Sandy

E tarziu in noapte. Se pare ca Mos Ene s-a apucat si el de navigat pe internet si a uitat sa stinga lumina… Mi-am adus aminte de unul dintre cele mai placute momente din copilarie, moment repetat de nenumarate ori cand eram mica. Cantecul meu de leagan…da…credeam ca numai eu il mai aud uneori in ganduri si in somn…mama l-a uitat demult. Eu imi aminteam doar franturi. Spre fericirea mea l-am gasit. Intr-un singur loc, dar l-am gasit. Pe forumul despre copii (unde sunt si alte cantece de leagan). Inseamna foarte mult pentru mine sa il am, sa il pot canta si eu cand mi-o veni vremea. Versurile suna cam asa:

E ca un punct sensibil pe care l-am atins gasind acest cantecel. Mi-e dor de copilarie…vreau sa nu mai am griji sau tangente cu oameni rai. Imi sunt dragi toate amintirile de pana in 5 ani. Uneori mi-e dor sa imi amintesc mai bine cum era atunci.

Voi va mai amintiti ce cantec de leagan va canta mama cand erati copii mici? Daca aveti copii, voi ce le cantati copiilor pentru a adormi?

• Posted in: De prin jurnale, felie de viata, povesti de adormit copii, reverii
• Discussion: 7 Comments »

In ultima vreme am citit articole de pe Vox Publica . Nu stiu daca pentru ca zaream figuri cunoscute la articole noi si apoi ma pierdeam printre alte articole cu titluri interesante , sau pur si simplu d-aia.

Am observat ca foarte multe articole sunt atacate prin comentarii urate, offtopic sau jignitoare atat la adresa autorilor cat si la adresa continutului articolului. De ce? Nu e Vox Publica un loc de opinie? Am mai observat si ca multi il injura pe patronul trustului. Sa inteleg ca tot ce are legatura cu trustul Realitatea Catavencu e virusat de Vantu Power?  He he…nu e chiar asa. In afara de locul gazduirii are Vox Publica vreo legatura cu trustul? Mai multi din cei care scriu acolo nu sunt jurnalisti, sau daca sunt, nu sunt musai din trustul Realitatea Catavencu. De ce sunt injurati? De ce sunt toti autorii injurati?

Este oare o problema de calitate a textelor? Ma indoiesc,zau, pentru ca un acelasi articol e injurat pe vox publica si pe blogul autorului e laudat.

E vorba de calitatea cititorilor? Ma indoiesc iarasi pentru ca autorii nu sunt bloggeri/jurnalisti mediori.

Atunci ce nu le convine cititorilor de pe Vox Publica?

Uneori ma gandesc ca sunt cititorii realitatii.net care , plictisiti de comentat articole de informare , sper sa capete putina atentie de la bravii autori de pe Vox Publica.

Cred ca oamenii care comenteaza pe Vox Publica nu pricep esenta articolului respectiv si de aceea injura. Stiu, asa fac  adesea si persoane apropiate mie. Daca nu inteleg ceva se irita si injura.

Poate ca autorii de pe Vox Publica folosesc cuvinte mult prea greoaie. Asta e chestia cu jurnalistul de opinie . Nu e pentru oricine. La jurnalismul de informare, jurnalistul e dator sa explice si lu’ tusa din varful dealului ce se intampla. La jurnalismul de opinie totul e subiectiv. Desi, uneori,autorii folosesc atitudinea asta : “Daca folosesc cuvinte dintr-un anumit registru, pun o restrictie pe articol”, literalmente, mesajul insemnand : “If you don’t get it, it’s not for you !”. Cu toate astea, Vox Publica e un taram liber. Nu cred ca e supus vreunui mogul, nu cred ca se practica persuadarea sau cenzura.

“Jurnalist cu nume sonor…da…trebuie injurat…da…e tinta perfecta.” Probabil asa vorbesc comentatorii in serie de pe Vox Publica. Si apoi comit infractiunile. Nu se uita la text de multe ori. Injura si desfiinteaza articole pe care nu le-au citit, prin argumente care nu exista.

Bine, pe blogul personal exista un public deja format. Pe Voxpublica ai mereu surprize…

Picture link

• Posted in: Brubleme, blogate, povesti de adormit copii, un portret pe luna
• Discussion: 11 Comments »

Din ce-am observat, colegii de generatie si cei mai mari, nu gusta animatiile 3D .

