hpim1055

O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990)

In sfarsit am gasit ceva frumos si mult asteptat. Nu e nou, dar abia acum l-am gasit postat pe internet.  Filmul a fost facut in 2007 si il are ca protagonist pe Horatiu Malaele care prezinta personajele desenelor animate romanesti. Nu voi face vreo recenzie pentru s-au facut destule. Sunt doar fericita ca il voi vedea in sfarsit si va voi oferi ocazia sa il vedeti si voi. Cat aveam eu in 1990? 2 ani? Eram mult prea mica.  Totusi, nostalgia trecutului ma roade desi nu am avut ocazia sa o traiesc. O fi din cauza pasiunii mele de a viziona desene animate… uff…prea multe desene animate. Dar stiti…e prea frumos sa te uiti la desene animate. Sa incepi cautand niste imagini, sunete familiare si sa ajungi sa te pierzi urmarind ore in sir desene animate pline de amintiri. Ce daca am vazut desene animate inainte sau imediat dupa evenimentele din ’89? Imi amintesc ca prindeam adesea unele imagini cu desene dinainte de ’89. Ma fascinau…parca le stiam din totdeauna. Si eram mult prea mica pentru a constientiza ceva.  Mi-au ramas in vise. Le aud cand dorm. Si ma apuca nostalgia uneori. Am imaginile in cap. Nu stiu de unde, din ce meleaguri sunt, dar mi le amintesc si iata…le caut…si le gasesc.

Totusi, va voi reda subsolul filmului, subsol pe care l-am observat postat pe mai multe site-uri care vorbesc despre.

In regia lui Radu Igazsag, filmul O scurta poveste il aduce in scena pe Horatiu Malaele care, alaturi de un prieten mai neobisnuit, spune povestea desenelor animate romanesti pana in anii 90.

E o poveste nostalgica pentru cei mari, pentru cei care i-au cunoscut si au copilarit cu Mihaela si Azorel, cu omuletul lui Gopo si Robinson Crusoe. E o lume fascinanta si plina de surprize pentru copii, chiar daca acum eroii lor sunt altii.

Inainte de a scrie „ma-ma” cred ca am desenat-o pe mama. Un cerc stangaci, doua bete in loc de maini Si tot asa am desenat blocul, parcul, cainele si tot ce era in jurul nostru. Vorbeam cu desenele, in mintea noastra ele se miscau, aveau viata. Poate de aceea, daca suntem sinceri, desenul animat e mai aproape de noi decat orice alta forma de film. Doar ca apoi crestem si uitam. Sa ne reamintim bucuria de a desena, de a vedea desene. Desene vii, animate. Sa fim din nou, cu totii, copii.
Titus Muntean

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rVJlpP6EUu8&feature=related] [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TZ8I7F5N1Bo&feature=related] [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SxhCgO2c5ww&feature=related] [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1fKm1b4gQ1Y&feature=related] [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VkcVhU2vklY&feature=related] [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QYKxmShtIU0&feature=related] [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Z03C2MZ37ZA&feature=related] [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DvHC2rDbx8g&feature=related]