Da! Un nou articol din seria aceasta. Nu le-am numarat, dar promit ca le voi scoate din adanciturile blogului si le voi nota ca atare. Daca tot am postat deunazi O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990), astazi m-am gandit sa prezint cativa regizori ai filmului romanesc de animatie. Pentru ca Sursa “Internet” nu dadea randament, m-am intors la caile informative clasice. Cand eram mica aveam un almanah favorit. Fireste almanahul fusese publicat inaintea nasterii mele, prin ‘ 87 mai exact. Almanahul enciclopedic “Contemporanul” a publicat in acel an o “Scurta istorie a filmului de animatie”. Prin cate peripetii a trecut almanahul asta. Il luam peste tot cu mine… Dar prin cate peripetii au trecut personajele redate in el…He he…Ca sa trec si la subiectul de fata, promis de afltfel cu mult timp in urma, va voi prezenta :
33 de microportrete ilustrate

In sfarsit am gasit ceva frumos si mult asteptat. Nu e nou, dar abia acum l-am gasit postat pe internet. Filmul a fost facut in 2007 si il are ca protagonist pe Horatiu Malaele care prezinta personajele desenelor animate romanesti. Nu voi face vreo recenzie pentru s-au facut destule. Sunt doar fericita ca il voi vedea in sfarsit si va voi oferi ocazia sa il vedeti si voi. Cat aveam eu in 1990? 2 ani? Eram mult prea mica. Totusi, nostalgia trecutului ma roade desi nu am avut ocazia sa o traiesc. O fi din cauza pasiunii mele de a viziona desene animate… uff…prea multe desene animate. Dar stiti…e prea frumos sa te uiti la desene animate. Sa incepi cautand niste imagini, sunete familiare si sa ajungi sa te pierzi urmarind ore in sir desene animate pline de amintiri. Ce daca am vazut desene animate inainte sau imediat dupa evenimentele din ’89? Imi amintesc ca prindeam adesea unele imagini cu desene dinainte de ’89. Ma fascinau…parca le stiam din totdeauna. Si eram mult prea mica pentru a constientiza ceva. Mi-au ramas in vise. Le aud cand dorm. Si ma apuca nostalgia uneori. Am imaginile in cap. Nu stiu de unde, din ce meleaguri sunt, dar mi le amintesc si iata…le caut…si le gasesc.
Trebuie sa anunt cu mare si placut fast ca papusile mele de portelan au un copil. Nasii acestei noi papusici sunt editorii de la Desenele Copilariei. Noua papusa se numeste Sophie si are darul cantatului. Parintii ei sunt fericiti ca ea nu e atat de rece ca si ei. Ea nu e de portelan, e hand-made.
Suzie, mamica, o am de multi ani, de pe vremea cand nu aveam voie sa o ating pentru a nu o sparge. Badooci e taticul…l-am primit anul trecut, cu ocazia sarbatorilor de iarna, de la niste persoane tare dragi mie. Cele 2 papusi au fost nedespartite de cand s-au privit prima oara ochi in ochi.
Sophie va saluta si ii imbratisaza cu drag pe toti care trec pragul acestui blog. De asemenea, le multumeste nasilor ei pentru ca au trimis-o intr-o casa frumoasa si iubitoare si cu parinti de portelan.
De cand m-am apucat de aceasta indeletnicire, nu credeam ca voi ajunge sa am asa mult spor incat sa desenez mai multe personaje intr-o zi. E drept, acestora nu le-am mai pus umbre (nu imi place sa fac umbrele ca am senzatia ca le stric),dar nici nu cred ca ar fi cerut-o prea mult. Sunt desene cerute de voi la posturile anterioare.
Am ajuns rau. A venit vacanta si parca mi s-a oprit pofta de a scrie. Sa fie lenea? Cu singuranta e lenea. Bugs Bunny e cam gata. Vi-l servesc pe tava. Criticati-l. Mie, sincer, nu imi place. Nu stiu cum sa il fac mai ok…Adica stiu, dar nu imi iese.
Bugs Bunny, va implini anul viitor 70 de ani. In acesti ani el a aparut in vreo 250 de filme sau filmulete. Bugs Bunny a debutat oficial in 1940 in filmuletul “A Wild Hare”. Inainte, a mai aparut in vreo 3 filmulete in 1938 si 1939.
In alta ordine de idei, m-am apucat sa vad filmele Harry Potter. Nu stiu cum se face ca acum le inteleg diferit fata de cum le-am inteles cand le-am vazut prima data, acum mult timp. Abia astept sa vad filmul 6. Stiu, suna ciudat, dar sunt interesante…intr-un fel.
Le: Uuuu…nu stiu daca pot sa scriu asta aici, dar tocmai am gasit pe torente o inregistrare din cinema a filmului Harry Potter 6 – Half Blood Prince. Ma duc sa ma uit la ea.
Zilele astea m-am relaxat invatand Corel Draw. Nu o fi mare lucru, dar eu sunt mandra de mine. De-a lungul timpului am lucrat in mai multe programe care lucreaza cu imagine, dar in toate lucram cu editare foto si nicidecum cu realizare de imagini. La insistenta catorva persoane am postat primul meu desen relevant. Primele 2 desene au constat intr-un ceas la cursul de arta digitala si o cutie de cadouri facuta acum 2 zile. Profesoara de Arta digitala zice ca pentru un incepator, desenul facut este destul de complicat. Adevarul e ca am 93 de bucatele lipite si editate pentru a crea acest desen. Sper sa va placa Mikey Mouse-ul meu.
