Sandy

E deja trecut de ora 3….dar nu am avut o alta idee de titlu. Nu ma pot hotari daca nu am somn din cauza caldurii sau din cauza portiei de tort de ciocolata  pe care am mancat-o acum o ora. Cert este ca sunt obosita si ma tot zvarcolesc in pat negasindu-mi o pozitie in care sa adorm.

Astazi am fost preocupata de dulapul meu cu haine. Niciodata nu iti dai seama cate(si ce) haine ai decat atunci cand pur si simplu nu mai ai loc si trebuie sa mai renunti la o parte din ele. Am dat peste haine despre care nici nu stiam ca le am, sau pe care nu le-am purtat de ani. Daca acum ceva vreme scriam pe facebook ca m-am ingrasat si ca explodeaza fustele pe mine, acum va spun ca ma incap pantalonii. Aveam cateva perechi pe care eram gata, gata sa le modific pentru cativa cm.

Tot prin dulap am gasit si cateva materiale foarte dragute care asteapta sa fie croite. De aceea, azi am croit o bluza de tip top superba dintr-un material satinat de culoarea perlei, care are un imprimeu frumos cu flori si flururasi. Maine dimineata o voi termina. Mai am cateva cusaturi de facut. De ceva vreme lucrez la o rochie verde de stil anii ‘30. E o rochie pe care o visez de muulta vreme.  Tot zic ca o sa lucrez la ea mai des, dar in ultimul timp am cam abandonat-o. Ma tot gandeam sa postez pe blog poze cu ea in diferite stadii atunci cand o voi termina . Voi vedea.  Astazi m-am simtit creativa si ma gandesc serios ca pana plec la mare saptamana aceasta(inca nu stiu ziua exacta) sa tin masina de cusut ocupata. Si asa ma vait ca nu am niciodata timp sa imi fac haine.

In alta odine de idei, am gasit niste reviste Almanah din anii ‘80. Le caut de multa vreme pentru ca stiam ca sunt undeva…prin casa…si mare mi-a fost mirarea sa le gasesc fix sub ochii mei intr-un raft al bibliotecii. Prin urmare am de scanat multe reclame vechi foarte interesante si presimt ca presa de ieri poate fi oricand transformata in actualitate.

• Posted in: Brubleme, De prin jurnale, blogate, felie de viata
• Discussion: 1 Comment »

Un articol semnat de Piticu mi-a amintit ca astazi este Ziua Internationala a Libertatii Presei. Uitasem. Tot astazi este si ziua jurnalistului Robert Turcescu. Asta da predestinare, sa te nasti in Ziua Libertatii Presei (desi data a fost stabilita ulterior) ! Profit de ocazie si ii urez un sincer La multi ani!

Desi ma ambitionez sa il contrazic pe Piticu si sa spun ca presa in Romania are un viitor, imi e forarte greu sa nu-i dau dreptate. Nu se poate ignora faptul ca presa romaneasca e in picaj. De curand FJSC-ul are cont pe Facebook si cu ocazia asta primesc si eu o tona de amicitii de la studenti pe care nu ii stiu decat dupa nume (in cel mai bun caz dupa figura) si incerc sa imi amintesc daca am vorbit macar o data. Singurul motiv pentru care le dau add este curiozitatea: oare cati dintre ei vor ajunge efectiv jurnalisti ?  Nu zic de cei de-acum. Sunt anul 3 si au alte prioritati…cum ar fi sa licenta (sau examenul la Sociologia Jurnalistilor de miercuri).

