de vara la rochii elegante de seara… Ce mult mi-ar placea sa le pun pe cat mai multe dintre ele in practica. Hmm… Cel mai mult imi place sa rasfoiesc tipare de rochii vintage si visez ca o sa reusesc cu succes sa le reinterpretez. E o mare provocare, insa ma pregatesc temeinic studiind orice carte de croitorie imi pica in mana. Dupa cum spuneam, fiind pasionata de croitoria vintage, incerc sa gasesc o portita intre croielile vintage si cele actuale, sa reinoiesc piese verstimentare din anii de glorie ai modei 30’s-70’s. Imi doresc sa reintorc croielile geometrice, minimaliste, dar si pe cele inspirate din natura, cu forme lichide, liniare. Imi doresc sa reinterpretez pantalonii evazati, dar si croiala de tip fluture. Imi doresc sa ies din comoditatea de a croi doar pentru mine si persoanele apropiate. Si am inspiratie destula… si povesti care ma incurajeaza sa trec peste propriile bariere.

Povestea incepe in copilarie… Nu aveam mai mult de 9 ani si eram in vacanta la bunica. O tot urmaream cum croieste si coase la masina hainute pentru mine si nu numai. Eram de-a dreptul fascinata si voiam sa fac si eu acelasi lucru pentru papusile mele…. hainute colorate, cusute frumos si care nu se destrama de la cusutul manual. Nici nu ajungeam bine la pedala, dar bunica m-a pus cateva zile sa pedalez in gol pentru a ma obisnui. Abia apoi mi-a pus ata in ac si materialul sub piciorusul masinii. Primul obiect de croitorie realizat de mine a fost facut in timp ce bunica dormea. M-am strecurat tiptil la masina de cusut si dintr-un material albastru(oh! nu voi uita niciodata nuanta aceea) am realizat un saculet caruia am reusit sa ii atasez un snur din sfoara impletita. Bunicii nu ii venea sa creada cand s-a trezit si l-a vazut. Ea stia ca inca sunt la “lectia cu pusul atei pe mosor”. Si de aici au fost multe, foarte multe cusaturi. Am facut haine pentru papusi, de care eram tare mandra. Uneori chiar ieseam afara in fata blocului cu papusile mele chic imbracate si faceam schimb cu fetele. Eu le dadeam hainute originale facute de mine, iar ele imi dadeau hainute originale de Barbie. 😉  Pe la 14 ani am lasat papusile si am inceput sa creez haine pe masura mea.

O cheama Ileana, pe masina… Este sigurul obiect primit mostenire de la bunica pentru ca am fost singura din familie care o folosea (si care a vrut sa invete sa coasa la ea), iar astazi troneaza la fel de iubita in fata ferestrei. Nu e piesa de mobilier, dar ar putea fi considerata deja piesa de muzeu la cei peste 50 de ani ai sai.

Ei… anii au trecut…Inca mai fac haine, genti, char si hainute pentru papusi (asa de amuzament) in timpul liber. Ce-i drept, este cam greu sa le fac cu o masina manuala care nu stie sa faca prea multe cusaturi si nu imi permite sa termin o hainuta atat de repede precum imi doresc. Oh well…!

Uite cateva din creatiile realizate deja…daca nu cumva le-ai vazut si cu alta ocazie.

Urmaresc cu mare placere seriile de emisiuni Project Runway…un show in care tinerii designeri trebuie sa creeze diverse vestimentatii intr-o singura zi. Mi se pare ca ma invata atat de multe atat despre croitoie, dar si despre moda si creatia unei piese vestimentare de top…de la inspiratie si pana la produsul finit. Acolo am vazut cat de bine pot lucra masinile Brother, care sunt la indemana designerilor in fiecare episod. Adesea visez cu ochii deschisi la o astfel de masina electrica….care imi poate indeplini toate dorintele oricat de indraznete ar fi…cusaturi in zig-zag, sulfilare, cusaturi elastice, etc. Inca strang bani pentru o astfel de masina de cusut de la Brother, una dintre cele pe care le admir adesea aici, in acest magazin de electrocasnice si, ce-i drept, mi-a cam picat cu tronc. M-as multumi chiar si cu o Masina de cusut Brother BQ25 care nu este atat de pretentiosa, insa cred cu tarie ca masinile de cusut Brother sunt intr-adevar performante.

 

Imi doresc o masina de cusut (caci nu am soricei si vrabiute care sa cante si sa ma ajute…ca in filmuletul de mai jos) pe care sa o folosesc cu placere, fara a-mi pune probleme tehnice frecvente precum Ileana mea care a cam imbatranit si pe care sa nu se depuna praful, o masina de cusut buna si eficienta, despre care sa scriu pe blogul meu de handmade (care este inca in lucru), o masina de cusut care sa ma invete ca exista mai multe custauri decat cea in linie dreapta, cu ajutorul careia sa devin cu adevarat un designer vestimentar care are incredere in fortele proprii tocmai pentru ca are un suport performant. Ei… sunt vise…dar visele pot deveni realitate. Nu degeaba desenul meu animat favorit este Cinderella…

Si la urma urmei…cel mai important este sclipirea de imaginatie la care se adauga un “Happy Working Song”.

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog, insa este (ca si orice text scris anterior pentru aceasta competitie) bazat pe fapte si evenimente reale.