Chiar credeam ca  numai eu nu sunt incantata de astfel de productii. Recunosc, povesti incantatoare, unele chiar destepte, dar 3D-ul parca nu are acelas farmec al copilariei.

Dupa cum stiti, DDTV (Direct Digital TeleVision) a avut o incercare de transformare a postului intr-unul de desene animate, filme si documentare. Achizitionarea licentelor acestora a fost dubioasa si situatia a facut ca DDTV-ul sa fie amendat. Presa, blogurile au scris si de aparitia noului program si de amenintarea disparitiei lui. Un singur lucru am observat in comentarii. Trecand peste dezamagirile fata de calitatea execrabila a transmisiei DDTV-ului in general, singurul lucru care a bucurat romanii au fost desenele animate. Nu erau asa entuziasmati de filme sau de documentare precum erau de desenele animate.  De ce? Pentru ca faceau parte din copilaria lor. Le aprindeau nostalgii.  Zeci de comentarii, scrise de oameni cu pretentii diferite spuneau un singur lucru: “Ne place ca difuzeaza desene animate clasice. “  Trebuie sa recunosc ca au dat lovitura cu ele si chiar am fost fericita sa le urmaresc.  Unii comentatori se bucurau mult de amintiri, altii erau fericiti ca au copii la ce sa se uite, adaugand celebra fraza…”decat prostiile alea difuzate in zilele noastre….”

Eeh, au trebuit cei de la CNA sa ni le interzica si pe astea. Nu zic ca nu e dreptul lor dar CNA se transforma intr-o comisie comunista care ofera 5 minute de desene. Iar in aceasta scurta perioada in care DDTV-ul a difuzat desene, ne-am simtit ca dupa Revolutie, cand desenele au aparut in numar mare si difersificat.   Legale sau nu, noi tot desenele alea le-am urmari. Cred ca TVR-ul are drepturi de difuzare pentru multe dintre acele desene. Uff ce rating ar avea daca ar schimba grila de programe.  Chiar, TVR-ul de ce nu are un program de desene animate, daca tot deschide televiziuni? Macar la unul dintre cele N televiziuni TVR sa ne uitam.  Ne e dor de emisiunile pentru copii. Au arhive. Arlechino, Feriti-va de magarus, Abracadabra in perioada TVR… si multe filmulete create pentru copii. Vai ce ne-ar incalzi inima. Le avem. Se pune praful pe ele. Si chiar nu i-ar costa foarte mult un astfel de post. Nu vrem marfa noua. Ne vrem copilaria si amintirile inapoi.

Pe 19 seprembrie se deschide Disney Channel Romania. Zau ca m-as uita toata ziua la desene disney clasice, dar pitzipoance precum Hanah Montana vad zilnic pe strada…deci…mi s-a luat.

Sa fim seriosi, copiii se simt atrasi instinctiv de desenele animate clasice. Sunt usor digerabile, in culori bine definite si au povesti simple si atractive. Copiiilor le e greu sa urmareasca mai multe planuri ca, daca ar putea, ar citi romane complexe la 10 ani.  Cred ca daca s-ar renunta multe desene actuale, lumea nu le-ar simti lipsa. Observ insa ca lumea simte foarte tare lipsa desenelor clasice. Dovada sta Desenele Copilariei si multe alte bloguri care trateaza acelasi subiect.

Cred ca am vazut si revazut unele desene clasice de 100 de ori(nu exagerez), stiu toate replicile, scenele si totusi ma uit mereu fermecata si indragostita de personaje. Nu ne trebuie monstri spatiali, SF-uri animate si glume porcoase. Sunt cateva desene care au patruns prin lumea Cartoon Network care sunt de-a dreptul scarboase. Parca te incita la a face pe prostul. Dar ” vezi sa nu ramai asa” spune o gluma.

Imi amintesc ca si in copilarie erau desene violente sau in vreun fel ciudat, cu roboti si cine stie, dar parca parca tot frumos erau construite.

In dorinta lor de rating, DDTV-ul a facut un lucru dragut ca a difuzat niste desene frumoase si animate, nu digitizate.  Prin simplitatea lor, aceste desene au cucerit inimile oamenilor. Oare copiii romani au nevoie de atat de mult 3D ?

Studioul Metropolis se vaita ca face desene animate romanesti non-violente avand ca si subiecte basme romanesti, dar ele nu prind la cumparatori. Pai normal ca nu prind . Sunt 3D, vectorizate si cam scortoase. Realizarea lor e cam nerealista, sunt mai mult povestite si nu au voci sincronizate cu personajele.   Imi pare rau ca spun asta, dar am fost si eu putin dezamagita la vizionarea lor.

