Sandy

Un articol semnat de Piticu mi-a amintit ca astazi este Ziua Internationala a Libertatii Presei. Uitasem. Tot astazi este si ziua jurnalistului Robert Turcescu. Asta da predestinare, sa te nasti in Ziua Libertatii Presei (desi data a fost stabilita ulterior) ! Profit de ocazie si ii urez un sincer La multi ani!

Desi ma ambitionez sa il contrazic pe Piticu si sa spun ca presa in Romania are un viitor, imi e forarte greu sa nu-i dau dreptate. Nu se poate ignora faptul ca presa romaneasca e in picaj. De curand FJSC-ul are cont pe Facebook si cu ocazia asta primesc si eu o tona de amicitii de la studenti pe care nu ii stiu decat dupa nume (in cel mai bun caz dupa figura) si incerc sa imi amintesc daca am vorbit macar o data. Singurul motiv pentru care le dau add este curiozitatea: oare cati dintre ei vor ajunge efectiv jurnalisti ?  Nu zic de cei de-acum. Sunt anul 3 si au alte prioritati…cum ar fi sa licenta (sau examenul la Sociologia Jurnalistilor de miercuri).

Anul asta m-am aventurat in presa, in radio mai precis. M-a prins atat de tare, incat de cand am intrat in sesiune si implicit in vacanta ma simt ca in sevraj. E greu de descris senzatia din momentul intrarii in Casa Presei Libere, cladire in care miroase mai mereu a hartie tiparita. Nici macar nu am treaba cu presa scrisa : adevarul este ca mi-e teama de presa scrisa. Momentan…

Sa revin : m-am aventurat, deci, la Radio Realitatea FM. Am ramas placut impresionata sa fiu intrebata de diferiti colegi de facultate daca pe mine m-au auzit la radio. Realitatea FM este un radio micut, dar care nu e legat deloc de Realitatea TV. Chiar daca redactia este intr-o camera cam cat o sufragerie, chiar daca unii oameni au plecat (din cauza crizei), chiar daca nu mi-au iesit toate materialele de prima data, chiar daca Gigi Becali mi-a inchis telefonul in nas, energia transmisa de oamenii care fac acest radio sa existe m-a incurajat. Am invatat cat de mult am putut de la ei si vreau sa invat cat mai mult. Mai toti au 10-15 ani de presa in spate. Trebuie sa recunosc ca acest lucru m-a facut sa ma simt foarte mica la inceput, dar m-au acceptat si asta m-a facut sa am incredere in mine.  Ce faceam mai exact? Interviuri, stirute…chestii d-astea mai usoare dupa cum spune Iulian, producatorul matinalului. Usoare erau mai degraba temele abordate: educatie, cultura, social. De cate ori ma aventuram(cel putin la inceput) in economie sau politica, imi prindeam urechile. Acum, am inceput sa le mai inteleg….dar mai am de invatat cum merg treburile. Din pacate (sau din fericire) pentru  a scrie o stire, trebuie sa o intelegi pe deplin.

In aceasta perioada petrecuta pe holurile realitatii am intalnit o singura figura cunoscuta din facultate(un coleg care a terminat acum 2 ani).  Sunt convinsa ca mai sunt si alti oameni, oameni care vin la alte ore dar ma asteptam la un aflux mai mare de fosti absolventi. Stiu, e criza, nu sunt posturi , internshipurile sunt destul de stresante (tot in regimul asta am lucrat si eu) si totusi imi e greu sa cred ca au disparut ambitiile jurnalistice. Prin urmare tind sa ii dau dreptate lui Piticu…studentii la jurnalism nu prea opteaza pentru presa.

Totusi, anul asta am avut niste profi care lucreaza sau au lucrt in trust si am facut vizite pe la televiziuni. La Realitatea TV oamenii pareau aproape speriati de faptul  ca studentii stiau ce e aia o “burtiera”.

Despre libertatea reala a presei din Romania prefer sa nu discut. Consider ca ma depaseste subiectul. Poate ca sunt mult prea tanara sa fi simtit pana acum constrangeri de acest tip.

Vreau sa cred ca presa are un viitor, ca presa isi va reveni. Ca cititorii isi vor pune ochelari si nu vor mai citi toate tabloidele, ca jurnalistii vor gandi inainte sa scrie si vor verifica ceea ce scriu, ca tinerii jurnalisti vor intelege mai clar ideea de deontologie si ca obsesia mogulilor va disparea,  ca politicienii se vor impusca, ca PSD-ul va face cursuri de politologie cu noii recruti care nici macar ce inseamna socialismul nu stiu, ca presa se va lupta cu influentele si ca va incerca sa educe, ca cititorii vor avea standarde mai ridicate, uff…de la presa incepe totul…

Poate ca voi ajunge azi la cheful presei….sa vedem…totul depinde de cat de mult invat pentru examenul de miercuri.

• Posted in: Brubleme, Facultate, felie de viata, Go...somewhere, Sentimente
• Discussion: 5 Comments »

A trecut.

