Sandy

Din ce-am observat, colegii de generatie si cei mai mari, nu gusta animatiile 3D .

Chiar credeam ca  numai eu nu sunt incantata de astfel de productii. Recunosc, povesti incantatoare, unele chiar destepte, dar 3D-ul parca nu are acelas farmec al copilariei.

Dupa cum stiti, DDTV (Direct Digital TeleVision) a avut o incercare de transformare a postului intr-unul de desene animate, filme si documentare. Achizitionarea licentelor acestora a fost dubioasa si situatia a facut ca DDTV-ul sa fie amendat. Presa, blogurile au scris si de aparitia noului program si de amenintarea disparitiei lui. Un singur lucru am observat in comentarii. Trecand peste dezamagirile fata de calitatea execrabila a transmisiei DDTV-ului in general, singurul lucru care a bucurat romanii au fost desenele animate. Nu erau asa entuziasmati de filme sau de documentare precum erau de desenele animate.  De ce? Pentru ca faceau parte din copilaria lor. Le aprindeau nostalgii.  Zeci de comentarii, scrise de oameni cu pretentii diferite spuneau un singur lucru: “Ne place ca difuzeaza desene animate clasice. “  Trebuie sa recunosc ca au dat lovitura cu ele si chiar am fost fericita sa le urmaresc.  Unii comentatori se bucurau mult de amintiri, altii erau fericiti ca au copii la ce sa se uite, adaugand celebra fraza…”decat prostiile alea difuzate in zilele noastre….”

Eeh, au trebuit cei de la CNA sa ni le interzica si pe astea. Nu zic ca nu e dreptul lor dar CNA se transforma intr-o comisie comunista care ofera 5 minute de desene. Iar in aceasta scurta perioada in care DDTV-ul a difuzat desene, ne-am simtit ca dupa Revolutie, cand desenele au aparut in numar mare si difersificat.   Legale sau nu, noi tot desenele alea le-am urmari. Cred ca TVR-ul are drepturi de difuzare pentru multe dintre acele desene. Uff ce rating ar avea daca ar schimba grila de programe.  Chiar, TVR-ul de ce nu are un program de desene animate, daca tot deschide televiziuni? Macar la unul dintre cele N televiziuni TVR sa ne uitam.  Ne e dor de emisiunile pentru copii. Au arhive. Arlechino, Feriti-va de magarus, Abracadabra in perioada TVR… si multe filmulete create pentru copii. Vai ce ne-ar incalzi inima. Le avem. Se pune praful pe ele. Si chiar nu i-ar costa foarte mult un astfel de post. Nu vrem marfa noua. Ne vrem copilaria si amintirile inapoi.

Pe 19 seprembrie se deschide Disney Channel Romania. Zau ca m-as uita toata ziua la desene disney clasice, dar pitzipoance precum Hanah Montana vad zilnic pe strada…deci…mi s-a luat.

Sa fim seriosi, copiii se simt atrasi instinctiv de desenele animate clasice. Sunt usor digerabile, in culori bine definite si au povesti simple si atractive. Copiiilor le e greu sa urmareasca mai multe planuri ca, daca ar putea, ar citi romane complexe la 10 ani.  Cred ca daca s-ar renunta multe desene actuale, lumea nu le-ar simti lipsa. Observ insa ca lumea simte foarte tare lipsa desenelor clasice. Dovada sta Desenele Copilariei si multe alte bloguri care trateaza acelasi subiect.

Cred ca am vazut si revazut unele desene clasice de 100 de ori(nu exagerez), stiu toate replicile, scenele si totusi ma uit mereu fermecata si indragostita de personaje. Nu ne trebuie monstri spatiali, SF-uri animate si glume porcoase. Sunt cateva desene care au patruns prin lumea Cartoon Network care sunt de-a dreptul scarboase. Parca te incita la a face pe prostul. Dar ” vezi sa nu ramai asa” spune o gluma.

Imi amintesc ca si in copilarie erau desene violente sau in vreun fel ciudat, cu roboti si cine stie, dar parca parca tot frumos erau construite.

In dorinta lor de rating, DDTV-ul a facut un lucru dragut ca a difuzat niste desene frumoase si animate, nu digitizate.  Prin simplitatea lor, aceste desene au cucerit inimile oamenilor. Oare copiii romani au nevoie de atat de mult 3D ?