Imi place arta digitala, desenez, dar tor prefer 2D-ul fata de 3D. Stiu ca 3D-ul vinde dar arta parca tot in 2D sta.

Dupa cum am spus, unele povesti ale filmelor 3 D sunt chiar bune. Filmul Up am vrut sa il dau la o parte. Dupa ce l-am vazut am ramas marcata de poveste, dar animatia in sine nu m-a incantat prea mult.  Mi s-a parut…nu stiu…gumoasa?

Cred ca vreau sa va spun ca desenele animate pe care le dorim sunt cele care ne induc intr-o lume de basm, nu una cat mai realista. E o diferenta intre un desen animat si un film, iar prin 3D incepe sa scartaie aceasta diferenta. Vrem sa visam in continuare atunci cand ne uitam la desene animate. Acesta este scopul lor.

Ps: E vreo 4:30 dimineata. Scriu acest text pe o foaie de hartie pentru ca am inchis deja pc-ul si daca il mai deschid, iar ma iau cu altele si ma pierd in detalii si pierd idei. Poate ca la transcriere va arata mai coerent textul de fata(si arata). Nu stiu, dar o sa scriu si acest Ps indiferent de editarile survenite textului. Asa…ca sa ma simt mai om…nu robot.

Surse poze: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Pentru ca CNA-ul vegheaza.

• Posted in: Brubleme, Cu si despre animatie, Go...somewhere, No Comment, Poze, Sentimente, film, povesti de adormit copii, reverii, stiri, stresant
• Discussion: 28 Comments »

Astazi va servesc Alba ca zapada. Unde sunt piticii? M-am gandit sa ii fac si pe ei dar ar fi durat prea mult pana publicam articolul. Vor veni si ei…promit. Incep sa ma dezmortesc…sa capat energie. Va pregatesc surprize multe, copilaresti si pline de amintiri. Voua va e dor de copilarie? Totul era mai frumos atunci cand eram copii. Ce v-a placut cel mai mult la copilarie?

• Posted in: Cu si despre animatie, D'ale blogului, Go...somewhere, Sentimente, povesti de adormit copii
• Discussion: 12 Comments »

O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990)

In sfarsit am gasit ceva frumos si mult asteptat. Nu e nou, dar abia acum l-am gasit postat pe internet.  Filmul a fost facut in 2007 si il are ca protagonist pe Horatiu Malaele care prezinta personajele desenelor animate romanesti. Nu voi face vreo recenzie pentru s-au facut destule. Sunt doar fericita ca il voi vedea in sfarsit si va voi oferi ocazia sa il vedeti si voi. Cat aveam eu in 1990? 2 ani? Eram mult prea mica.  Totusi, nostalgia trecutului ma roade desi nu am avut ocazia sa o traiesc. O fi din cauza pasiunii mele de a viziona desene animate… uff…prea multe desene animate. Dar stiti…e prea frumos sa te uiti la desene animate. Sa incepi cautand niste imagini, sunete familiare si sa ajungi sa te pierzi urmarind ore in sir desene animate pline de amintiri. Ce daca am vazut desene animate inainte sau imediat dupa evenimentele din ‘89? Imi amintesc ca prindeam adesea unele imagini cu desene dinainte de ‘89. Ma fascinau…parca le stiam din totdeauna. Si eram mult prea mica pentru a constientiza ceva.  Mi-au ramas in vise. Le aud cand dorm. Si ma apuca nostalgia uneori. Am imaginile in cap. Nu stiu de unde, din ce meleaguri sunt, dar mi le amintesc si iata…le caut…si le gasesc.

Read the rest of this entry »

• Posted in: Cu si despre animatie, Go...somewhere, Sentimente, film, povesti de adormit copii, reverii, un portret pe luna
• Discussion: 7 Comments »

De cand m-am apucat de aceasta indeletnicire, nu credeam ca voi ajunge sa am asa mult spor incat sa desenez mai multe personaje intr-o zi. E drept, acestora nu le-am mai pus umbre (nu imi place sa fac umbrele ca am senzatia ca le stric),dar nici nu cred ca ar fi cerut-o prea mult.  Sunt desene cerute de voi la posturile anterioare.