Am asteptat sa treaca valtoarea ca sa ma simt si eu in stare sa spun ceva. Inca mai am vreo 600 de poze care asteapta sa fie selectate si incarcate pe blogul medianight . Astea sunt tot de la studenti. Asa zisii fotografi ceva mai profesionisti nu au dat vreun semn de viata. Si mai astept poze…si sper sa aflu si cine le-a facut pe alea 600 la care nu am autorii.

Defapt eu voiam sa scriu despre cum a fost sa ma ocup de partea grafica a balului bobocilor FJSC-isti, MΞDIA NIGHT 2008.

Niciodata nu am editat atat de mult o imagine, de orice fel, ca si acum. A fost greu pana am definit conceptul grafic. Aleluia! am zis cand am gasit tema blogului. De la ea a pornit totul. Am gasit si imaginea folosita de autorul temei la realizarea ei. Spre fericirea mea era pe un stoc de imagini gratuite.

Cu blogul a fost o nebunie. De la achizitionarea domeniului si toata tevatura aferenta la montarea si editrea blogului. Trebuie sa ii multumesc lui Krossfire pentru asistenta. De cate ori dadeam de bucluc il intrebam pe el cum se face. N-o sa va povestesc despre cum m-am certat cu serviciul tehnic de la hosting care nu a dat drumul spre utilizare in momentul comenzii, cum stiam ca se face in mod obisnuit, si ne spunea ca e dat drumul. Din pacate era weekend si abia luni colegele mele au ajuns la banca.

Si astfel m-am trezit in aventura vietii mele. Mai facusem bloguri, dar pe suport gratuit si destinat bloggingului. Si astfel am invatat sa instalez platforma wordpress. Tema aleasa mi-a placut de la inceput, dar trebuia bine editata: side-header-ul era albastru si cu stelute, fontul era cu serife, titlul nu se vedea foarte bine, etc. Fiind destinat proiectarii, blogul trebuia sa fie vizibil si astfel erau necesare editari. (Ca nu s-a mai proiectat si nu s-a mai facut blogging live, a tinut de partea tehnica. ) Am invatat sa editez in CSS, am editat imaginile. Cel mai amuzant a fost sa invat sa transfer prin FTP. Am ramas oarecum fascinata de felul cum se schimba totul in blog pe masura ce editam. Am invatat si cateva setari pe care nu le stiam: sa ascund pagini care sa fie accesate doar prin link. A fost o adevarata nebunie pana ne-am prins cum se fac. Am invatat sa instalez plugin-uri, si chiar si putin html. Astfel a iesit ce puteti vedea si voi acum. Stiu ca sunt si lucruri care scartaie in el, dar eu sunt mandra de ce a iesit si in plus, tot prin practica ma perfectionez.

Cu afisele, invitiile si biletele a fost alta nebunie. Am lucrat cu o colega din organizare la concepte. Ea cu experienta si ideile, eu cu Photoshopul. Stiu, ar fi fost indicat Indesign-ul, dar, deh!, gandul de dupa. Au fost multe seri in care lucram pana la ora 2 la un concept. Schimbam mai mereu chestiile pe afis. Era foarte stresant ca nu prea aveam cu ce sigle sa umplu casuta de sponsori. Chiar ma gandeam ca nu am vectorizate unele sigle si ar putea sa se vada pixelizate la printare. Spre fericirea mea au fost bine. Si cat am asteptat ca sa printam afisele si celelalte suporturi. Cea mai mare lovitura a fost atunci cand am zis : “Gata, maine sunt toate la tipar, in noaptea asta merit sa dorm.” Si rau am facut. A fost nevoie de niste editari de ultima suta de metri la ele. A doua zi, cand am vazut ce a fost editat, m-am suparat foarte tare. Vedeam numai defecte la ele. Totul mi se parea gresit, desi nu era asa de gresit totul cum aveam senzatia. Dar a trecut si m-am luminat cand am vazut peretii tapetati cu ele. Am invatat multe despre realizarea unor afise, invitatii, bilete(legitimatii de presa). Nu au iesit bine? Acum stim ce am gresit si data viitoare vom face mult mai bine.

Dar nu ma mai bag… Nu e de mine sa organizez evenimente.

Am fost foarte mahnita de lipsa sponsorilor, chiar m-am enervat pe colegii mei de cateva ori, ca aveam senzatia ca nu incearca indeajuns de mult sa gaseasca sponsori. A fost bine intr-un final.

Si a venit seara balului.

M-am imbracat intr-o rochie creatie personala si am venit cu voie buna la bal. Am stat sus la masa DJ-ului mai toata perioada concursului “Miss si Mister”. Nu ma voi apuca sa spun ce m-a nemultumit si ce mi-a placut. Nu are vreun sens pentru ca se stie ce a iesit rau si ce a iesit bine. Am ramas foarte impresionata de toti participantii de la Miss si Mister care au stralucit. Au fost toti super faini.

Per total am invatat multe si trebuie sa spun ca fara o echipa organizata nu ar fi iesit ceva mai altfel decat balurile pe banda rulata realizate in ultimii ani de facultati. Am fost poate printre putinii care au pus piciorul in prag sa evite “tabloidizarea” si “xeroxarea” balului. Va multumesc mult colegii mei. Am invatat multe impreuna si “we had fun”.

