Sandy

Nu stiu daca ati auzit la radio spotul meu cu Oksa Pollok. Daca nu l-ati ascultat, iata-l:
spot editura all – Oksa Pollok

Auzindu-l ma gandesc mereu la prima mea interactiune cu radioul. Eram asa mica. Ce mi-ar fi placut sa mai aud acea inregistrare. Era ’93, La Radio Contact si eu poezeam din toata inima ca “Oul Kinder Surprise ma face fericita!”  Nu mai stiu toata poezia, dar stiu ca greu am acceptat ideea de a face spotul.

Ei, dar sa ne intoarcem la zilelele noastre, la Oksa Pollok…

Prin amabilitatea celor de la Editura All, mi s-a ivit ocazia sa recenzez cartea pe care am citit-o cu sufletul la gura si careia i-am facut si spot de radio, Oksa Pollok. Si iata ca tocmai ce a aparut si recenzia mea pe blogul Editurii All.  Va recomand cartea atat voua cat si pentru cei mici. Sper ca recenzia sa va convinga.

Suntem în anul 2011 şi povestea cu Harry Potter a ajuns la final. Micii, dar şi marii cititori se întreabă: “Ei, şi-acum?”.

Dacă aveţi deja apetitul deschis către magie, Oksa Pollock este vraja cautată. Am citit-o pe nerăsuflate, iar stilul viu şi sincer m-a făcut să îmi dau seama că am descoperit în sfârşit un demn urmaş la tronul “Harry Potter”.

Ingredinentele sunt bine dozate, iar poţiunile rezultate vor oferi chiar şi celui mai cuminte copil o porţie straşnică de nerăbdare.

Aventura Oksei se află abia la început, iar în acest volum, eroina noastră află despre Tarâmul Invizibil. Acest loc se numeşte Edefia, iar bunica Oksei, Dragomira l-a părăsit cu mulţi, mulţi ani în urmă, pe cand tărâmul magic era ameninţat. Oksa s-a născut pe Pământ, dar are o moştenire despre care va afla pe masură ce aventura ei capătă un scop din ce în ce mai clar.

O parte însemnată din Edefia a ajuns pe Pământ împreună cu bunica Dragomira. Personaje memorabile precum fratele Dragomirei, celebrul muzician Leomido, naşul şi protectorul Dragomirei, Abakum şi ceilalţi Refugiaţi o vor însoţi. Oksa află toată povestea întâmplător, atunci când descoperă că este o Binevoitoare şi că menirea ei este de a salva Edefia de război.

Asemenea lui Harry Potter, şi Oksa trebuie să-şi sporească puterile până va putea să-şi confrunte inamicii. Ea învaţă să mişte obiecte, să controleze focul, să “zboriticalizeze”, să folosească Suflătorul de Granok şi multe altele. Un alt personaj fascinant mi s-a părut Abakum, un…zân! Exact, o zână de sex masculin!

Creaturile magice şi plantele cu personalitate sunt ale naibii de amuzante…mai ales când se ceartă. Dragomira şi metodele ei mai neconvenţionale de vindecare rezolvă o mare parte dintre probleme. Personajul negativ este suficient de interesant, dar şi periculos. Descoperirea lui de către Oksa şi de către prietenul ei cel mai bun, Gus, este unul din momentele savuroase ale naraţiunii.

Chimia dintre Oksa şi Gus dă savoare poveştii şi trebuie să recunosc că sunt nerabdătoare să aflu cum le va evolua prietenia.

Asemănările cu Harry Potter nu se opresc la învăţarea ‘’magiilor’’. Din câte putem observa, Oksa este o adolescentă normală până când îşi descoperă menirea. Şi totuşi, dacă în Harry Potter acţiunea se petrecea în cea mai mare parte în lumea magică, iată că în primul volum Oksa Pollock ajunge în Edefia doar cu ajutorul amintirilor bunicii sale. Totul se petrece pe Pământ, personajele trăind cu riscul de a fi descoperite. Asemănările sunt inevitabile, fiind vorba despre niste adolescenţi şi de o lume magică destinată iniţiaţilor. Şi totuşi, povestea forţează de multe ori limitele imaginaţiei, rugând cititorii să-şi imagineze un tărâm magic în diferite ipostaze şi perioade.

Oksa Pollock – Tărâmul Invizibil scrisă de Anne Plichota şi Cendrine Wolf este o carte cu potenţial, o carte despre care numai timpul va spune dacă va conduce într-adevăr imaginaţiile unei generaţii de cititori precum celebrul Harry Potter.