Studioul Metropolis se vaita ca face desene animate romanesti non-violente avand ca si subiecte basme romanesti, dar ele nu prind la cumparatori. Pai normal ca nu prind . Sunt 3D, vectorizate si cam scortoase. Realizarea lor e cam nerealista, sunt mai mult povestite si nu au voci sincronizate cu personajele.   Imi pare rau ca spun asta, dar am fost si eu putin dezamagita la vizionarea lor.

Imi place arta digitala, desenez, dar tor prefer 2D-ul fata de 3D. Stiu ca 3D-ul vinde dar arta parca tot in 2D sta.

Dupa cum am spus, unele povesti ale filmelor 3 D sunt chiar bune. Filmul Up am vrut sa il dau la o parte. Dupa ce l-am vazut am ramas marcata de poveste, dar animatia in sine nu m-a incantat prea mult.  Mi s-a parut…nu stiu…gumoasa?

Cred ca vreau sa va spun ca desenele animate pe care le dorim sunt cele care ne induc intr-o lume de basm, nu una cat mai realista. E o diferenta intre un desen animat si un film, iar prin 3D incepe sa scartaie aceasta diferenta. Vrem sa visam in continuare atunci cand ne uitam la desene animate. Acesta este scopul lor.

Ps: E vreo 4:30 dimineata. Scriu acest text pe o foaie de hartie pentru ca am inchis deja pc-ul si daca il mai deschid, iar ma iau cu altele si ma pierd in detalii si pierd idei. Poate ca la transcriere va arata mai coerent textul de fata(si arata). Nu stiu, dar o sa scriu si acest Ps indiferent de editarile survenite textului. Asa…ca sa ma simt mai om…nu robot.

Surse poze: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Pentru ca CNA-ul vegheaza.

• Posted in: Brubleme, Cu si despre animatie, film, Go...somewhere, No Comment, povesti de adormit copii, Poze, reverii, Sentimente, stiri, stresant
• Discussion: 28 Comments »

Va invit cu cea mai mare placere la Expozitia Omagiala Michael Jackson organizata de Nicoleta Ionescu, profesoara mea de arta digitala.

Asadar, vineri, 28 august, la metrou la Universitate veti admira caricaturi din toate colturile lumii dedicate lui Michael Jackson. Expozitia dureaza toata ziua.

Blogul evenimentului aici .

Proiectul Expoziţiei Omagiale Michael Jackson este o iniţiativă a unui grup de artişti internaţionli, reuniţi de entuziasmul unei tinere ilustratoare, Nicoleta Ionescu. Astfel, adunând în jur de 50 de lucrări, portrete şi caricaturi, expoziţia reuşte să aducă împreună viziuni artitice de pe toate continentele lumii, într-un amestec intercultural şi stilistic unic atât între manifestările artistice internaţionale cât mai ales între cele omagiale adresate Regelelui Muzicii Pop.

Artiştii care aduc un omagiu de linie formă şi culoare fără precedent lui Michael: Alessandro Grandinetti (Italia), Aswini & Abani (India; singurul duo de fraţi caricaturişti din lume), Ben Heine (Belgia, caricaturist şi jurnalist), Bogar Chancay (Ecuador), Chris Wahl (Australia), Francisco Medina (Venezuela), George Williams (Marea Britanie), Gergely Bacsa (Ungaria), Guaico (Columbia) Jaime Ramirez (SUA), Joseba Morales (Spania), Jourdenais Jonathan (Canada), Kagan McLeod (Canada), Luis Eduardo Leon (Columbia) Mark Van Olmen (Olanda), Mateo (Romania)Michael Greaney (SUA), Michaël Olivier (Franţa), Miroslav Gerencer – Gero (Croaţia), Oronde Kairi (SUA) Sal Navarro (SUA), Scott Jones-McMahon (Marea Britanie), Tonio (Ungaria),) Raul Alfonso Grisales (Columbia), Yamen hazem (Egipt) etc

Diversitatea lucrărilor expuse în cadrul proiectului constă atât în influenţele diferitelor culture din care provin dar şi din faptul că o parte dintre artişti lucrează în tehnici tradiţionale, alţii preferă digitalul, stilurile variind de la acuarele, uleiuri până la picturi digitale, vectori şi chiar viziuni manga ale lui Michael!