Multi s-au vaitat ca voiau trupe celebre si cluburi de fitze. Chiar m-am abtinut sa o zic celor carora nu le-a convenit. Dar acum a trecut si i-as fi trimis aici. (imaginie preluata de la cocalari.com)

• Posted in: blogate, Brubleme, D'ale blogului, Facultate, Go...somewhere, Poze, Sentimente, stresant
• Discussion: 2 Comments »

Si iata ca am intrat pe ultima suta de metri in valtoarea numita MΞDIA NIGHT despre care va voi mai povesti dupa va trece.

Pe 15 decembrie va fi balul studntiilor la FJSC .

Am primit o leapsa si amu’ e musai sa imi spun parerea. Cu ce jurnalisti as iesi la o bere?

Intotdeauna am considerat ca jurnalistii de investigatie sunt cei mai faini oameni. Au multe de povestit si multe povesti sunt fascinante.

Talida Covaci de la politicatv.ro este un fenomen, as putea spune. Are atata vigoare si seriozitate. Are curaj…imi place foate mult de ea si de cand am cunoscut-o am invatat multe lucruri minunate de la ea. Pentru ca o cunosc deja nu o voi trece in lista cu cei 3 jurnalist cu care as bea o bere, dar oricum as bea un ceai alaturi de ea de fiecare data cand ne vedem.

Ovidiu Zara, personajul controversat din politica anului 2006, a fost primul om de media caruia i-am luat un interviu. Ba chiar i-am luat 2 interviuri. Primul s-a exerciutat intr-o iesire in Club Fire la un suc, unde mi-a povestit tot felul de minuni. Eu mi-am notat pe hartie ce am discutat, dar nu am mai scris niciodata acel interviu. Cel de-al doilea, e pe blog…il gasiti voi. E un jurnalist cu care am stat la taclale, deci nici pe el nu il trec in lista desi as mai iesi la o vorba cu el.

Am simtit pur si simplu nevoia sa imi exercit admiratia fata de acesti jurnalisti care mi-au marcat oarecum unele idei si principii. Poate ca nu voi ajuge ca ei, dar ii admir.

Sa trec si la leapsa mea propriu-zisa. Voi enumera jurnalisti pe care nu ii cunosc personal. Tocmai acesta e farmecul. Vreau sa ii cunosc, mi se par faini.

• As vrea sa beau un pahar de vorba cu Cristian Tudor Popescu. Cine nu ar vrea? E un om “really strong”. Probabil imi va destrama toate ideile de viata si ma va demoraliza complet, dar cred ca am ce invata de la el si poate imi va spune ca gresesc intr-un mod mai dragut, desi cred ca nu ar cobora el la nivelul meu.

• Hmmm…Cum ii zicea lu’ Nasu’? Radu Morar…asa…e tare. Imi plac dezbaterile lui. Da, as vrea sa il cunosc. Totusi nu il privesc ca pe un om destul de flexibil pentru a sta la discutii cu o “copila”. Pare rigid si la obiect.

• A 3-a persoana…hmm…cred ca ar fi cam orice jurnalist care e dispus sa ma invete ceva. Am umblat prin cateva locuri din presa…mici, mari…dar putine persoane au stat si au zis: “Hai sa iti arat cum se face asta”.

Eu vreau sa apuc pe caile radioului. E un loc fascinant, imi place, dar mi-ar fi greu sa imi definesc un model pe care sa il urmez. Mai am multe de invatat, multi jurnalisti de cunoscut. Cert e ca vreau.

Mentionez ca eu nu beau bere si nici alcool si de aceea nu am scris ca as iesi la bere cu cineva. Un ceai ar fi ok. 10x!

Leapsa o dau mai departe tuturor care doresc sa o preia, dar sa mentioneze si de Media Night acolo.

• Posted in: D'ale blogului, Facultate, Go...somewhere, Politica, Sentimente, stiri
• Discussion: No Comments »

Una e sa faci un blog pentru tine si alta e sa faci un blog pentru altcineva. Defapt daca ma gandesc, sunt unele lucruri pe care le fac pentru prima oara(de ex. Headerul). Sunt mandra de mine ca m-am descurcat. M-am descurcat si in Photoshop si pe blog…

Sunt asa entuziasmata. Nu e mare lucru, dar pentru mine e o senzatie frumoasa. Tocmai i-am facut un blog lui Bogdan. El este boboc la FJSC. Isi doreste sa ajunga jurnalist sportiv. Toate bune pana aici. Dar toti stiu ca formarea unui tanar jurnalist este crancena si indelungata. Eu il incurajez. E un tip ambitios. Astfel i-am realizat acest Blog de Sport.  El isi manifesta parerile in calitate de suporter in prima faza(caci i-am transferat niste texte dintr-un alt blog). O doza de subiectivism e numai buna in stirile sportive. E la inceput de drum, asta este clar. Cert este ca omul scrie bine si are mult potential.  Sunt foarte curioasa ce va mai scrie pe blog. Voi nu?

• Posted in: Facultate, Go...somewhere
• Discussion: 4 Comments »