• Posted in: Brubleme, D'ale blogului, De prin jurnale, povesti de adormit copii, un portret pe luna
• Discussion: 1 Comment »

Cand eram mica, cel mai mult si mai mult imi placea sa ma uit  la desenul animat Sailor Moon. Era undeva prin 1997-1998. Ce nebunie a fost. Imi amintesc ca decupam din ziare pozele cu Sailor moon care apareau in programul TV.  Apoi mi-am luat album si carti de colorat. Am fost super fericita.

Prin 2006,  la majorat, am primit pe dvd-uri toata seria trasa de pe odc timp de vreo 2 luni la un net cu viteza de Doamne-ajuta. Asa erau vremurile pe atunci. Nu se gaseau nicaieri, erau o raritate. De atunci, le-am vazut de vreo 5-6 ori de la un cap la celalalt.

Ce amintiri!

Cand am avut si eu net, cea mai numeroasa colectie a mea din pc insuma vreo 10 000 de poze cu Sailor Moon luate de pe net. Maaamaaa cat mi-a luat sa le sortez…

Dar sunt sigura ca nu voi uita niciodata vocea inconfundabila a lui Mihai Cabel. Toate desenele dublate de el aveau un fel de a fi.

Hmm..dar de ce vorbesc despre lucruri pierdute?

Pentru ca le-am gasit!

Zilele trecute m-am implicat intr-o discutie pe Desenele Copilariei despre albumele cu abtibilde de la Panini, mai exact cele cu Sailor Moon. Am devenit curioasa. Nu mai cautasem ceva despre Sailor Moon de la marea cautare de poze…

Si iata ca am descoperit o discutie de pe Softpedia, dicutie care mi-a luat ochii, mi-a facut inima sa bata mai puternic si pe care am rasfoit-o din scoarta in scoarta.

Sunt multe lucruri acolo…foarte multe.

Cel mai important, il veti urmari acum

Voi va amintiti de Sailor Moon?

• Posted in: Brubleme, Cu si despre animatie, De prin jurnale, film
• Discussion: No Comments »

Ohoo…de cand nu am mai participat la o leapsa. A trecut ceva vreme, dar iata ca azi particip la o frumoasa provocare primita de la actorul Marius Manole si de la Editura All .

Campania se numeste “Donează citind. Intră în Clubul de ficţiune ALL” si fireste, cei de la All sunt “vinovatii”. He He! Bine! Ei sunt vinovati ca scot niste carti asa interesante si zau nu m-as fi putut abtine sa nu particip la campanie.

Cartea aleasa de mine este “Ps. I love you” de Cecelia Ahern. Este o pura coincidenta faptul ca si Marius a ales aceeasi carte.

Titlul mi-a atras atentia. Am vazut filmul acum multa vreme. Am plans la el. Dar am si ras. Mult. Dar tocmai acesta este farmecul. Cred ca femeilor le este necesar sa planga din cand in cand. Asa se simt mai bine, se descarca de furia adunata in timp. Eu asa sunt. Ma simt bine razand si plangand.

Dar hai sa ma intorc la carte. Ei bine. Cum poti sa te simti dupa moartea unui om plin de viata? Si cand acest om este iubirea vietii tale? Cum poti sa te impaci cu ideea ca el nu mai e? Greu! Dar iata ca iubirea lui e mai puternica decat moartea. El ii pregateste o serie de scrisori pe care ea sa le deschida pe rand in fiecare luna si sa le urmeze intocmai.

Este o poveste despre iubire si vindecare prin iubire. Detalii nu prea as vrea sa mai dau pentru ca e o poveste ce merita savurata.  Eu una am ramas foarte impresionata de poveste. Am invatat sa pretuiesc iubirea si viata. E genul de poveste care te face sa il suni pe cel iubit fara nici un motiv, doar ca sa ii auzi vocea si sa ii spui ” Te iubesc!”.

Si va mai spun ceva: Fiecare comentariu pertinent de la acest post se va transforma intr-o carte donata copiilor dezavantajati. Asadar,  hai sa daruim carti impreuna!

• Posted in: De prin jurnale, felie de viata, film, Go...somewhere, reverii, Sentimente, un portret pe luna
• Discussion: 11 Comments »

…doar m-am uitat.

Nu am nici o scuza, recunosc. Am uitat doar cine sunt, ce sunt, ce vreau. Acum o luna am implinit 4 ani de blogging. E a 2-a oara cand postez aceasta idee mai tarziu cu o luna. Nu uit de ea, uit de mine. E trist sa stau atat de mult timp online si sa nu am timp de blog. Nu lansez noi promisiuni. Nu vreau sa fiu ca un plitician fara coloana vertebrala. Azi, iata-ma! Exist! Scriu!

