Sandy

Un articol semnat de Piticu mi-a amintit ca astazi este Ziua Internationala a Libertatii Presei. Uitasem. Tot astazi este si ziua jurnalistului Robert Turcescu. Asta da predestinare, sa te nasti in Ziua Libertatii Presei (desi data a fost stabilita ulterior) ! Profit de ocazie si ii urez un sincer La multi ani!

Desi ma ambitionez sa il contrazic pe Piticu si sa spun ca presa in Romania are un viitor, imi e forarte greu sa nu-i dau dreptate. Nu se poate ignora faptul ca presa romaneasca e in picaj. De curand FJSC-ul are cont pe Facebook si cu ocazia asta primesc si eu o tona de amicitii de la studenti pe care nu ii stiu decat dupa nume (in cel mai bun caz dupa figura) si incerc sa imi amintesc daca am vorbit macar o data. Singurul motiv pentru care le dau add este curiozitatea: oare cati dintre ei vor ajunge efectiv jurnalisti ?  Nu zic de cei de-acum. Sunt anul 3 si au alte prioritati…cum ar fi sa licenta (sau examenul la Sociologia Jurnalistilor de miercuri).

Anul asta m-am aventurat in presa, in radio mai precis. M-a prins atat de tare, incat de cand am intrat in sesiune si implicit in vacanta ma simt ca in sevraj. E greu de descris senzatia din momentul intrarii in Casa Presei Libere, cladire in care miroase mai mereu a hartie tiparita. Nici macar nu am treaba cu presa scrisa : adevarul este ca mi-e teama de presa scrisa. Momentan…

Sa revin : m-am aventurat, deci, la Radio Realitatea FM. Am ramas placut impresionata sa fiu intrebata de diferiti colegi de facultate daca pe mine m-au auzit la radio. Realitatea FM este un radio micut, dar care nu e legat deloc de Realitatea TV. Chiar daca redactia este intr-o camera cam cat o sufragerie, chiar daca unii oameni au plecat (din cauza crizei), chiar daca nu mi-au iesit toate materialele de prima data, chiar daca Gigi Becali mi-a inchis telefonul in nas, energia transmisa de oamenii care fac acest radio sa existe m-a incurajat. Am invatat cat de mult am putut de la ei si vreau sa invat cat mai mult. Mai toti au 10-15 ani de presa in spate. Trebuie sa recunosc ca acest lucru m-a facut sa ma simt foarte mica la inceput, dar m-au acceptat si asta m-a facut sa am incredere in mine.  Ce faceam mai exact? Interviuri, stirute…chestii d-astea mai usoare dupa cum spune Iulian, producatorul matinalului. Usoare erau mai degraba temele abordate: educatie, cultura, social. De cate ori ma aventuram(cel putin la inceput) in economie sau politica, imi prindeam urechile. Acum, am inceput sa le mai inteleg….dar mai am de invatat cum merg treburile. Din pacate (sau din fericire) pentru  a scrie o stire, trebuie sa o intelegi pe deplin.

In aceasta perioada petrecuta pe holurile realitatii am intalnit o singura figura cunoscuta din facultate(un coleg care a terminat acum 2 ani).  Sunt convinsa ca mai sunt si alti oameni, oameni care vin la alte ore dar ma asteptam la un aflux mai mare de fosti absolventi. Stiu, e criza, nu sunt posturi , internshipurile sunt destul de stresante (tot in regimul asta am lucrat si eu) si totusi imi e greu sa cred ca au disparut ambitiile jurnalistice. Prin urmare tind sa ii dau dreptate lui Piticu…studentii la jurnalism nu prea opteaza pentru presa.

Totusi, anul asta am avut niste profi care lucreaza sau au lucrt in trust si am facut vizite pe la televiziuni. La Realitatea TV oamenii pareau aproape speriati de faptul  ca studentii stiau ce e aia o “burtiera”.

Despre libertatea reala a presei din Romania prefer sa nu discut. Consider ca ma depaseste subiectul. Poate ca sunt mult prea tanara sa fi simtit pana acum constrangeri de acest tip.

