Cand eram copil adoram papusile Barbie. Cine sa nu le adore la varsta aceea? De curand papusa Barbie a implinit 50 de ani. Ohoo…Cate generatii de fete au iubit Barbie. Am gasit un filmulet interesant. O trecere in revista a reclamelor papusilor Barbie de la lansare si pana azi. Cum a evoluat faimoasa papusa, urmariti in filmulet.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ebr_n60umOI]
Ps: Da…stiu ca nu am mai scris de o eternintate. Timpul nu mi-a permis acest lucru. Teste, referate, proiecte, dead-line…nici acu nu am terminat. Pot spune ca abia astept sesiunea ca sa fiu mai libera. Ca si bonus, va mai ofer un filmulet. Tot o reclama. Va las pe voi sa trageti concluzile. Eu am ramas socata.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OXHcx4h2kwM]
Atat pentru azi. Voi reveni zilele astea…
Nu e nici un dubiu ca jurnalistii se folosesc tot mai mult de internet pentru a gasi subiecte noi. Din nefericire, in multe cazuri, unii jurnalisti uita sa treaca informatiile primite prin cele 3 verificari si iese ce urmeaza sa va povestesc.
Un student irlandez in an terminal la sociologie a vrut sa testeze modul in care mass media devine din ce in ce mai dependenta de Internet
Tanarul a postat pe wikipedia un citat fals pe pagina compozitorului Maurice Jarre la scurta vreme dupa ce a murit, mentionand ca acelea au fost ultimile lui cuvinte.
Rezultatul studiului: Wikipedia a trecut. Presa a picat.
Desi Wikipedia s-a sesizat foarte rapid(in mai putin de jumatate de ora) si a scos acea informatie din circuit de doua ori, jurnalistii din media internationala au preluat si propagat stirea in presa.
Dupa o luna in care acest citat a fost publicat pe bloguri, in presa peste tot, studentul Shane Fitzgerald a dat sfoara in tara cu rezultatul acestui test.
Singura publicatie care si-a recunoscut vina a fost The Guardian din Marea Britanie.
Puteti citi mai multe despre aceasta situatie aici .
Concluzia este una clara: NU luati niciodata ceva de bun pana nu verificati din cel putin 3 surse.
Ar fi multe de spus, dar va las in compania articolului original si sper ca data viitoate sa castige presa intr-un astfel de test.
Ii multumesc lui Krossfire pentru stire.
Da ce credeati? Doar noi femeile plangem la filme? Neah! Va inselati amarnic. Si nu, nu ma refer la subcultura emo. Ma refer la barbati in toata firea. Mi se pare o chestie intresanta ca
un barbat sa fie sensibil cateodata. O mixtura intre duritate si sensibilitate. Barbatul perfect!
Da! Am prins mai multi barbati plangand la un film. Un film despre relatia deosebita dintre un catel nebun si familia lui. De fapt e un film despre…viata unei familii normale, cu un caine anormal. Filmul este oglinda romanului autobiografic cu acelasi nume, vandut in milioane de exemplare, roman scris de jurnalistul John Grogan si publicat in 2005. Titlul complet al romanului suna cam asa: “Marley si cu mine: Viata si dragostea alaturi de cel mai rau caine din lume”.
Hai sa va mai spun o chestie despre film. Ati auzit de catalogarea “dramedy”? Astia cu filmele nu stiu ce sa mai inventeze. Comedie plus drama…he he…suna amuzant si in acelasi timp paradoxal . O chestie foarte interesanta din culisele filmului: Pentru ca filmul acopera 14 ani din viata unui caine, s-au folosit 22 de labradori aurii pentru a-l juca pe Marley. Cea mai importanta parte a filmului acopera modul in care personajele trateaza cariera,casnicia, aparitia unui copil (doi, trei sau mai multi) si sacrificiul personal.Desigur, cainele hiperactiv e un bonus si la fel si incursiunea in lumea editorialistilor.
In fine. Vi-l recomand. Baieti iubitori de caini…stiu ca o sa plangeti la final
. Fetelor, verificati-i
!
Si acu’ dedicatie speciala:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UdBv5A6xSo4]
Sunt in tren. Inca nu am net ca sa public acest post, dar ce e rau sa il scriu inca de pe drum ? Acum in tren canta manele si de aceea am scos laptopul sa stopez poluarea fonica. E tren d-ala nou, ca metroul. E fain. Ce sa zic. Usile se deschid cu o mai mare usurinta si asta elimina problema curentului de la usi. Din fericire, a fost eliminat ”feature”-ul gaurilor din pereti. Greu a fost pana am gasit clasa 2 caci tot trenul parea a fi la clasa 1. O buba este ca locurile pentru bagaje sunt foarte mici si neincapatoare.