• Posted in: Cu si despre animatie, D'ale blogului, Funny, Go...somewhere, Poze, povesti de adormit copii, un portret pe luna
• Discussion: 21 Comments »

Cand eram copil adoram papusile Barbie. Cine sa nu le adore la varsta aceea? De curand papusa Barbie a implinit 50 de ani. Ohoo…Cate generatii de fete au iubit Barbie. Am gasit un filmulet interesant. O trecere in revista a reclamelor papusilor Barbie de la lansare si pana azi. Cum a evoluat faimoasa papusa, urmariti in filmulet.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ebr_n60umOI]

Ps: Da…stiu ca nu am mai scris de o eternintate. Timpul nu mi-a permis acest lucru. Teste, referate, proiecte, dead-line…nici acu nu am terminat. Pot spune ca abia astept sesiunea ca sa fiu mai libera. Ca si bonus, va mai ofer un filmulet. Tot o reclama. Va las pe voi sa trageti concluzile. Eu am ramas socata.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OXHcx4h2kwM]

Atat pentru azi. Voi reveni zilele astea…

• Posted in: D'ale blogului, Facultate, Funny, Go...somewhere, Sentimente, film, povesti de adormit copii, un portret pe luna
• Discussion: 1 Comment »

Nu e nici un dubiu ca jurnalistii se folosesc tot mai mult de internet pentru a gasi subiecte noi. Din nefericire, in multe cazuri, unii jurnalisti uita sa treaca informatiile primite prin cele 3 verificari si iese ce urmeaza sa va povestesc.

Un student irlandez in an terminal la sociologie a vrut sa testeze modul in care mass media devine din ce in ce mai dependenta de Internet

Tanarul a postat pe wikipedia un citat fals pe pagina compozitorului Maurice Jarre la scurta vreme dupa ce a murit, mentionand ca acelea au fost ultimile lui cuvinte.

Rezultatul studiului: Wikipedia a trecut. Presa a picat.

Desi Wikipedia s-a sesizat foarte rapid(in mai putin de jumatate de ora) si a scos acea informatie din circuit de doua ori, jurnalistii din media internationala au preluat si propagat stirea in presa.

Dupa o luna in care acest citat a fost publicat pe bloguri, in presa peste tot, studentul Shane Fitzgerald a dat sfoara in tara cu rezultatul acestui test.

Singura publicatie care si-a recunoscut vina a fost The Guardian din Marea Britanie.

Puteti citi mai multe despre aceasta situatie aici .

Concluzia este una clara: NU luati niciodata ceva de bun pana nu verificati din cel putin 3 surse.

Ar fi multe de spus, dar va las in compania articolului original si sper ca data viitoate sa castige presa intr-un astfel de test.

Ii multumesc lui Krossfire pentru stire.

• Posted in: Brubleme, Facultate, Go...somewhere, povesti de adormit copii, stiri, un portret pe luna
• Discussion: 26 Comments »

Da ce credeati? Doar noi femeile plangem la filme? Neah! Va inselati amarnic. Si nu, nu ma refer la subcultura emo.  Ma refer la barbati in toata firea. Mi se pare o chestie intresanta ca un barbat sa fie sensibil cateodata. O mixtura intre duritate si sensibilitate. Barbatul perfect! Da! Am prins mai multi barbati plangand la un film. Un film despre relatia deosebita dintre un catel nebun si familia lui. De fapt e un film despre…viata unei familii normale, cu un caine anormal. Filmul este oglinda romanului autobiografic cu acelasi nume, vandut in milioane de exemplare, roman scris de jurnalistul John Grogan si publicat in 2005. Titlul complet al romanului suna cam asa: “Marley si cu mine: Viata si dragostea alaturi de cel mai rau caine din lume”.

Hai sa va mai spun o chestie despre film. Ati auzit de catalogarea “dramedy”?  Astia cu filmele nu stiu ce sa mai inventeze. Comedie plus drama…he he…suna amuzant si in acelasi timp paradoxal . O chestie foarte interesanta din culisele filmului: Pentru ca filmul acopera 14 ani din viata unui caine, s-au folosit  22 de labradori aurii pentru a-l juca pe Marley. Cea mai importanta parte a filmului acopera modul in care personajele trateaza cariera,casnicia, aparitia unui copil (doi, trei sau mai multi) si sacrificiul personal.Desigur, cainele hiperactiv e un bonus si la fel si incursiunea in lumea editorialistilor.

In fine. Vi-l recomand. Baieti iubitori de caini…stiu ca o sa plangeti la final. Fetelor, verificati-i!