Au venit deja. Suntem poate la capitolul resemnare. Unde mai pui ca mass media resimte criza drept o cacare tare. Ne pare rau. Nu avem bani de hartie igienica. Va trebui sa folositi brusturi. Va e greata? Si mie. Eeh…Noi sa fim sanatosi(si sa nu ne tampim – vezi balta in care plutesc aceste curentele de coca si pitzy).
Stiti ca mi se pare amuzant Intactul? Vai! Felul in care Felix isi conduce trustul ma excita. Va spun sec: Glumeam.
Dupa celebra dezvaluire ca Mihaela Radulescu…oops, scuze…Tiganu va parasi televiziunea, facandu-ne o mare gaura in suflet(Aleluia!), se anunta si bravul ei coleg de trust Mircea Radu. Au! au! au! ma doare corasonu… Tocmai tu, Mirciulica, tu care zici “iubiti-va mult” cu atata patos, nu il mai iubesti pe nenea Felix?
Sau Felix o duce rau. Zic si eu. Dupa ce observ ca majoritatea “produselor” media conduse de Intact papa ce stiu ei mai bine si anume cacat, acum vad ca isi pierd marile vedete. Falimenteaza? Hai, faceti un lucru bun pentru omenire!
Spalatul rufelor in public, observ ca, divaga de la trustul Intact la omul de rand, in tramvaie si pe strada…Fiecare simte sa se certe in public. Viata privata nu mai aveti? Mi-e greata! M-am saturat sa aud drame in autobus, sau babe cum urla la telefon, sau coca si pitzy cum asculta manele pe telefon si scuipa seminte. De cele mai multe ori merg cu mijloacele de transpot pentru ca sunt obosita sau ma grabesc. In ambele cazuri nu am starea necesara sa aud circul oamenilor sau al celor de la “fabulosul” Zu. Ajutor! Poluare fonica din partea idiotilor!
Cand eram copil adoram papusile Barbie. Cine sa nu le adore la varsta aceea? De curand papusa Barbie a implinit 50 de ani. Ohoo…Cate generatii de fete au iubit Barbie. Am gasit un filmulet interesant. O trecere in revista a reclamelor papusilor Barbie de la lansare si pana azi. Cum a evoluat faimoasa papusa, urmariti in filmulet.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ebr_n60umOI]
Ps: Da…stiu ca nu am mai scris de o eternintate. Timpul nu mi-a permis acest lucru. Teste, referate, proiecte, dead-line…nici acu nu am terminat. Pot spune ca abia astept sesiunea ca sa fiu mai libera. Ca si bonus, va mai ofer un filmulet. Tot o reclama. Va las pe voi sa trageti concluzile. Eu am ramas socata.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OXHcx4h2kwM]
Atat pentru azi. Voi reveni zilele astea…
Nu e nici un dubiu ca jurnalistii se folosesc tot mai mult de internet pentru a gasi subiecte noi. Din nefericire, in multe cazuri, unii jurnalisti uita sa treaca informatiile primite prin cele 3 verificari si iese ce urmeaza sa va povestesc.
Un student irlandez in an terminal la sociologie a vrut sa testeze modul in care mass media devine din ce in ce mai dependenta de Internet
Tanarul a postat pe wikipedia un citat fals pe pagina compozitorului Maurice Jarre la scurta vreme dupa ce a murit, mentionand ca acelea au fost ultimile lui cuvinte.
Rezultatul studiului: Wikipedia a trecut. Presa a picat.
Desi Wikipedia s-a sesizat foarte rapid(in mai putin de jumatate de ora) si a scos acea informatie din circuit de doua ori, jurnalistii din media internationala au preluat si propagat stirea in presa.
Dupa o luna in care acest citat a fost publicat pe bloguri, in presa peste tot, studentul Shane Fitzgerald a dat sfoara in tara cu rezultatul acestui test.
Singura publicatie care si-a recunoscut vina a fost The Guardian din Marea Britanie.
Puteti citi mai multe despre aceasta situatie aici .
Concluzia este una clara: NU luati niciodata ceva de bun pana nu verificati din cel putin 3 surse.
Ar fi multe de spus, dar va las in compania articolului original si sper ca data viitoate sa castige presa intr-un astfel de test.
Ii multumesc lui Krossfire pentru stire.
He hei! Salut. V-am lipsit? Eeh sunt in presesiune si abia daca mai am timp de cate ceva pe net. Astazi am prins o zi mai linistitita. Ce-i cu titlul? Eee…
Daa! Am facut rost de negativ la melodia Balkan girls. ![]()
Bine. Nu asta voiam sa va spun. Voiam sa va spun ca in zece minute incepe prima semifinala la Eurovision 2009. Elena va reprezenta Romania si judecand dupa mesajele de pe youtube si alte minuni, avem multi fani. Ei…sa vedem. Ar fi pacat sa nu urmarim semifinala. E pe tvr si tvr international si pe tvr.ro mai simplu pentru noi.
Nu stiu ce ma apuca pe mine cateodata sa caut si sa caut si sa tot caut. Azi am cercetat-o pe Elena. Am gasit pagina dedicata romaniei de pe site-ul oficial Eurovision. Am observat ca Elena nu prea a iesit in fata presei. De ce? Se pare ca fata noastra nu prea a vorbit in engleza pana acum. “Smart!” Macar nu se face de rusine ca tanara noastra fata de presedinte.
Am gasit si o povestioara de culise amuzanta.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=F-sPiBqJJCA&feature=player_embedded]
Cat de inapoiati ne-or crede rusii? Mi se pare ilar ca rusii ne considera inapoiati in conditiile in care influenta lor a fost cea care ne-a tinut zeci de ani pe loc. In fine, politica nu se numara printre pasiunile mele.
Oricum, melodia e interesanta si are sanse mari sa urce sus. Hai Romania!