Acum un an jumate eram fericita. Dar cum pot diferentia fericirea de atunci fata de cea de acum? Am intrat la master cu 10, am doua joburi pe care le ador chiar daca imi mananca tot timpul, sunt inca indragostita de el… Dar ce lipseste din moment ce am tot ce am visat?

Oare lipseste un nou vis? Cred ca lipsesc chiar eu din peisaj.

De azi vreau sa fiu eu!

• Posted in: De prin jurnale, felie de viata, Go...somewhere, reverii
• Discussion: No Comments »

Aventura a inceput cu faptul ca mi-a expirat ieri abonamentul. De ce mi-as incarca acum cand stau sa plec in tabara?

Azi am iesit sa vizitez Muzeul Benzilor Desenate la Palatul.Parlamentului. Zis si facut. Ma aflu in 385 si realizez ca am uitat sa ii cer mamei abonamentul ei cu imprumut. Cobor la Sebastian unde observ ca s-a desfintat casuta de bilete. Cum nu mai era foarte mult de mers pana la destinatie, o iau pe jos spre urmatoarea statie unde era o casutsa de bilete: “Inchis”, scria pe ea cu mentiunea: Sambata pana la 13:30 ,Duminica –  inchis. Urmatoarele doua statii nu aveau casuta de bilete si iata ca am ajuns pe jos la Palatul Parlamentului. Ok.

Am vizitat muzeul. Interesant. Va recomand sa il vizitati. Are si atelier de desenat BD-uri. Coboram de la etajul 4 cu liftul batut de soare si ocolim PP-ul cu gandul la urmatoarea oprire. La Izvor tre sa gasim casuta de bilete deschisa. Fail! Not anymore. Ook… Daca tot e o vreme frumoasa, de ce sa nu ne plimbam si prin parc. Am vrut sa imi iau si o bicicleta. Zau! Daca nu imi cereau bani, desi pe casuta de inchirieri scria ca e gratuit, ma plimbam si eu…

In fine…nu a durat prea mult plimbarea prin parc pentru ca Vlad a fugit la Rock the city sa vada Sabaton.  Initial ziceam sa ma intorc acasa facand blatul…sau sa mai caut casute de reincarcat portofele electronice. Cum in statie nu venea nimic si ma plictiseam de moarte, am luat-o la picior…si asa mi-a venit ideea sa va scriu acest post. Noroc de vreme…e chiar placuta… Cand ajung acasa ma voi uita la cati km am mers pe jos…

Pauza! M-am intalnit pe drum cu domnul profesor Petcu.  Mi-a facut placere sa il reintalnesc.

Sa ne intoarcem la drum… Oare sunt nebuna ca scriu mergand? Ma indoiesc. Dar de ce nu ma simt obosita inca? Daca as fi mers catre munca la fel as fi fost franta dupa numai o statie mearsa pe jos…

E sambata…seara…ma uit ca in zona dinspre cimitirul Ghencea trotuarul vechi a fost impartit intre locurile de parcare proaspat amenajate si zona pentru biciclisti pe latimea de 150 cm de trotuar ramas.

Vremea e chiar placuta, dar mana mea stanga a amortit de la tinut telefonul. Dreapta nu are probleme pentru ca se misca tastand.

Mai am inca 3-4 statii. A trecut o ora si 10 minute de cand am plecat de la Parcul Izvor.

Hai sa va spun ca plec in tabara cu radioul. La mare. Sper sa fie frumos si sa ma intorc intreaga dupa doua saptamani. Oricum va voi scrie si de acolo…promit solemn. E o chestie sa trimiti salutari din tabara. Eu nu am facut-o niciodata, deci vreau sa aflu care este senzatia…

Limonada racoroasa bauta in parc isi face inca efectul …e ceva ciudat la vremea asta… Prea e relaxant…prea ma simt bine…

Ma intreb ce au in comun uneltele de pescuit si pompele funebre…inteleg de ce se afla pompele funebre langa cimitir, dar magazinele de pescuit?

De curand ma vaitam ca jumatate din fustele mele nu ma mai incap. Oare cu plimbarea asta imi vor veni bine?

Am cam inceput sa aiurez…semn ca drumul ma cam plictiseste. In 10 minute ajung acasa. Daca stau sa ma gandesc ca am mers tastand de la Izvor pana acasa intr-o ora si jumatate…realizez ca am iesit chiar bine. De acasa pana la radio am facut de multe ori o ora si jumatate cu autobusul si e un drum oarecum mai scurt.

