Stau si ma intreb uneori (de cele mai multe ori retoric) daca intr-adevar involuam. Evolutia este defapt o involutie? Filmul Idiocracy reliefeaza acest lucru. E trist. Din pacate vedem asta peste tot si din ce in ce mai mult. Multi incep sa aiba senzatia ca sunt inconjurati de idioti ( vorba lu’  Lord Dark Helmet din SpaceBalls: „I knew it! I’m surrounded by Assholes!” ) .

Am descoperit acest documentar care se numeste Human Ape.  Realizatorii incearca sa ne arate care sunt diferentele dintre un om si o maimuta. Stiti foarte bine ca diferenta de ADN dintre noi si maimute este de aproximativ 2%. Astfel, Se vor supune la cateva teste maimute si copii. Maimutele ne bat la memoria de scurta durata. Mai mult nu va voi dezvalui pentru ca vreau sa vedeti documentarul. E interesant.

Dar ce m-a determinat sa scriu acest articol? Sa spunem ca ingrijorarea. De curand eram intr-un parculet pentru copii. Stateam pe o banca, in fata mea un gardulet si dincolo tarcul de copii. Frumos reamenajat parculetul(uite un lucru bun de la campaniile electorale) . Incercam sa port o discitie cu interlocutorul meu, cand ciulesc o ureche spre tarcul plin de copiii care se jucau. Raman socata. Nu! Nu vorbeau urat. Erau prea mici. Urlau, tipau, se maimutareau. Doamne…daca puneai inregistrarea sunetelor scoase de copilasii aia langa o inregistrare cu maimute, nu gaseai diferenta.

V-am mai spus intr-un post precedent cat urasc eu oamenii care se usureaza in natura. In acelasi parc, aceeasi zi…la cativa metri de noi, era o baba care si-a pus nepotica la „clocit” . Dupa aceea fetita a inceput sa sara pe tronsonul cu iarba din fata noastra.

Nu mai am ce exclamatii sa pun. Nu stiu pe ce lume mai traim. Observ cu durere incotro ne indreptam.

Ps: Da…stiu ca este un post dupa o mare pauza. Inca mai lucrez si la desene…Cand voi termina cate ceva, postez. De cateva zile incoace nu prea sunt in stare de nimic. Nu prea stiu ce-i cu mine.