Vreau sa cred ca presa are un viitor, ca presa isi va reveni. Ca cititorii isi vor pune ochelari si nu vor mai citi toate tabloidele, ca jurnalistii vor gandi inainte sa scrie si vor verifica ceea ce scriu, ca tinerii jurnalisti vor intelege mai clar ideea de deontologie si ca obsesia mogulilor va disparea,  ca politicienii se vor impusca, ca PSD-ul va face cursuri de politologie cu noii recruti care nici macar ce inseamna socialismul nu stiu, ca presa se va lupta cu influentele si ca va incerca sa educe, ca cititorii vor avea standarde mai ridicate, uff…de la presa incepe totul…

Poate ca voi ajunge azi la cheful presei….sa vedem…totul depinde de cat de mult invat pentru examenul de miercuri.

• Posted in: Brubleme, Facultate, felie de viata, Go...somewhere, Sentimente
• Discussion: 5 Comments »

In ultima vreme am citit articole de pe Vox Publica . Nu stiu daca pentru ca zaream figuri cunoscute la articole noi si apoi ma pierdeam printre alte articole cu titluri interesante , sau pur si simplu d-aia.

Am observat ca foarte multe articole sunt atacate prin comentarii urate, offtopic sau jignitoare atat la adresa autorilor cat si la adresa continutului articolului. De ce? Nu e Vox Publica un loc de opinie? Am mai observat si ca multi il injura pe patronul trustului. Sa inteleg ca tot ce are legatura cu trustul Realitatea Catavencu e virusat de Vantu Power?  He he…nu e chiar asa. In afara de locul gazduirii are Vox Publica vreo legatura cu trustul? Mai multi din cei care scriu acolo nu sunt jurnalisti, sau daca sunt, nu sunt musai din trustul Realitatea Catavencu. De ce sunt injurati? De ce sunt toti autorii injurati?

Este oare o problema de calitate a textelor? Ma indoiesc,zau, pentru ca un acelasi articol e injurat pe vox publica si pe blogul autorului e laudat.

E vorba de calitatea cititorilor? Ma indoiesc iarasi pentru ca autorii nu sunt bloggeri/jurnalisti mediori.

Atunci ce nu le convine cititorilor de pe Vox Publica?

Uneori ma gandesc ca sunt cititorii realitatii.net care , plictisiti de comentat articole de informare , sper sa capete putina atentie de la bravii autori de pe Vox Publica.

Cred ca oamenii care comenteaza pe Vox Publica nu pricep esenta articolului respectiv si de aceea injura. Stiu, asa fac  adesea si persoane apropiate mie. Daca nu inteleg ceva se irita si injura.

Poate ca autorii de pe Vox Publica folosesc cuvinte mult prea greoaie. Asta e chestia cu jurnalistul de opinie . Nu e pentru oricine. La jurnalismul de informare, jurnalistul e dator sa explice si lu’ tusa din varful dealului ce se intampla. La jurnalismul de opinie totul e subiectiv. Desi, uneori,autorii folosesc atitudinea asta : “Daca folosesc cuvinte dintr-un anumit registru, pun o restrictie pe articol”, literalmente, mesajul insemnand : “If you don’t get it, it’s not for you !”. Cu toate astea, Vox Publica e un taram liber. Nu cred ca e supus vreunui mogul, nu cred ca se practica persuadarea sau cenzura.

“Jurnalist cu nume sonor…da…trebuie injurat…da…e tinta perfecta.” Probabil asa vorbesc comentatorii in serie de pe Vox Publica. Si apoi comit infractiunile. Nu se uita la text de multe ori. Injura si desfiinteaza articole pe care nu le-au citit, prin argumente care nu exista.

Bine, pe blogul personal exista un public deja format. Pe Voxpublica ai mereu surprize…

Picture link

• Posted in: blogate, Brubleme, povesti de adormit copii, un portret pe luna
• Discussion: 11 Comments »

Si iata ca am intrat pe ultima suta de metri in valtoarea numita MΞDIA NIGHT despre care va voi mai povesti dupa va trece.

Pe 15 decembrie va fi balul studntiilor la FJSC .

Am primit o leapsa si amu’ e musai sa imi spun parerea. Cu ce jurnalisti as iesi la o bere?

Intotdeauna am considerat ca jurnalistii de investigatie sunt cei mai faini oameni. Au multe de povestit si multe povesti sunt fascinante.