Nu pot sa nu ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ar fi facut blatul si m-ar fi prins controlorul… Am mers atatea statii pe jos si nu am gasit nici o casuta de bilete deschsa. Poate ca daca traversam la Ghencea la capatul lui 41  mai devreme as fi gasit bilete…dar ce mai conta o statie acum….

At last acasa. Am dat de net si am calculat ca am mers 10,3 km pe jos.

Sa nu intelegeti ca am mers pe jos pentru ca nu aveam bilet…pur si simplu nu ma grabeam nicaieri, iar vremea era imbietoare de petrecut timpul in aer liber.

Ps: Nu ma penalizati ca am greseli de tastare, cu virgule sau, cine stie, de coerenta…trebuia sa fiu atenta si pe strada…

• Posted in: De prin jurnale, felie de viata, Go...somewhere, Sentimente
• Discussion: 3 Comments »

Da…ma misc atat de incet…dar sigur. Stiu ca e primul articol din acest an si stiu ca deja suntem in februarie. Pai sa  spun “La multi ani!” In ultima vreme am stat mai mult pe facebook. Nu e o scuza si chiar nu meriti, dragul meu , sa te las pentru o retea sociala  care nu e mov.

De cand mi-am indeplinit visele profesionale parca am uitat sa ma uit si la mine. Rochiile stau neterminate, articolele la fel…

Azi am pierdut si 368 si 168 la stop. Frustrata si grabita am luat 41 ca sa schimb la Plazza. Am traversat catre statia la tramvai . A venit 137 si l-am ratat. Gandeam ca-l prind oricum la Razoare. Am luat un tramvai 8. Am ratat 137-le si la Razoare pentru ca nu a fost aglomeratie. Alergand sa prind un 268, mi-a cazut palaria. Am ratat si un 168. Din fericire, s-a pus stopul si 168 a deschis iar usile si am urcat. In spatele lui era si un 368. Cred ca erau cele doua ratate la plecare.

Ma misc incet, dar sigur…

• Posted in: Brubleme, D'ale blogului, De prin jurnale
• Discussion: 2 Comments »

Am inteles ca e bine sa imi fac o lista de dorinte pentru la anu’ .

Ei bine, ce-mi doresc eu pentru anul 2011:

1. Am 2 joburi pe care le ador si imi doresc sa ajung sa le fac din ce in ce mai bine.
2. Vreau la master in toamna. Masterul de Productie Multimedia si Audio-vizual m-a atras de mult…
3. Sper sa reusesc sa imi strang bani pentru a-mi lua un reportofon performant, un laptop Acer Aspire one de culoare mov (imi e foarte greu sa car laptopul mare la munca) si…un smart phone(as fi vrut unul mov, dar singurul mov pe care l-am gasit are o singura buba: nu are wi/fi …asa ca tre sa imi aleg altul)…bine, mai visez si la camera foto semi profi, dar imi doresc deja prea multe pe anul asta….
4. Hmm…Mi-ar placea sa imi mai rezolv si din problemele medicale, dar e mai complicat.
5.In alta ordine de idei, mi-ar placea ca parintii sa fie mai intelegatori.
6. Pe plan sentimental sunt fericita si vreau sa fiu fericita in continuare. Iti multumesc ca esti alaturi de mine si ma iubesti!
7. Mi-as dori sa apuc sa imi termin proietele croitoricesti…poate o sa imi iau o masina de cusut electrica…n-ar strica…
8. Vreau sa nu mai fiu asa pesimista si sa fiu cea mai vesela fiinta in asa fel incat sa transmit si celorlalti din veselia mea.
9. Vreau sa fiu mai putin ametita, sa nu mai uit lucruri usor, sa ma organizez mai bine
10.Vreau sa va urez un An nou fericit si noroc in viata si fie ca tot ce va doriti sa se indeplineasca.

PS: aah am uitat ca vreau sa fac vocea la filmul ala de animatie la care lucrez din vara. Si mai vreau sa scriu mai des pe blog….ah si sa lansez si www.handmade.sandydeea.ro. Lucrez de mult la el si cam e cazul…

• Posted in: Brubleme, D'ale blogului, De prin jurnale
• Discussion: 3 Comments »

Nu am inspiratie pentru titlu….uff.