• Posted in: Cu si despre animatie, Go...somewhere, Poze, stiri, un portret pe luna
• Discussion: 2 Comments »

Da! Un nou articol din seria aceasta. Nu le-am numarat, dar promit ca le voi scoate din adanciturile blogului si le voi nota ca atare.  Daca tot am postat deunazi O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990), astazi m-am gandit sa prezint cativa regizori ai filmului romanesc de animatie.  Pentru ca Sursa “Internet” nu dadea randament, m-am intors la caile informative clasice.  Cand eram mica aveam un almanah favorit. Fireste almanahul fusese publicat inaintea nasterii mele, prin ‘ 87 mai exact.  Almanahul enciclopedic “Contemporanul” a publicat in acel an o “Scurta istorie a filmului de animatie”.  Prin cate peripetii a trecut almanahul asta. Il luam peste tot cu mine… Dar prin cate peripetii au trecut personajele redate in el…He he…Ca sa trec si la subiectul de fata, promis de afltfel cu mult timp in urma, va voi prezenta :

33 de microportrete ilustrate

Read the rest of this entry »

• Posted in: Cu si despre animatie, D'ale blogului, film, Go...somewhere, Poze, reverii, Sentimente, un portret pe luna
• Discussion: 12 Comments »

Trebuie sa anunt cu mare si placut fast ca papusile mele de portelan au un copil. Nasii acestei noi papusici sunt editorii de la Desenele Copilariei.  Noua papusa se numeste Sophie si are darul cantatului. Parintii ei sunt fericiti ca ea nu e atat de rece ca si ei. Ea nu e de portelan, e hand-made.

Suzie, mamica, o am de multi ani, de pe vremea cand nu aveam voie sa o ating pentru a nu o sparge.  Badooci e taticul…l-am primit anul trecut, cu ocazia sarbatorilor de iarna, de la niste persoane tare dragi mie. Cele 2 papusi au  fost nedespartite de cand s-au privit prima oara ochi in ochi.

Sophie va saluta si ii imbratisaza cu drag pe toti care trec pragul acestui blog. De asemenea, le multumeste nasilor ei pentru ca au trimis-o intr-o casa frumoasa si iubitoare si cu parinti de portelan.

• Posted in: blogate, D'ale blogului, Ecofriendly, Funny, Go...somewhere, Poze, reverii, Sentimente, un portret pe luna
• Discussion: 7 Comments »

De cand m-am apucat de aceasta indeletnicire, nu credeam ca voi ajunge sa am asa mult spor incat sa desenez mai multe personaje intr-o zi. E drept, acestora nu le-am mai pus umbre (nu imi place sa fac umbrele ca am senzatia ca le stric),dar nici nu cred ca ar fi cerut-o prea mult.  Sunt desene cerute de voi la posturile anterioare.

• Posted in: Cu si despre animatie, D'ale blogului, Funny, Go...somewhere, povesti de adormit copii, Poze, un portret pe luna
• Discussion: 21 Comments »

Am ajuns rau. A venit vacanta si parca mi s-a oprit pofta de a scrie. Sa fie lenea? Cu singuranta e lenea. Bugs Bunny e cam gata. Vi-l servesc pe tava. Criticati-l. Mie, sincer, nu imi place. Nu stiu cum sa il fac mai ok…Adica stiu, dar nu imi iese.

Bugs Bunny, va implini anul viitor 70 de ani. In acesti ani el a aparut in vreo 250 de filme sau filmulete. Bugs Bunny a debutat oficial in 1940 in filmuletul “A Wild Hare”. Inainte, a mai aparut in vreo 3 filmulete  in 1938 si 1939.

In alta ordine de idei, m-am apucat sa vad filmele Harry Potter. Nu stiu cum se face ca acum le inteleg diferit fata de cum le-am inteles cand le-am vazut prima data, acum mult timp. Abia astept sa vad filmul 6. Stiu, suna ciudat, dar sunt interesante…intr-un fel.

Le: Uuuu…nu stiu daca pot sa scriu asta aici, dar tocmai am gasit pe torente o inregistrare din cinema a filmului Harry Potter 6 – Half Blood Prince. Ma duc sa ma uit la ea.

