Eleva la scoala de soferi am fost chiar buna, insa practica m-a „omorat”. Mi-a placut mult teoria si sa rezolv teste grila…si notele la teorie au fost bune mereu…insa la practica m-am panicat mereu. Asa ca mi-am zis ca operatiunea asta numita condus nu poate fi de mine. M-am impacat cu ideea ca nu o sa detin niciodata cartonasul ala roz cu poza pe el..ehee. Dar nevoia m-a impins sa mai incerc inca o data sa dau examenul practic si iata ca de data aceasta nu m-am mai lasat intimidata de politista blonda care fuma in masina de examen. Si iata ca am obtinut mult speratul si totusi nesperatul carnet de conducere.

Masina a venit rapid…o subrezeala de Dacie la un pret accesibil menita sa ma ajute sa imi fac rodajul. Si asa se spune mereu…ca daca reusesti cu o masina mai dificila, vei ajunge AS in condus.

Suna palpitant pentru o persoana care pana nu demult diferentia masinile dupa culoare si nu recunostea mai mult de doua branduri de masini…respectiv Dacia si Beetle. Si la ce sa imi fi trebuit fiind astazi prima din familie care conduce o masina…Bine…tata mai conduce o masina de tuns iarba cateodata….dar nu se pune…hi hi.

Am emotii de cate ori ma urc la volan…chiar daca o fac mereu alaturi de prieteni care au carnet…De teama sa nu fac vreo prostie….nu alta. Si iata ca dupa vreo 2 saptamani de condus, Avand o vineri libera, am decis sa mergem la Micii aia buni de dincolo de Centura Bucurestiului….ca doar e la doi pasi de Bucuresti…nu are ce sa se intample….Si micii sunt bestiali…si peisajul e superb. Totul a decurs perfect. Eram mai multe masini si se anuntase si vreme frumoasa de stat pe terasa.

Era prima data cand ieseam din Bucuresti, insa am zis ca nu o fi bai fiind in gasca. Micii aia buni de la Davinot deja mi se revarsau in minte. Si conducem noi frumos pe Soseaua Alexandriei…iesim ca niste flori prin Centura Bucurestiului, trecem prin Bragadiru, si prin Cornetu si iata ca facem un mic popas la Buda… ca sa facem niste fotografii dragute..sa intram la cateva magazine… Dam o poza, hai si-un selfie! Timpul nu ne grabea inca si nici foamea…

Radem si glumim si iata-ne iarasi in fata volanului. Dau sa pornesc o data…PAUZA!…Dau inca o data! Pauza! Intru in panica si dau un telefon amicului care deja pornise la drum de un minut. Imi zice ca mai are putin si ajunge la locatie,ii lasa pe ceilalti si vine sa ma ajute.

Se uita el ce se uita si imi zice sec! „Nu am clesti sa iti incarc bateria.” Umm…! Mda…Nu prea stiam eu cu ce se manca bateria asta. Citisem cate ceva despre asta, insa mai mult decat sa pun benzina la masina nu ma complicasem prea tare. Imi explica amicul meu ca nu isi da seama din ce cauza bateria mea e cam…moarta si realizez rapid ca decat sa o resuscitez si sa ma trezesc ca problema poate sa reapara, mai bine schimb bateria cu una noua…care are garantie. Imi sun un cunoscut de la un service auto si il dau pe amicul meu mai expermentat sa ii povesteasca patania. Concluzia…Nu au cum sa treaca de Centura ca sa vina sa ma ia la service, iar el e in vacanta…si ca mai bine iau baterie de la un magazin de baterii auto online…ca stie el ca are si livrare rapida si baterii auto cu montaj la domiciliu…sau in cazul meu…la locul faptei.

Si iata ca deschid internetul si incep cautarea de baterii auto. Nici nu stiu exact ce sa caut, insa site-ul m-a ajutat enorm oferind o grila de optiuni de filtrare a bateriilor in functie de masina detinuta si modelul ei. Astfel dau peste o lista de vreo 6 modele de diverse brand-uri. Ma uit sub capota si vad bateria auto Varta (…bine…initial am citit Vatra si m-am amuzat)…si am zis…daca asta e brandul care a functionat bine pana acum, hai sa vedem cum merge de acum incolo. Cum timp de pierdut nu am prea avut…Am dat telefon la magazin si le-am povestit prin ce am trecut si ca sunt undeva pe marginea Budei…intr-un peisaj mirific…si ca nu prea sunt sigura ca stiu ce pot sa fac… Domnisoara de la capatul firului m-a ascultat si mi-a zis ca am mare noroc ca nu am trecut de centura Iflovului inca si ca pot sa imi faca livrarea astazi…in vreo cateva ore. Bun. Comanda fiind facuta, incep sa ma linistesc si imi dau seama ca suntem la mai putin de 3 km de locatia unde trebuia sa ajungem, iar masina e postata destul de sigur, in acea mica parcare a unui magazin. Asa ca incuiem masina si plecam si noi sa mancam si sa ne relaxam cateva ore pana vine bateria. Micii au fost buni si ne-am distrat fain de tot la terasa.

Au fost promti baietii cu bateriile. Dupa vreo 3 ore m-au sunat ca tocmai au iesit de pe Centura Bucurestiului…asa ca am pornit si noi rapid catre masina. Au montat rapid bateria, au rezolvat si cu actele de garantie, mi-au dat si cateva sfaturi si masina torcea iarasi de fericire ca are ce „manca”. Am plecat cu zambetul pe buze de la locul de stationare si m-am bucurat in continuare de drumuri fara limite…pline de experiente frumoase.

Articol redactat pentru Superblog 2015.