Primele mele amintiri despre televizor sunt cele de la inceputul anilor 90′. Aveam vreo 2 anisori si ma uitam la televizorul bunicii la Sandy Bell(de aici imi vine si porecla). Nu o sa uit niciodata televizorul acela alb-negru. Avea ceva aparte si a reprezentat prima mea relatie cu televiziunea. Eram prea mica sa inteleg ceva in afara de desene animate care incepusera sa fie tot mai prezente la televiziunea publica, insa imi amintesc mineriadele de la Universitate si scandarile de tip “ole, ole, ole…Ceausescu nu mai e” Erau si cu Iliescu…dar nu ma stiu exact ce. Oricum….aveam la bunica o vecina, doamna Iliescu, si strigam si eu “ole, ole, ole….Iliescu nu mai e”. Suna famliar si nu intelegeam prea bine la ce se referea…insa am realizat curand ca nu e frumos sa strig asa.

Si uite asa a mai trecut un an si, cum urma sa incep gradinita, am inceput sa imi petrec mai mult timp in apartamentul alor mei fata de cel petrecut cu bunica. N-or sa uite ai mei niciodata mutruta mea imbufnata atunci cand am venit cu mainile in sold intreband intr-un mod de-a dreptul haios(zic eu acum….atunci eram revoltata): “Cine a vocsit televizoluu?” Nu, nu am scris gresit, exact asa am spus si am ramas in istoria familiei cu aceasta replica. Acesta a fost primul meu contact cu televizorul color….si incepusem deja sa compar nuantele televizorului alb-negru cu corespondenta lor in culori. Si asa am invatat sa echivalez culorile privind la tv-ul alb-negru.

Prin 1993 ne-am luat video si am primit o colectie de filme Disney pe care le-am vazut de sute de ori si inca le-as revedea. Apoi, in scurt timp, am fost diagnosticata cu strabism si motivul bolii mi-a fost explicat ca fiind “de la prea mult TV”. Am fost tare nefericita, dar am continuat sa imi iau portia de desene animate.

Dupa alti cativa ani, tot la bunica eram si tot televizorul acela alb-negru era…si…..s-a stricat sonorul…cred ca piuia…nu mai stiu…cert este ca nu puteam rata desenul animat cu Alba ca Zapada asa ca am dat iute pe radio care pe atunci transmitea frecventa TVR si vedeam imaginea in TV si sunetul era de la radio. Sa fi fost prin anii 2000 cand bunica a trecut si ea la TV color…era ceva total nou…nu mai trebuia sa se ridice sa schimbe manual posturile tv…avea telecomanda.

Timpul a trecut, am crescut…am mai schimbat alor mei o data televizorul cu unul mai performant, apoi am plecat de acasa si iata ca de 3 ani nu am mai avut televizor. Tot ce am avut de vizionat, am vizionat online…de exemplu, in fiecare sambata seara ma uit pe BBC One live la Doctor Who. He he.

Dar iata ca intamplarea face ca pana la 1 Noiembrie sa ne mutam(eu si jumatatea mea) intr-o casa mai spatioasa. Abia astept mutarea si inca ma lupt cu stransul obiectelor din casa. Intamplator, noul apartament are deja cablu TV si ne gandim serios sa ne luam un televizor de ultima generatie. Ce-i drept, nu stiu daca are sens sa ne luam unul cu 3D si extrem de mare, insa vreau sa fie destul de maricel la o diagonala de 60-80 cm.

Am observat ca la Market Online au o multime de oferte interesante pentru televizoare. Urmeaza sa cercetam oferta si dupa mutare sa facem si achizitia. Ei… tre’ sa ne mai luam noi si un aspirator si un sandwitch maker…dar tot in noiembrie…

Pana una alta, te anunt ca acest articol participa la Superblog 2014.