Sandy

Aventura a inceput cu faptul ca mi-a expirat ieri abonamentul. De ce mi-as incarca acum cand stau sa plec in tabara?

Azi am iesit sa vizitez Muzeul Benzilor Desenate la Palatul.Parlamentului. Zis si facut. Ma aflu in 385 si realizez ca am uitat sa ii cer mamei abonamentul ei cu imprumut. Cobor la Sebastian unde observ ca s-a desfintat casuta de bilete. Cum nu mai era foarte mult de mers pana la destinatie, o iau pe jos spre urmatoarea statie unde era o casutsa de bilete: “Inchis”, scria pe ea cu mentiunea: Sambata pana la 13:30 ,Duminica –  inchis. Urmatoarele doua statii nu aveau casuta de bilete si iata ca am ajuns pe jos la Palatul Parlamentului. Ok.

Am vizitat muzeul. Interesant. Va recomand sa il vizitati. Are si atelier de desenat BD-uri. Coboram de la etajul 4 cu liftul batut de soare si ocolim PP-ul cu gandul la urmatoarea oprire. La Izvor tre sa gasim casuta de bilete deschisa. Fail! Not anymore. Ook… Daca tot e o vreme frumoasa, de ce sa nu ne plimbam si prin parc. Am vrut sa imi iau si o bicicleta. Zau! Daca nu imi cereau bani, desi pe casuta de inchirieri scria ca e gratuit, ma plimbam si eu…

In fine…nu a durat prea mult plimbarea prin parc pentru ca Vlad a fugit la Rock the city sa vada Sabaton.  Initial ziceam sa ma intorc acasa facand blatul…sau sa mai caut casute de reincarcat portofele electronice. Cum in statie nu venea nimic si ma plictiseam de moarte, am luat-o la picior…si asa mi-a venit ideea sa va scriu acest post. Noroc de vreme…e chiar placuta… Cand ajung acasa ma voi uita la cati km am mers pe jos…

Pauza! M-am intalnit pe drum cu domnul profesor Petcu.  Mi-a facut placere sa il reintalnesc.

Sa ne intoarcem la drum… Oare sunt nebuna ca scriu mergand? Ma indoiesc. Dar de ce nu ma simt obosita inca? Daca as fi mers catre munca la fel as fi fost franta dupa numai o statie mearsa pe jos…

E sambata…seara…ma uit ca in zona dinspre cimitirul Ghencea trotuarul vechi a fost impartit intre locurile de parcare proaspat amenajate si zona pentru biciclisti pe latimea de 150 cm de trotuar ramas.

Vremea e chiar placuta, dar mana mea stanga a amortit de la tinut telefonul. Dreapta nu are probleme pentru ca se misca tastand.

Mai am inca 3-4 statii. A trecut o ora si 10 minute de cand am plecat de la Parcul Izvor.

Hai sa va spun ca plec in tabara cu radioul. La mare. Sper sa fie frumos si sa ma intorc intreaga dupa doua saptamani. Oricum va voi scrie si de acolo…promit solemn. E o chestie sa trimiti salutari din tabara. Eu nu am facut-o niciodata, deci vreau sa aflu care este senzatia…

Limonada racoroasa bauta in parc isi face inca efectul …e ceva ciudat la vremea asta… Prea e relaxant…prea ma simt bine…

Ma intreb ce au in comun uneltele de pescuit si pompele funebre…inteleg de ce se afla pompele funebre langa cimitir, dar magazinele de pescuit?

De curand ma vaitam ca jumatate din fustele mele nu ma mai incap. Oare cu plimbarea asta imi vor veni bine?

Am cam inceput sa aiurez…semn ca drumul ma cam plictiseste. In 10 minute ajung acasa. Daca stau sa ma gandesc ca am mers tastand de la Izvor pana acasa intr-o ora si jumatate…realizez ca am iesit chiar bine. De acasa pana la radio am facut de multe ori o ora si jumatate cu autobusul si e un drum oarecum mai scurt.

Nu pot sa nu ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ar fi facut blatul si m-ar fi prins controlorul… Am mers atatea statii pe jos si nu am gasit nici o casuta de bilete deschsa. Poate ca daca traversam la Ghencea la capatul lui 41  mai devreme as fi gasit bilete…dar ce mai conta o statie acum….

At last acasa. Am dat de net si am calculat ca am mers 10,3 km pe jos.

Sa nu intelegeti ca am mers pe jos pentru ca nu aveam bilet…pur si simplu nu ma grabeam nicaieri, iar vremea era imbietoare de petrecut timpul in aer liber.

Ps: Nu ma penalizati ca am greseli de tastare, cu virgule sau, cine stie, de coerenta…trebuia sa fiu atenta si pe strada…

• Posted in: De prin jurnale, felie de viata, Go...somewhere, Sentimente
• Discussion: 3 Comments »

Voiam sa va arat dovleacul sculptat de mine si cum m-am costumat(abia asteptam un pretext sa port salopeta)

Voi ce ati facut de Halloween?

• Posted in: De prin jurnale, Go...somewhere, povesti de adormit copii
• Discussion: 3 Comments »

…si pe alte drumuri date…

Sa-mi spuna si mie cineva ce face un cabinet stomatologic crestin…

Daca aveti masini fara chei, vindeti-le…totusi…unde sunt cheile?

Toti voiau sa faca pipi la acelasi copac…

A fi sau a nu fi… pe post…

Unde-i parcul?