Hristos A Inviat! Sper ca ati petrecut cu toate cele bune si satioase. Pe mine ma cam doare burta desi nu prea am servit ”bucate traditionale” de Paste. Am dormit destul de mult, dar nu de ajuns. A fost destul de ciudat. Fiind sat, rasunau manele din fiecare curte (mai putin a mea). “Cine vrea acum salamu/ Sa ia in gura pulanu”. Cam asta rasuna de la vecinii de peste drum. Se spune ca Breaza e sectorul 7 al Bucurestiului. Eeh…pe strada mea sunt mai multi bucuresteni dar se facura auziti doar localnicii. Unde pui ca venisera si sa ceara de pomana.
Uff.. nu am fost la Inviere. Eram mult prea obosita. A fost mama. A venit la 4 jumate. Atat dureaza pe la noi. E o biserica frumoasa, situata pe la km 102 pe DN1. De la mine se merge cam 1 km jumate pe jos pe varianta, fara trotuar spre bucuria soferilor amatori de accidente.
Eu stau langa padure. E foarte fain. V-am aratat poze acu putin timp. Vara e placut sa urci pe dealurile acelea impadurite si sa te relaxezi la umbra copacilor. Dar sunt si aspecte negative ale acestei zone superbe. Gunoaiele. Sunt din plin. Suntem o mica gasculita de Eco friendly in zona dar nu putem schimba un sat intreg . Ne gandeam chiar sa facem si tricouri. In vara mergem iar la primaria Breaza sa cerem containere de gunoi in sat. E doar unul la intrarea in sat si e supra folosit si gunoaie tot gasim nenumarate. Da! As putea spune ca acesti localnici nu merita sa fie educati. Dar tot ei isi educa copii sa fie mai jegosi decat ei. Si sunt zone superbe acolo sus. Sunt zone unde doar vacile pasc si doar atv-urile trec in expeditii. Un colt de natura facut praf de munti si izvoae de gunoaie…sa mai spun ca e pacat ? Pozele vorbesc de la sine.
O iau pe aratura, asa-i? Eu intrasem sa va povestesc despre sarbatorile pascale. Eeeh. Sunt superbe v-am zis. Slujba de inviere dureaza cam 5 ore iar tinerii sunt prezenti in primul rand al enoriasilor.
Iar am pierdut sirul statiilor, stau pe niste banchete care nu au iesire catre geam.Dar ce conteaza. Cobor oricum la capat, in Bucuresti. Cineva a urcat in tren cu lilieci mov si cu ramuri inflorite din copaci.. Miros frumos. Eu am intr-o sacosa narcise culese din gradina mea. Daca tot suntem la capitolul sarbatori, am gasit cateva poze amuzante prin pc. Cand am dat si eu cu nasucul de internet, downloadam de pe odc poze funny in prostie. Si nici eu nu stiam ce luam. Dar erau si sunt funny. Acum ca le-am gasit pe hdd-ul ala al meu de atunci, care era ars si am reusit sa salvez cate ceva de pe el, va voi delecta cu unele. Stiu ca poate le stiti, dar fiind vechi, nu stiu daca se mai gasesc pe undeva si poate ca sunt noi prin faptul ca sunt atat de vechi. Vorba tatei “ Noutati de acum 5 ani”.
Nota : Unele imagini sunt facute alaturi de Krossfire, de-aici si watermarkul de pe ele (nu le-am furat
)
Neata dragii mei! E ora 4 dimineata si eu o sa plec iar intr-o zona unde nu exista net…
Sarbatori luminate va urez! Si, si….toate sa fie mai bune.
Am primit de la prietena mea, Anca, si de la prietenul ei, plecati in Danemarca, niste lalele mov cu dedicatie fix din gradina lor. Va multumesc mult! Sunt superbe. Mi-e dor de voi!
Au inceput sa ma streseze scandalurile literare. Luciat si-a inchis blogul din cauza unor literati. Nu port pica nimanui. Nu sunt fanul nimanui. Ma enerveaza fenomenul. Oare scriitorii se plictisesc asa de tare?
M-am retras mai demult din lumea literara din aceleasi motive. Poate ca unii asteapta sa ma intorc…dar simt ca din punct de vedere literar nu mai am de spus prea multe. Deja am obosit sa va aud ineptiile de poieti cititi doar de ei insisi. Deja versurile care trec prin mine sunt doar zvacniri de revolte si frustrari post-adolescentine.
E stilul meu sa ma iau in gura aiurea…asa sunt eu…
Poza este editata special…
Of Doamne, ce-am ajuns… 
Sa ne plictisim atat de tare
Incat penelurile ni-s uscate
Si gurile spurcate
Of Doamne, ce-am ajuns
Sa ne taram ca serpii
Prin scandaluri literare
Sau pseudo, mi se pare
Caci sugem cu toti de la o strofa
Pana ne basim o vorba
Dar vai! ce mare catastrofa
Cand vorba noastra-i criticata !
Domnilor, Sunteti penibili!
Unde e literatura?
Cand va certati unii cu altii
Sau cand va idolatrizati ca mortii?