Si acu’ dedicatie speciala:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UdBv5A6xSo4]

• Posted in: Brubleme, Funny, Sentimente, film, povesti de adormit copii, un portret pe luna
• Discussion: 34 Comments »

Sunt in tren. Inca nu am net ca sa public acest post, dar ce e rau sa il scriu inca de pe drum ? Acum in tren canta manele si de aceea am scos laptopul sa stopez poluarea fonica. E tren d-ala nou, ca metroul. E fain. Ce sa zic. Usile se deschid cu o mai mare usurinta si asta elimina problema curentului de la usi. Din fericire, a fost eliminat ”feature”-ul gaurilor din pereti. Greu a fost pana am gasit clasa 2 caci tot trenul parea a fi la clasa 1. O buba este ca locurile pentru bagaje sunt foarte mici si neincapatoare.

Hristos A Inviat! Sper ca ati petrecut cu toate cele bune si satioase. Pe mine ma cam doare burta desi nu prea am servit ”bucate traditionale” de Paste. Am dormit destul de mult, dar nu de ajuns. A fost destul de ciudat. Fiind sat, rasunau manele din fiecare curte (mai putin a mea). “Cine vrea acum salamu/ Sa ia in gura pulanu”. Cam asta rasuna de la vecinii de peste drum. Se spune ca Breaza e sectorul 7 al Bucurestiului. Eeh…pe strada mea sunt mai multi bucuresteni dar se facura auziti doar localnicii. Unde pui ca venisera si sa ceara de pomana.

Uff.. nu am fost la Inviere. Eram mult prea obosita. A fost mama. A venit la 4 jumate. Atat dureaza pe la noi. E o biserica frumoasa, situata pe la km 102 pe DN1. De la mine se merge cam 1 km jumate pe jos pe varianta, fara trotuar spre bucuria soferilor amatori de accidente.

Eu stau langa padure. E foarte fain. V-am aratat poze acu putin timp. Vara e placut sa urci pe dealurile acelea impadurite si sa te relaxezi la umbra copacilor. Dar sunt si aspecte negative ale acestei zone superbe. Gunoaiele. Sunt din plin. Suntem o mica gasculita de Eco friendly in zona dar nu putem schimba un sat intreg . Ne gandeam chiar sa facem si tricouri. In vara mergem iar la primaria Breaza sa cerem containere de gunoi in sat. E doar unul la intrarea in sat si e supra folosit si gunoaie tot gasim nenumarate. Da! As putea spune ca acesti localnici nu merita sa fie educati. Dar tot ei isi educa copii sa fie mai jegosi decat ei. Si sunt zone superbe acolo sus. Sunt zone unde doar vacile pasc si doar atv-urile trec in expeditii. Un colt de natura facut praf de munti si izvoae de gunoaie…sa mai spun ca e pacat ? Pozele vorbesc de la sine.

O iau pe aratura, asa-i? Eu intrasem sa va povestesc despre sarbatorile pascale. Eeeh. Sunt superbe v-am zis. Slujba de inviere dureaza cam 5 ore iar tinerii sunt prezenti in primul rand al enoriasilor.

Iar am pierdut sirul statiilor, stau pe niste banchete care nu au iesire catre geam.Dar ce conteaza. Cobor oricum la capat, in Bucuresti. Cineva a urcat in tren cu lilieci mov si cu ramuri inflorite din copaci.. Miros frumos. Eu am intr-o sacosa narcise culese din gradina mea. Daca tot suntem la capitolul sarbatori, am gasit cateva poze amuzante prin pc. Cand am dat si eu cu nasucul de internet, downloadam de pe odc poze funny in prostie. Si nici eu nu stiam ce luam. Dar erau si sunt funny. Acum ca le-am gasit pe hdd-ul ala al meu de atunci, care era ars si am reusit sa salvez cate ceva de pe el, va voi delecta cu unele. Stiu ca poate le stiti, dar fiind vechi, nu stiu daca se mai gasesc pe undeva si poate ca sunt noi prin faptul ca sunt atat de vechi. Vorba tatei “ Noutati de acum 5 ani”.

.

Nota : Unele imagini sunt facute alaturi de Krossfire, de-aici si watermarkul de pe ele (nu le-am furat )

• Posted in: Brubleme, Funny, Go...somewhere, No Comment, Poze, Sentimente, povesti de adormit copii, reverii, stresant
• Discussion: 11 Comments »