Eu nu prea le am cu matematica…dar…

In final, ne intoarcem in RATB-ul celor vesnice…

Acesta a fost postul de azi. Clatiti bine ochii ca va pandesc posturi grele de toamna…grea…

• Posted in: Brubleme, D'ale blogului, De prin jurnale, Funny, Go...somewhere
• Discussion: 2 Comments »

Au venit, au cantat, au plecat. Nu “Buna seara!”, nu “Noapte buna!”, doar “Thank you!”. Cam asta a fost supararea majoritatii. Dar chitara, clapele si vocile au revansat pentru lipsa de comunicare. Sunt cateva note de chitara care imi dilata ochii…am fost in al noualea cer.

O raceala zdravana mi-a taiat vocea aproape complet…mi-a parut rau ca nici macar sa fredonez, nu mai zic de urlat. Chiar glumeam ca ar fi prea tare ca raceala asta sa imi schimbe vocea (cam cum a patit Bonnie Tyler) .

In fine. Concertul Eric Clapton &Steve Winwood a fost superb. Amandoi sunt niste batranei care inca pot canta ca niste zei si tre’ sa spun ca Eric Clapton is still Hot . Gata! Am zis-o!

Muzica a fost faina. Nu prea am memoria titlurilor de melodii, dar ceea ce am auzit a fost foarte tare. Am avut si eu o suparare. Speram sa cante Wonderful Tonight. Si am fost suparata cand am vazut ca au plecat si nu au cantat-o. Concertul a durat in jur de 2 ore. Nu s-a facut pauza si nu s-a simtit vreun rateu pe parcursul concertului. Ce m-a mai deranjat au fost, sa zicem, niste “fumegatori” care mi-au iritat ochii si mi-au creat o stare de discomfort si tuse. La inceputul concertului a urcat pe scena o pitzipoanca care “a incercat sa ii prezinte” pe cei doi cantareti. In primul rand a uitat ca era si Winwood si in al doilea rand, marea perla a serii, “Il primim in aceasta pe marele nostru artist…” Hmmm….o avea cetatenie romana si noi nu stim? Trecand peste suparari, am asistat la un concert foarte bun, cu mizica buna, cu voci si chitari exceptionale, cu vedere buna si atmosfera de invidiat. M-am simtit bine, chiar daca initial eram suparata ca nu am mai prins inca din martie bilete la categoria II si am luat la III. Vedete -spectatori nu am vazut multe : Baietii de la Holograf, Liana Stanciu si Mitza de la Bere gratis. Mai stiu ca Robert Turcescu isi luase bilet, dar nu m-am intalnit cu el pe acolo.

Pe cer aseara erau doar 2 stele…

Trebuie sa mai spun ca aseara am gasit cu greu un taxi. Am sunat la cel putin 5 firme de taxi si toate erau ocupate. A trecut o ora de la concert pana am gasit un taxi. Dar a fost ok.

• Posted in: De prin jurnale, Go...somewhere, No Comment, reverii, Sentimente, un portret pe luna
• Discussion: 10 Comments »

…pantofii doamnelor lasa urme de inimioare in zapada.

Da da. La multi ani dragile mele . Va urez sa aveti atatea bucurii pe cati fulgi de zapada au cazut si cad inca astazi.Mergand pe strada cu capul in jos(din cauza viscolului) am observat ca urmele lasate in zapada de pantofii cu toc au forma de inimioara.  Din cauza frigului nu am avut puterea sa ma opresc din drum si sa pozez aceste urme, asa ca va arat o poza draguta facuta de cineva drag “operei mele de arta”.

Totusi, imi doresc sa vina mai repede Primavara. Sa miroase a flori, sa vad copacii infloriti si sa fie soare, dar nu canicula.

• Posted in: D'ale blogului, Ecofriendly, Go...somewhere
• Discussion: No Comments »

Dupa cum ati citit in titlu, pe 2 martie e baba mea. Si daca baba prevesteste cum imi va fi anul in curs, sunt curioasa daca ar functiona un wishlist. Asadar:

Visez de cand ma stiu ca de ziua mea…nu conteaza anul, mereu am visat asta…deci, de ziua mea sa am camera plina plina cu flori parfumate de primavara: Zambile, ghiocei, narcise, frezii, albastrele, lalele si ce fori frumoase mai sunt primavara. As vrea sa ma imbat cu parfumul lor.

Mi-as dori sa imi depasesc temerile, sa nu imi mai frica de nimic, sa am curaj sa fac ce imi regizez in cap asa cum am gandit acel lucru, sa fiu taioasa si considerata periculoasa(in sensul profesional) si sa fiu mai atenta si mai adaptabila.

Mi-as dori sa fiu mai odihnita si sa nu renunt la lucrurile care imi plac si sa inteleg ceea ce bolborosesc politicienii si restul papagalilor de la tv si sa gandesc mai repede ca sa ii incoltesc, vreau sa fiu jurnalist, vreau sa scriu mai bine, mai repede si fara greseli si mai ingenios, mai creativ…vreau sa fac cariera si sa schimb lucrurile, vreau sa fiu puternica si sa ma impun.

Si vreau sa am o dictie mai buna, si o postura mai degajata si sa nu ma mai panichez si sa fac lucrurile ca la carte.

Vreau sa stiu mai multe, vreau sa citesc mai mult si sa retin ce citesc, sa iau licenta cu o nota decenta si sa intru la master la buget ca sa nu ma simt cumva fortata sa renunt la el, vreau sa uit lucrurile din trecut care ma bantuie in fiecare moment cand pur si simplu stau.

Vreau un reportofon bun, o tableta grafica, un aparat foto decent,

Vreau sa fiu inteleasa de ceilalti, vreau…multe…

Prea multe…nu-i asa ca nu se vor indeplini?

• Posted in: Brubleme, De prin jurnale, Go...somewhere, reverii, Sentimente
• Discussion: 6 Comments »

• Posted in: De prin jurnale, Go...somewhere, Sentimente, un portret pe luna
• Discussion: 1 Comment »