Majoritatea filmelor din cinematografe sunt americane. Este un fapt si nu vad neaparat ceva rau in acest lucru. Dar atunci cand apare un film frantuzesc… ma simt de parca e fix acea schimbare de peisaj de care aveam nevoie.

 

Filmele frantuzesti au acel „je ne sais quoi” care le face memorabile, pline de umor si empatie. Ori e o stare generala a acestor filme, ori am dat numai peste filme frantuzesti deosebite. De aceea mi-ar fi dificil sa nu povestesc tuturor despre cel mai nou film frantuzesc vizionat, Momo.

 

Ce film este Momo?

 

Chiar daca nu suna atat de evident,  Momo nu este un nume de alint, ci transcrierea fonetica frantuzeasca a cuvantului „mama”. Momo este o comedie cu o incarcatura emotionala puternica si o energie surprinzatoare. De aceea cred, fara urma de indoiala, ca si barbatii vor simti o urma de instinct matern pana la finalul celor 85 de minute ale filmului.

 

Pe scurt, ne este prezentat un cuplu de clasa si varsta mijlocie fara copii care traieste intr-un cartier linistit fara griji si aparet fara regrete. Intr-o zi, André (Christian Clavier) si Laurence Prioux (Catherine Frot) se trezesc in casa cu un tip surd care spune ca este fiul lor. Suna inspaimantator pentru sotii Prioux la inceput, crezand ca sunt fata in fata cu un hot nebun, insa instinctele materne se activeaza, iar baiatul este acceptat si invitat in familie alaturi de catelul Schnell si sotia Sarah (Pascale Arbillot) care e si oarba si gravida.

 

Comicul este evident dat atat de situatie, dar si de limbaj, oferit intr-un mod inedit. Ce-i drept, uneori acesta este usor previzibil, insa inspumat de momente in care nu stii daca sa spui „Awww!” sau pur si simplu sa razi din tot sufletul. Jocul tuturor personajelor mi s-a parut bine realizat. Filmarea a fost bine realizata, iar povestea a curs de la cadru la cadru, neexistand vreun motiv de nemultumire in acest sens, accentul fiind pe poveste mai mult.

 

Starile emotionale ale personajelor sunt atent conturate, iar actiunile lor mi se par interesant de studiat. De aceea nu am fost surprinsa cand am aflat ca acest film este adaptarea cinematografica a piesei de teatru cu acelasi nume. Regizorul piesei de teatru, Sebastien Thiéry (care il joaca pe Patrick in film), s-a ocupat de regizarea filmului, productie franco-belgiana, alaturi de Vincent Lobelle, si a scris scenariul in colaborare cu actrita Pascale Arbillot, care joaca rolul sotiei sale din film.

 

Despre actorii din Momo

 

Cu exceptia lui Patrick (Sébastien Thiery), care este surd si prin urmare are deficiente de vorbire… care creeaza momente hilare de altfel, toti actorii au avut o pronuntie foarte curata in limba franceza, ceea ce m-a bucurat pentru ca mi s-a parut un film usor de urmarit chiar si daca subtitrarea ar fi lipsit.

 

Am fost surprinsa placut sa recunosc actorii dupa alte filme celebre in care au jucat: Sebastien Thiéry a fost prezent intr-un rol micut si plin de amuzament in Taxi 1 si 2, iar Christian Clavier a jucat in Just Visiting (Vizitatorii în America) si a fost Asterix in Asterix si Obelix: Misiune Cleopatra si Asterix si Obelix contra lui Cezar.

 

Un lucru important l-am invatat datorita catelului Schnell: Daca un caine nu intelege ce ii spui… vobeste-i pe limba lui!

 

De ce as recomanda filmul Momo

 

Unul din momentele mele preferate este cel de dinaintea acceptarii lui Patrick in famile, cand sotii Prioux stau si analizeaza situatia prezentei baiatului in viata lor. Ok… orice barbat poate avea un copil din flori despre care sa nu stie, dar o mama nu poate uita ca a nascut…

 

Un alt moment deosebit este chiar finalul… despre care mi-ar fi dificil sa gasesc cuvinte pentru a-l descrie… prin urmare trebuie pur si simlu savurat la cinema.

 

Momo este un film deosebit, o felie de viata care are un impact puternic, fiind prezentat in aceeasi sfera emotionala cu Familia Belier, un alt film frantuzesc pe care il recomand din tot sufletul si care m-a emotionat pana la lacrimi.

 

 

Momo, desi aparut in 2017, tocmai a intrat in cinematografele romanesti datorita Odeon Cineplex si cu siguranta nu vei regreta daca mergi sa il vezi la cinema.