Anul asta m-am aventurat in presa, in radio mai precis. M-a prins atat de tare, incat de cand am intrat in sesiune si implicit in vacanta ma simt ca in sevraj. E greu de descris senzatia din momentul intrarii in Casa Presei Libere, cladire in care miroase mai mereu a hartie tiparita. Nici macar nu am treaba cu presa scrisa : adevarul este ca mi-e teama de presa scrisa. Momentan…

Sa revin : m-am aventurat, deci, la Radio Realitatea FM. Am ramas placut impresionata sa fiu intrebata de diferiti colegi de facultate daca pe mine m-au auzit la radio. Realitatea FM este un radio micut, dar care nu e legat deloc de Realitatea TV. Chiar daca redactia este intr-o camera cam cat o sufragerie, chiar daca unii oameni au plecat (din cauza crizei), chiar daca nu mi-au iesit toate materialele de prima data, chiar daca Gigi Becali mi-a inchis telefonul in nas, energia transmisa de oamenii care fac acest radio sa existe m-a incurajat. Am invatat cat de mult am putut de la ei si vreau sa invat cat mai mult. Mai toti au 10-15 ani de presa in spate. Trebuie sa recunosc ca acest lucru m-a facut sa ma simt foarte mica la inceput, dar m-au acceptat si asta m-a facut sa am incredere in mine.  Ce faceam mai exact? Interviuri, stirute…chestii d-astea mai usoare dupa cum spune Iulian, producatorul matinalului. Usoare erau mai degraba temele abordate: educatie, cultura, social. De cate ori ma aventuram(cel putin la inceput) in economie sau politica, imi prindeam urechile. Acum, am inceput sa le mai inteleg….dar mai am de invatat cum merg treburile. Din pacate (sau din fericire) pentru  a scrie o stire, trebuie sa o intelegi pe deplin.

In aceasta perioada petrecuta pe holurile realitatii am intalnit o singura figura cunoscuta din facultate(un coleg care a terminat acum 2 ani).  Sunt convinsa ca mai sunt si alti oameni, oameni care vin la alte ore dar ma asteptam la un aflux mai mare de fosti absolventi. Stiu, e criza, nu sunt posturi , internshipurile sunt destul de stresante (tot in regimul asta am lucrat si eu) si totusi imi e greu sa cred ca au disparut ambitiile jurnalistice. Prin urmare tind sa ii dau dreptate lui Piticu…studentii la jurnalism nu prea opteaza pentru presa.

Totusi, anul asta am avut niste profi care lucreaza sau au lucrt in trust si am facut vizite pe la televiziuni. La Realitatea TV oamenii pareau aproape speriati de faptul  ca studentii stiau ce e aia o “burtiera”.

Despre libertatea reala a presei din Romania prefer sa nu discut. Consider ca ma depaseste subiectul. Poate ca sunt mult prea tanara sa fi simtit pana acum constrangeri de acest tip.

Vreau sa cred ca presa are un viitor, ca presa isi va reveni. Ca cititorii isi vor pune ochelari si nu vor mai citi toate tabloidele, ca jurnalistii vor gandi inainte sa scrie si vor verifica ceea ce scriu, ca tinerii jurnalisti vor intelege mai clar ideea de deontologie si ca obsesia mogulilor va disparea,  ca politicienii se vor impusca, ca PSD-ul va face cursuri de politologie cu noii recruti care nici macar ce inseamna socialismul nu stiu, ca presa se va lupta cu influentele si ca va incerca sa educe, ca cititorii vor avea standarde mai ridicate, uff…de la presa incepe totul…

Poate ca voi ajunge azi la cheful presei….sa vedem…totul depinde de cat de mult invat pentru examenul de miercuri.

• Posted in: Brubleme, Facultate, Go...somewhere, Sentimente, felie de viata
• Discussion: 4 Comments »

E tarziu in noapte. Se pare ca Mos Ene s-a apucat si el de navigat pe internet si a uitat sa stinga lumina… Mi-am adus aminte de unul dintre cele mai placute momente din copilarie, moment repetat de nenumarate ori cand eram mica. Cantecul meu de leagan…da…credeam ca numai eu il mai aud uneori in ganduri si in somn…mama l-a uitat demult. Eu imi aminteam doar franturi. Spre fericirea mea l-am gasit. Intr-un singur loc, dar l-am gasit. Pe forumul despre copii (unde sunt si alte cantece de leagan). Inseamna foarte mult pentru mine sa il am, sa il pot canta si eu cand mi-o veni vremea. Versurile suna cam asa:

E ca un punct sensibil pe care l-am atins gasind acest cantecel. Mi-e dor de copilarie…vreau sa nu mai am griji sau tangente cu oameni rai. Imi sunt dragi toate amintirile de pana in 5 ani. Uneori mi-e dor sa imi amintesc mai bine cum era atunci.