• Posted in: Cu si despre animatie, D'ale blogului, film, Poze, un portret pe luna
• Discussion: 9 Comments »

Ati fost multi cei care m-au rugat sa il desenez  pe Donald Duck. Sesiunea m-a facut sa lucrez mai lent. Noutatea fata de desenul cu Mikey este faptul ca am facut umbrele cu ajutorul Corel Photo Paint. Nu stiu cat de bine este facut. Nu am stapanit foarte bine mouse-ul. Este o problema ciudata cu felul in care se vad culorile in Corel si in Windows. Nu stiu de ce, dar sper sa nu deranjeze acest lucru. Despre Donald Duck am mai scris.

Am vrut sa public acest post de ieri, dar ieri a fost o zi plimbareata. Am fost la ultimul Joi’n, eveniment folk moderat de Daniel Fat. A fost superb. Am petrecut niste ore minunate alaturi de muzica folk. Nu as mai fi plecat de acolo daca somnul nu m-ar fi doborat. Nu neg faptul ca acest eveniment mi-a facut un dor enorm de Radio Bucuresti. Prezenta jurnalistei Teodora Ionescu la eveniment mi-a amintit de cele 2 zile in compania redactiei Radio Bucuresti si de sansa pe care am lasat-o sa treaca pentru ca doream sa fiu mai pregatita cand ajung sa practic ce aveam sa invat. Acolo am invatat primii pasi in redactarea unei stiri radio. Eram o copilita. Nici macar nu intrasem pe poarta facultatii.

Ps: Sunt socata de moartea lui Michael Jackson. Eram mare fan atunci cand eram mica. Melodia mea favorita era You are not alone. Sunt suparata pentru toate glumele din ultimii ani. Cred ca nu trecea 1 Aprilie fara sa aud o veste de acest gen despre Michael. Si uite ca acum e gata. De data asta nu mai e o gluma. Chiar nu ma asteptam la asa ceva. E trist faptul ca isi programase turneul de adio. Nu a apucat sa il sustina. Tin in mana cartea sa, Moonwalk. Sunt fericita sa o detin.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PP6I8XA8w0w&feature=related]

• Posted in: Brubleme, Cu si despre animatie, Facultate, No Comment, Poze, reverii, Sentimente, stiri
• Discussion: 29 Comments »

Zilele astea m-am relaxat invatand Corel Draw. Nu o fi mare lucru, dar eu sunt mandra de mine. De-a lungul timpului am lucrat in mai multe programe care lucreaza cu imagine, dar in toate lucram cu editare foto si nicidecum cu realizare de imagini. La insistenta catorva persoane am postat primul meu desen relevant. Primele 2 desene au constat intr-un ceas la cursul de arta digitala si o cutie de cadouri facuta acum 2 zile. Profesoara de Arta digitala zice ca pentru un incepator, desenul facut este destul de complicat. Adevarul e ca am 93 de bucatele lipite si editate pentru a crea acest desen. Sper sa va placa Mikey Mouse-ul meu.

• Posted in: Brubleme, Cu si despre animatie, Facultate, Poze, reverii, Sentimente, un portret pe luna
• Discussion: 38 Comments »

Asta da stire Senzationala. Paparazii de la Cancan au surprins-o pe Iubita(sau sotia…sau ce e ea) lui Lis lasandu-se agatata si fotografiata de catre un necunoscut. Articolul mai spune ca necunoscutul si-a manifestat insistent dorinta de a-i face poze si ca ea a pozat provocator. Da…pozele vorbesc de la sine.

Saraca fatuca…a dezmintit ea ca tipul i-a facut poze…pentru un post de radio. Dar astia de la Can can…ce sa stie…nu nu nu…tipul e admirator secret…bla bla

BAAD!! Si-au luat-o in bot. Tipul care apare in poze este nimeni altul decat Cristian Szilvassy( Corvin cunoscut de ascultatori), editor la Radio Lynx. Ce sa va zic despre Corvin? E un jurnalist ok…cu experienta in media, e amuzant si are coarne de drac. Dar are si un copilas superb si destept. Concluzie: Fetelor…e luat.

Ce mi-a transmis Corvin sa va zic si voua: Deseara la Rai Da’ Buni… ziaristii de la CanCan primesc replica. si da, il vedeti pe idolul vostru Corvin…

In concluzie, abia astept emisiunea. Voi adauga un LE dupa emisiune.

