Turismul urban are întotdeauna un farmec aparte. Mai ales când plănuiești să vizitezi unele dintre cele mai luminoase și aglomerate bulevarde din lume.

La puntea dintre lumină și întuneric, marile bulevarde sunt noaptea unele dintre cele mai fascinante locații. Coloritul lor răvășitor și plin de dinamism ne încântă retina în cele mai frumoase lumini. În decembrie acestea se transformă într-un festin. Nu puțini sunt cei care iți doresc să ocolească puțin luând-o pe Bulevardul Nicolae Bălcescu în drum spre casă, deși nu acela le era drumul.

Vor să vadă beculețe, luminițe, led-uri colorate. Vor să se plimbe în culorile nopții. Da, alea luminoase și vesele. Chit că văd sigle fel de fel, sau poate reclame luminoase, ochiul va observa cât de frumos se armonizează toate cele în peisajul citadin.

Plimbările nocturne pornesc întotdeauna de la Piața Romană, de unde ne amuzam întotdeauna de reclama de la Coca Cola și cea de la ASE. Erau și sunt repere cunoscute. Și iar pășim pe lână celebrul număr 9 din piața Romană, pe lână buticul cu afisaj LED pe care scrie cu roșu și albastru „Cafea” și unde semaforul se face verde și începe să piuie ritmic pentru cei ce nu pot simți căldura luminoasă a bulevardului. Piu! Piu! Piu! Și totul se face brusc roșu. Mașinile țâșnesc de parcă verdele le bagă viață-n vene, iar vigoarea lor animă peisajul central. Veșnice reclame sunt acum asistate de noile panouri luminoase care anunță timpul în care sosesc autobuzele în stație. Practică invenție și asta! Mă bucur că pășim în viitor cu aceste panouri de mare interes pentru cetățeni.

Triste led-uri, poate arse, poate pur și simplu doar uitate, stau închise unde-ar fi fost un vechi cinematograf central. Stau reci și nefolosite, și-ar fi vrut, probabil, să îți spună o poveste din Bucureștiul de altădată. Pe atunci multe cinematografe erau pe bulevard. Și luminile lor atrăgeau atenția și rămâneau veșnic în memoria acelor copii aflați pentru prima dată la cinema. Și ce frumos ar fi să reînvie. Și ce lumini colorate ar anunța un nou film pe bulevard. Sau poate chiar un festival luminat grandios sub formă de texte dinamice. Ce-i drept, poate ledurile de azi vor fi hologramele de mâine, iar razele luminoase îți vor proiecta imagini interactive. Să ne amintim, spre exemplu, reclama cinematografică din Back to the future pentru filmul Jaws care ilustra un rechin ce părea să te înghită.

Culori vesele se-ntind între stâlpi. E decembrie și Bucureștiul e îmbrăcat de sărbătoare. Beculețele primăriei sunt deja uzate pe alocuri, însă încă pâlpâie oglindite în trotuarul semiud. Tocurile fac mici cercuri în băltoci și eu vreau să traversez către locuri mai ferite. Poate o cină la non-stop-ul luminos și plin de calorii de peste drum îmi va oferi momente de răgaz în contemplarea mea de seară.

Se face verde, traversez. În zare se observă o farmacie clipocind. Să sperăm că mă va atrage doar lumina ei. Nimeni nu-și dorește să o viziteze prea des, dar și când ai nevoie de ea, e bine să o vezi din depărtare. Fața luminoasă a lui Roland îmi urează „Bine ai venit” și în timp ce comand ce-mi poftește sufletul, contemplez asupra stării de bine oferită de luminile din oraș.

Niciodată nu m-am gândit până acum cât de importante sunt aceste reclame luminoase în viața noastră, însă realizez că ele ne fac să visăm cu ochii deschiși. Prezenta lor ne luminează și ne informează aducându-ne în atenție anumite servicii despre care avem sau vom avea nevoie. Creierul are tendința să rețină cu ajutorul memoriei fotografice aceste lumini care vor ieși la iveală atunci când ne sunt necesare.

Și aceste conglomerate de lumini de pe bulevard… unde sunt cele mai multe pe care le știu, ne ajută să simțim că trăim, că suntem vii și ne luminează toate gândurile bune.

Articol redactat în cadrul competiției Superblog.