Am tras un ochi pe taramurile unde Tangled a aparut. Nu m-am putut abtine, dar promit solemn ca il voi vedea si la cinematograf cand va aparea. Voiam sa il vad pentru sufletul meu…sa stiu ca nu am asteptat degeaba un an intreg sa apara. Trebuie sa recunosc ca mai nerabdatoare am fost pentru Princess and the Frog, dar Tangled…”it’s my best day ever”. M-am indragostit iremediabil de Rapunzel, noua printesa Disney. Filmul are tot ce iti puteai dori de la un Disney. Se ridica peste Princess and the Frog. Sa speram ca si in Box-Office.

Muzica e frumoasa, Mandy Moore are o voce superba. Avem si o mama vitrega interesant conturata. Printul…aaa…scuze…hotul…mi-a furat si mie inima(dar nu mai spuneti la nimeni )

Animatia e reusita, bine realizata, frumos colorata, realistica din punct de vedere al animatilor.

Stati putin! Vorbesc de 3D aici.  Eu urasc 3D-ul. Uff….deci va dati seama cat de fermecata sunt.

Si imi dau seama si eu ca va fac pofta sa il vedeti. Dar nu. Va recomand cu toata sinceritatea sa il vedeti pe marele ecrane. E prea frumos realizat, prea viu !

Si totusi. Avem si lucruri…sa zicem…uitate.

Animatorii au uitat un lucru…mai bine zis scenaristii. De ce se numeste Rapunzel printesa? Nu se explica deloc in animatie, iar acest lucru mi-a atras atentia.

Nu se stie exact la ce specie de planta s-au gandit Fratii Grimm cand au ales numele de Rapunzel, dar exista cateva candidate: Un soi de salata, si doua specii de plante( Campanula rapunculus si Phyteuma spicata). Despre salata nu se vorbeste in animatie, ci de o planta.

Phyteuma spicata                                    Campanula rapunculus

Dupa parerea mea, Campanula rapunculus are numele cel mai apropiat de Rapunzel. Una- mov, alta-i alba….deci unde e planta aurie din film? Nici macar nu seamana vreuna cu cea din film…

Ei bine…la partea asta au dat gres cei de la Disney. In rest….un film exceptional…

Acum cateva ore mi-am tuns parul destul de scurt pentru ideea mea de par scurt. Oi fi fost inspirata de film? Poate…

Surse poze si info: Wikipedia

• Posted in: blogate, Brubleme, Cu si despre animatie, D'ale blogului, De prin jurnale
• Discussion: 20 Comments »

Care este visul vostru romanesc? La aceasta intrebare  trebuie sa raspund. Visul Romanesc mi-a lansat aceasta leapsa. E un proiect fain si va recomand sa il vizitati.

Si ca sa ne intoarcem la raspuns, eu vreau sa vina Apocalipsa! De ce? Pentru ca sunt mult prea dezamagita de Romania. Sunt prea putini oameni care merita si prea multi care Nu merita. Pentru ca nu ne putem cerne, din pacate, cred ca singura sansa sa curatam lumea de prostie este sa vina Apocalipsa. Nu stiu daca se va naste o noua civilizatie, dar macar lumea va fi mai curata. Ma veti judeca pentru aceasta parere, dar decat sa spun lucrurile marunte…

Ok…le spun. Visez sa vad oamenii ca respecta regulile, visez ca oamenii sa aiba caracter si chiar daca soarta nu le-a fost prielnica sa lupte si sa munceasca  pentru conditia lor, nu sa se vaie, sa cerseaca sau sa danseze pinguinul. Visez sa fim echilibrati in tot si sa ne ajutam si sa fim buni unii cu altii. Visez sa vad ca oamenii respecta valorile morale si cultura si sa nu mai dea dovada de prostie. Vreau ca tiganii si cersetorii sa aiba o revelatie si sa isi dea seama ca daca in oras locuiesc in canale si maghernite , pot sa se duca la sate si sa aiba o casa si un teren pe care pot cultiva pamantul si pot sa o duca mai decent. Visez ca politicienii sa isi dea seama cat de mult dauneaza poprului si sa restituie statului tot ce au furat…plus dobanda. Visez sa fim condusi de oameni competenti si nu de analfabeti. Visez sa nu mai vad cocalari si printese. Visez ca lumea sa se trezeasca. Visez…dar cred ca mai buna ar fi Apocalipsa!

• Posted in: blogate, Brubleme, D'ale blogului, De prin jurnale, Go...somewhere, Sentimente, stresant
• Discussion: 5 Comments »

Voiam sa va arat dovleacul sculptat de mine si cum m-am costumat(abia asteptam un pretext sa port salopeta)

Voi ce ati facut de Halloween?

• Posted in: De prin jurnale, Go...somewhere, povesti de adormit copii
• Discussion: 3 Comments »