• Posted in: blogate, Brubleme, D'ale blogului, Funny, Poze, stiri
• Discussion: 14 Comments »

Sunt in tren. Inca nu am net ca sa public acest post, dar ce e rau sa il scriu inca de pe drum ? Acum in tren canta manele si de aceea am scos laptopul sa stopez poluarea fonica. E tren d-ala nou, ca metroul. E fain. Ce sa zic. Usile se deschid cu o mai mare usurinta si asta elimina problema curentului de la usi. Din fericire, a fost eliminat ”feature”-ul gaurilor din pereti. Greu a fost pana am gasit clasa 2 caci tot trenul parea a fi la clasa 1. O buba este ca locurile pentru bagaje sunt foarte mici si neincapatoare.

Hristos A Inviat! Sper ca ati petrecut cu toate cele bune si satioase. Pe mine ma cam doare burta desi nu prea am servit ”bucate traditionale” de Paste. Am dormit destul de mult, dar nu de ajuns. A fost destul de ciudat. Fiind sat, rasunau manele din fiecare curte (mai putin a mea). “Cine vrea acum salamu/ Sa ia in gura pulanu”. Cam asta rasuna de la vecinii de peste drum. Se spune ca Breaza e sectorul 7 al Bucurestiului. Eeh…pe strada mea sunt mai multi bucuresteni dar se facura auziti doar localnicii. Unde pui ca venisera si sa ceara de pomana.

Uff.. nu am fost la Inviere. Eram mult prea obosita. A fost mama. A venit la 4 jumate. Atat dureaza pe la noi. E o biserica frumoasa, situata pe la km 102 pe DN1. De la mine se merge cam 1 km jumate pe jos pe varianta, fara trotuar spre bucuria soferilor amatori de accidente.

Eu stau langa padure. E foarte fain. V-am aratat poze acu putin timp. Vara e placut sa urci pe dealurile acelea impadurite si sa te relaxezi la umbra copacilor. Dar sunt si aspecte negative ale acestei zone superbe. Gunoaiele. Sunt din plin. Suntem o mica gasculita de Eco friendly in zona dar nu putem schimba un sat intreg . Ne gandeam chiar sa facem si tricouri. In vara mergem iar la primaria Breaza sa cerem containere de gunoi in sat. E doar unul la intrarea in sat si e supra folosit si gunoaie tot gasim nenumarate. Da! As putea spune ca acesti localnici nu merita sa fie educati. Dar tot ei isi educa copii sa fie mai jegosi decat ei. Si sunt zone superbe acolo sus. Sunt zone unde doar vacile pasc si doar atv-urile trec in expeditii. Un colt de natura facut praf de munti si izvoae de gunoaie…sa mai spun ca e pacat ? Pozele vorbesc de la sine.

O iau pe aratura, asa-i? Eu intrasem sa va povestesc despre sarbatorile pascale. Eeeh. Sunt superbe v-am zis. Slujba de inviere dureaza cam 5 ore iar tinerii sunt prezenti in primul rand al enoriasilor.

Iar am pierdut sirul statiilor, stau pe niste banchete care nu au iesire catre geam.Dar ce conteaza. Cobor oricum la capat, in Bucuresti. Cineva a urcat in tren cu lilieci mov si cu ramuri inflorite din copaci.. Miros frumos. Eu am intr-o sacosa narcise culese din gradina mea. Daca tot suntem la capitolul sarbatori, am gasit cateva poze amuzante prin pc. Cand am dat si eu cu nasucul de internet, downloadam de pe odc poze funny in prostie. Si nici eu nu stiam ce luam. Dar erau si sunt funny. Acum ca le-am gasit pe hdd-ul ala al meu de atunci, care era ars si am reusit sa salvez cate ceva de pe el, va voi delecta cu unele. Stiu ca poate le stiti, dar fiind vechi, nu stiu daca se mai gasesc pe undeva si poate ca sunt noi prin faptul ca sunt atat de vechi. Vorba tatei “ Noutati de acum 5 ani”.

.

Nota : Unele imagini sunt facute alaturi de Krossfire, de-aici si watermarkul de pe ele (nu le-am furat )

• Posted in: Brubleme, Funny, Go...somewhere, No Comment, povesti de adormit copii, Poze, reverii, Sentimente, stresant
• Discussion: 13 Comments »