Sandy

Iar am uitat articolul in draft. Si cu timpul s-au mai adunat cateva lucruri pe care voiam sa vi le povestesc. Iata ce scriam acum o luna cand am inceput acest articol si va promiteam in articolul precedent ca va arat:

“…Si iata ca dupa 12 ore de croit si cusut am terminat salopeta arlechin. I-am facut buzunarase, bretelute, platcuta prinsa cu capse,nasturi fantezie in forma de romb… Sunt mandra de rezultat. Sper sa va placa si voua .”

Si nu, nu o sa va pun acum poza cu mine imbracata cu ea. Poate cu ocazia Halloween-ului…

Acum vreo 2 saptamani mi-am facut o draguta fustita cu bretele. Vazusem intr-un serial ceva ce m-a inspirat sa o fac. I-am facut si un fel de gentuta care se prinde de nasture. Bretelele sunt in Y si partea din spate este elastica.

Ieri si alaltaieri m-am apucat de brodat. Trebuie sa spun ca nu inteleg cum reusesc femeile sa brodeze atat de perfect. Mie nu prea mi-a iesit, dar cu inima in dinti ma supun si parerii voastre. Ideea a venit in momentul in care am citit acest articol, Pai cum? Pana si simsii mei au tricouri cu Sailor Moon.  Asa ca mi-am luat cartile cu sailor moon din copilarie si m-am pus pe schitat si apoi cusut. Fireste, este mai mult un tribut pentru copilarie. Textul a iesit cam rau si s-a cam zapacit pana l-am pozat. Am desenat si luna din sclipici. Dar pisicuta Luna, zis eu a iesit cat de cat ok. Un alt eveniment m-a determinat sa o aleg: Motanul meu a fost la tara timp de o luna jumate si mi-a fost dor de el. Astazi vine acasa. Trebuie sa apara alaturi de parinti. Eu va las sa va delectati cu pozele.

• Posted in: De prin jurnale
• Discussion: 4 Comments »

Cand eram mica cel mai bine ma simteam scotocind in dulapul mamei.  Mama avea rochii elegante, pantofi cu toc si materiale necroite inca. Ma rasfatam jucandu-ma cu esarfele mamei, ma simteam ca o printesa atunci cand imi prindeam cu un ac de siguranta o bucata de satin in jurul taliei. Vedeam ce mai e nou in dulap si visam la momentul in care voi fi destul de mare sa  imbrac hainele mamei.

Iata-ma azi. Nu sunt prea diferita fizic fata de mama acum 15-18 ani. Tocmai mi s-a pus pata sa scotocesc in dulapul mamei. Cred ca vechile obiceiuri dispar greu. Caut acel ceva din copilarie. Si de data asta nu e numai un sentiment pe care il caut. Cand eram mica aveam un material superb de arlechin. Fireste…Visul meu era atunci sa il fac salopeta. Partea proasta e ca , indiferent cat as fi fost de mica, materialul n-ar fi fost suficient pentru o salopeta. Cel putin asa imi spunea bunica, ghidul meu spiritual cand venea vorba de “vreau hainuta aia”. De cateva zile ma obsedeaza un lucru. Daca pantaloni lungi nu vor iesi, o sa fac salopeta cu pantaloni scurti. Dar vreau materialul. Acum!!! Doar n-o sa o astept pe mama sa aiba timp sa scotoceasca in dulap… > Il caut singura. Si daca il gasesc pana postez acest articol, va voi povesti si ce planuri am cu el.

Si iata ca l-am gasit! Intr-un final… Brublema este tiparul. Pt ca pantalonii sunt mai complicat de facut.

Ce a iesit, cititi in articolul urmator…

Acest articol ar fi trebuit sa apara sambata trecuta, dar, pentru ca m-am apucat sa fac pantalonii si pentru ca a 2-a zi am plecat la mare, am uitat sa ii dau “publish”.