Voi va mai amintiti ce cantec de leagan va canta mama cand erati copii mici? Daca aveti copii, voi ce le cantati copiilor pentru a adormi?

• Posted in: De prin jurnale, felie de viata, povesti de adormit copii, reverii
• Discussion: 7 Comments »

Nu stiu daca ati observat, dar orice ar cere/cauta, tiganii folosesc aceleasi replici. Nu cred ca trec pe strada aceiasi tigani cu fiare vechi sau calorifere pepeni sau chiar sticle goale, care striga intr-un fel caracteristic si niciodata schimbat. Orice ar cere sau da, au acelasi timbru vocal, au acelasi ton. Toti. Parca ar repeta  la nesfarsit imitand perfect  aceeasi melodie.

Trecand peste asta, am observat ca cersetorii au trecut pe colindat. Sunt afoni si nu canta nici pe apoape ceea ce incearca sa cante si  imi vine sa le dau bani ca sa taca.

Nu stiu daca l-ati auzit vreodata pe cersetorul (care arata a om in toata puterea) care se vaita ca ii e foame, dar azi am auzit altul cu aceeasi poezie. Un nene in tramvai l-a imbrancit si l-a injurat si i-a zis sa se duca la Guvern daca ii e foame.  Imi pare rau pentru toti suferinzii din strada, desi stiu ca foarte multi dintre ei sunt sarlatani care profita de bunatatea oamenilor si isi ridica palate din cersit . Ce meserie prospera.

• Posted in: felie de viata, reverii
• Discussion: 15 Comments »

Uneori as vrea sa am un creier minune si un aparat tare care sa imi transcrie toate gandurile pe hartie (Nu de alta dar uit ideile pana le scriu). As vrea sa pot reveni apoi pe ele. Ce carti misto as putea scrie asa. Ce povesti frumoase as putea descrie. As vrea sa incerc sa folosesc aceasta agenda(care este transmisa si aici, pe blog) drept o usa catre sufletul si creierul meu. Pacat ca nu pot scrie atat de des tot ce imi trece prin cap. Mi-e dor sa imi pot asterne ideile pe hartie(hartie – nume generic al suportului pe care scriu) am ajuns sa nu mai fac lucruri relaxante. Chiar daca ma relaxez, vreau timp pentru mine. Oare pot?

Poate ca e un experiment pentru mine…

• Posted in: De prin jurnale, felie de viata
• Discussion: 5 Comments »

09:25 – Ma grabesc. Motanul stie ca trebuie sa plec. Vrea sa raman sa il alint. Miauna ca sa vin la el sa il mangai, se alinta, se intinde si se fastaceste in patutul lui. Cand vede ca ies din camera sare in picioare. E serioasa treaba asa ca vine spre mine si se aseaza fix pe picioarele mere si se alinta. Noroc ca raspunde bine la mancare.

12:05 – Niste tigani. Ea fusta colorata si el imbracat mizer cara fiare vechi cu trollebusul….in saci…iar sacii cedeaza greutatii si presiunii fiarelor…

• Posted in: De prin jurnale, felie de viata
• Discussion: No Comments »

12: 20 – Un mos isi curata automobilul de frunze cu o pensula micuta de pictat

12: 30 – In tramvvai se aseaza pe un scaun o batranica care avea cu ea un catelus imbracat si ingrijit. Babuta scoate din sacosa un presulet de rafie si il aseaza in poala. Catelusul raspunde la comanda si sare in bratele batraicii si priveste cuminte pe geam.

12: 44 – O aurolaca din autobus striga la o alta din statie: Hei, Merinda! Merinda! Apoi…aroma de seminte.

12: 46 – Kogalniceanu: O utilitara strange steagurile de pe stalpi si din copaci. Ce de steaguri au…

• Posted in: De prin jurnale, felie de viata
• Discussion: No Comments »