Talida Covaci de la politicatv.ro este un fenomen, as putea spune. Are atata vigoare si seriozitate. Are curaj…imi place foate mult de ea si de cand am cunoscut-o am invatat multe lucruri minunate de la ea. Pentru ca o cunosc deja nu o voi trece in lista cu cei 3 jurnalist cu care as bea o bere, dar oricum as bea un ceai alaturi de ea de fiecare data cand ne vedem.

Ovidiu Zara, personajul controversat din politica anului 2006, a fost primul om de media caruia i-am luat un interviu. Ba chiar i-am luat 2 interviuri. Primul s-a exerciutat intr-o iesire in Club Fire la un suc, unde mi-a povestit tot felul de minuni. Eu mi-am notat pe hartie ce am discutat, dar nu am mai scris niciodata acel interviu. Cel de-al doilea, e pe blog…il gasiti voi. E un jurnalist cu care am stat la taclale, deci nici pe el nu il trec in lista desi as mai iesi la o vorba cu el.

Am simtit pur si simplu nevoia sa imi exercit admiratia fata de acesti jurnalisti care mi-au marcat oarecum unele idei si principii. Poate ca nu voi ajuge ca ei, dar ii admir.

Sa trec si la leapsa mea propriu-zisa. Voi enumera jurnalisti pe care nu ii cunosc personal. Tocmai acesta e farmecul. Vreau sa ii cunosc, mi se par faini.

• As vrea sa beau un pahar de vorba cu Cristian Tudor Popescu. Cine nu ar vrea? E un om “really strong”. Probabil imi va destrama toate ideile de viata si ma va demoraliza complet, dar cred ca am ce invata de la el si poate imi va spune ca gresesc intr-un mod mai dragut, desi cred ca nu ar cobora el la nivelul meu.

• Hmmm…Cum ii zicea lu’ Nasu’? Radu Morar…asa…e tare. Imi plac dezbaterile lui. Da, as vrea sa il cunosc. Totusi nu il privesc ca pe un om destul de flexibil pentru a sta la discutii cu o “copila”. Pare rigid si la obiect.

• A 3-a persoana…hmm…cred ca ar fi cam orice jurnalist care e dispus sa ma invete ceva. Am umblat prin cateva locuri din presa…mici, mari…dar putine persoane au stat si au zis: “Hai sa iti arat cum se face asta”.

Eu vreau sa apuc pe caile radioului. E un loc fascinant, imi place, dar mi-ar fi greu sa imi definesc un model pe care sa il urmez. Mai am multe de invatat, multi jurnalisti de cunoscut. Cert e ca vreau.

Mentionez ca eu nu beau bere si nici alcool si de aceea nu am scris ca as iesi la bere cu cineva. Un ceai ar fi ok. 10x!

Leapsa o dau mai departe tuturor care doresc sa o preia, dar sa mentioneze si de Media Night acolo.

• Posted in: D'ale blogului, Facultate, Go...somewhere, Politica, Sentimente, stiri
• Discussion: No Comments »

Una e sa faci un blog pentru tine si alta e sa faci un blog pentru altcineva. Defapt daca ma gandesc, sunt unele lucruri pe care le fac pentru prima oara(de ex. Headerul). Sunt mandra de mine ca m-am descurcat. M-am descurcat si in Photoshop si pe blog…

Sunt asa entuziasmata. Nu e mare lucru, dar pentru mine e o senzatie frumoasa. Tocmai i-am facut un blog lui Bogdan. El este boboc la FJSC. Isi doreste sa ajunga jurnalist sportiv. Toate bune pana aici. Dar toti stiu ca formarea unui tanar jurnalist este crancena si indelungata. Eu il incurajez. E un tip ambitios. Astfel i-am realizat acest Blog de Sport.  El isi manifesta parerile in calitate de suporter in prima faza(caci i-am transferat niste texte dintr-un alt blog). O doza de subiectivism e numai buna in stirile sportive. E la inceput de drum, asta este clar. Cert este ca omul scrie bine si are mult potential.  Sunt foarte curioasa ce va mai scrie pe blog. Voi nu?

• Posted in: Facultate, Go...somewhere
• Discussion: 4 Comments »