• Posted in: De prin jurnale, povesti de adormit copii, reverii, Sentimente
• Discussion: 2 Comments »

E deja trecut de ora 3….dar nu am avut o alta idee de titlu. Nu ma pot hotari daca nu am somn din cauza caldurii sau din cauza portiei de tort de ciocolata  pe care am mancat-o acum o ora. Cert este ca sunt obosita si ma tot zvarcolesc in pat negasindu-mi o pozitie in care sa adorm.

Astazi am fost preocupata de dulapul meu cu haine. Niciodata nu iti dai seama cate(si ce) haine ai decat atunci cand pur si simplu nu mai ai loc si trebuie sa mai renunti la o parte din ele. Am dat peste haine despre care nici nu stiam ca le am, sau pe care nu le-am purtat de ani. Daca acum ceva vreme scriam pe facebook ca m-am ingrasat si ca explodeaza fustele pe mine, acum va spun ca ma incap pantalonii. Aveam cateva perechi pe care eram gata, gata sa le modific pentru cativa cm.

Tot prin dulap am gasit si cateva materiale foarte dragute care asteapta sa fie croite. De aceea, azi am croit o bluza de tip top superba dintr-un material satinat de culoarea perlei, care are un imprimeu frumos cu flori si flururasi. Maine dimineata o voi termina. Mai am cateva cusaturi de facut. De ceva vreme lucrez la o rochie verde de stil anii ’30. E o rochie pe care o visez de muulta vreme.  Tot zic ca o sa lucrez la ea mai des, dar in ultimul timp am cam abandonat-o. Ma tot gandeam sa postez pe blog poze cu ea in diferite stadii atunci cand o voi termina . Voi vedea.  Astazi m-am simtit creativa si ma gandesc serios ca pana plec la mare saptamana aceasta(inca nu stiu ziua exacta) sa tin masina de cusut ocupata. Si asa ma vait ca nu am niciodata timp sa imi fac haine.

In alta odine de idei, am gasit niste reviste Almanah din anii ’80. Le caut de multa vreme pentru ca stiam ca sunt undeva…prin casa…si mare mi-a fost mirarea sa le gasesc fix sub ochii mei intr-un raft al bibliotecii. Prin urmare am de scanat multe reclame vechi foarte interesante si presimt ca presa de ieri poate fi oricand transformata in actualitate.

• Posted in: blogate, Brubleme, De prin jurnale, felie de viata
• Discussion: 1 Comment »

Iata ca a trecut aproape o luna de cand nu am mai asezat nimic pe hartia electronica a jurnalului online.

Caut un radio care sa ma adopte. Momentan m-a adoptat Realitatea FM, dar nu pentru multa vreme. Am un CV bunicel pentru varsta mea si destula ambitie pentru a face ceea ce imi place.

Totusi, despre radio va voi povesti cu alta ocazie. In scurta mea vacanta m-am plimbat prin magazine…multe magazine, prin toate Mall-urile si complexurile comerciale Nu cautam nimic special. Voiam sa vad cum mai sunt preturile, ce mai spune moda…chestii de acest gen. In afara ca lucrurile de culoare mov imi atrag atentia mult mai usot decat alte lucruri, nu sunt foarte pretentioasa. Singura pretentie pe care o am este sa imi cumpar haine si incaltaminte care sa aiba masurile mele. Cum se  poate ca o persoana cu masurile 85-60-90 si marimea 35 la pantofi sa nu isi gaseasca nimic de imbracat si incaltat pe masura sa? Deci nimic… Aproape in nici un magazin nu exista incaltaminte de masura 35. Cum se face? In zilele noastre tot mai multe femei au masuri in cele 2 extreme. Ori prea mari, ori prea mici. Producatorii nu se orienteaza si ei?

Si daca nu stiati, masurile hainelor nu s-au mai recalculat din 1978. Am facut un interviu cu Maria Grapini pentru Realitatea FM pe aceasta tema mai demult. Stau si ma gandesc ce sa fac. Daca pe haine le pot modifica sau realiza chiar de la 0, ar trebui sa invat sa imi fac si pantofi?

• Posted in: audio, blogate, Brubleme, De prin jurnale, Ecofriendly
• Discussion: 12 Comments »