Clasicii in viata nu’s
Dar spun multe, cred ca sunt
Si spun ce prostmodernisti
Suntem totii…care estem
Daca v-ati uitat vreodata
Nu la altii, in curtea voastra,
Ati vazut ca injurati…nu pe altii,
Ci pe voi. Tot voi sunteti aia rai
Nu o spun cu rautate
Mi-a picat asa pe buze
Ca voi urlam si eu, din nori
Dar nu loveam in cititori
Asta vreti, asta primiti
Politica-i pentru inapti
Aceeasi poeti necititi
Ai lui Vanghelie frati
O, voi poeti luminati
Mergeti dar,
Mana lui Gigi pupati
Poezia triumfe-n Carpati !
V-am zis, nu demult, ca am descoperit unul dintre cele mai faine bloguri ever. E vorba de Desenele Copilariei. Nu numai ca mi s-a urcat copilaria la cap, dar am inceput sa imi caut marile iubiri mai mult sau mai putin animate. Dupa ce v-am aratat un film din copilaria mea, va voi prezenta o productie Disney aparuta in 1939.
Are nevoie de introduceri? No..hai acu….E Disney… Cu toate acestea, in film se pare ca da.In realitate voi face prezentarile abia dupa ce urmariti scurtmetrajul.
Este un film pe care l-am vazut in copilarie. Mi-a placut mult si l-am retinut. L-am cautat mult timp si nu credeam ca il voi gasi vreodata. Dar iata ca din aproape in aproape am dat de el.
Este un film italian aparut in 1997 , dar in inregistrarea de fata este dublat in spaniola. In ambele cazuri a fost usor de urmarit chiar de nu avea subtitrare. Povestea este inspirata de cunoscuta tema a romanului “Print si cersetor”. Fiul imparatului va ajunge un om obisnuit, iar fata unei taranci va deveni printesa. Cei doi vrajitori le vor incurca atat de bine destinele, incat doar dragostea va pune capat incurcaturilor! Filmul are parfumul puternic al basmelor din copilarie.
Desi dureaza 180 de minute, eu cred ca merita vazut. Astept feedback peste 3 ore
![]()
[vodpod id=ExternalVideo.804013&w=425&h=350&fv=]
Vreau sa mentionez ca m-am reapucat sa il caut dupa ce am descoperit si cercetat un blog plin de amintiri: Desenele Copilariei . Cu aceasta ocazie le multumesc pentru ca mi-au adus aminte de filmele si desenele pe care le urmaream cu placere
De ce trebuie mereu sa jucam teatru pentru a castiga? De ce nu putem sa fim noi? De ce trebuie sa injuram sau sa aiurim ca sa atragem atentia?
Mi-am atins scopul, dar jucand un rol care nu ma incanta. De ce sa mai joc? De ce am jucat?
Nici nu vreau sa ma gandesc ce impresie v-am creat. Ma credeti “blonda”, stresanta, naiva, neamuzanta, penibila… Ce joc frumos. V-ar placea sa fie asa, Sa faceti misto pana crapati. Atacati cu putere pe terenul vostru, dar vad ca ma si vizitati. Va vedeti foarte smecheri atunci cand radeti de o fetita prostuta despre care nu stiti nimic.
Dar oare nu uitati ca teatrul aduce oamenii in sali? Oare nu prostia jucata aduce oamenii la chioscurile de tabloide? Ne tabloidizam domne. Facem orice pentru a urca. Uff picanetiile vietii…
Important e sa nu faci pe prostul si sa ramai asa.
Nu-i asa ca daca nu iscam scandalul nu ma mai vizitati?
Imi place nespus profesionalismul Realitatii. Chiar isi fac treaba bine in calitate de jurnalisti, dar uneori o mai iau si pe aratura. Un exemplu il puteti urmari mai jos.
[vodpod id=ExternalVideo.775044&w=425&h=350&fv=]
In alta ordine de idei, tin sa cer scuse cititorilor ca nu am ma postat in ultimul timp. Idei am avut, dar timp ioc. E sesiune si nu prea ma mai pot concentra si pe alte chestii.
As fi vrut sa scriu astazi despre Ceausescu. Sa ii urez La multi ani post mortem. Ar fi implinit 91 de ani. Drept urmare nu voi da copy paste din 2 articole zarite azi in presa, ci va voi invita sa le cititi. Imi place ca sunt documentate si au continut. Astfel, in Adevarul puteti citi Partizanii lui „înainte era mai bine“ si Arta la curtea lui Ceauşescu , doua artcole interesante. Nu sunt nostalgica dupa el, nici macar nu prea am apucat sa cunosc perioada aceea, dar sunt curioasa cum ar fi.
Mereu ma intreb cum ar fi fost daca nu ar fi fost Revolutia sau Ceausescu nu ar fi fost impuscat. Oare Ceausescu ar fi avut blog? Cum ar fi aratat blogosfera comunista? Am mai tratat subiectul aici.