Auzindu-l ma gandesc mereu la prima mea interactiune cu radioul. Eram asa mica. Ce mi-ar fi placut sa mai aud acea inregistrare. Era ’93, La Radio Contact si eu poezeam din toata inima ca “Oul Kinder Surprise ma face fericita!”  Nu mai stiu toata poezia, dar stiu ca greu am acceptat ideea de a face spotul.

Ei, dar sa ne intoarcem la zilelele noastre, la Oksa Pollok…

Prin amabilitatea celor de la Editura All, mi s-a ivit ocazia sa recenzez cartea pe care am citit-o cu sufletul la gura si careia i-am facut si spot de radio, Oksa Pollok. Si iata ca tocmai ce a aparut si recenzia mea pe blogul Editurii All.  Va recomand cartea atat voua cat si pentru cei mici. Sper ca recenzia sa va convinga.

Suntem în anul 2011 şi povestea cu Harry Potter a ajuns la final. Micii, dar şi marii cititori se întreabă: “Ei, şi-acum?”.

Dacă aveţi deja apetitul deschis către magie, Oksa Pollock este vraja cautată. Am citit-o pe nerăsuflate, iar stilul viu şi sincer m-a făcut să îmi dau seama că am descoperit în sfârşit un demn urmaş la tronul “Harry Potter”.

Ingredinentele sunt bine dozate, iar poţiunile rezultate vor oferi chiar şi celui mai cuminte copil o porţie straşnică de nerăbdare.

Aventura Oksei se află abia la început, iar în acest volum, eroina noastră află despre Tarâmul Invizibil. Acest loc se numeşte Edefia, iar bunica Oksei, Dragomira l-a părăsit cu mulţi, mulţi ani în urmă, pe cand tărâmul magic era ameninţat. Oksa s-a născut pe Pământ, dar are o moştenire despre care va afla pe masură ce aventura ei capătă un scop din ce în ce mai clar.

O parte însemnată din Edefia a ajuns pe Pământ împreună cu bunica Dragomira. Personaje memorabile precum fratele Dragomirei, celebrul muzician Leomido, naşul şi protectorul Dragomirei, Abakum şi ceilalţi Refugiaţi o vor însoţi. Oksa află toată povestea întâmplător, atunci când descoperă că este o Binevoitoare şi că menirea ei este de a salva Edefia de război.

Asemenea lui Harry Potter, şi Oksa trebuie să-şi sporească puterile până va putea să-şi confrunte inamicii. Ea învaţă să mişte obiecte, să controleze focul, să “zboriticalizeze”, să folosească Suflătorul de Granok şi multe altele. Un alt personaj fascinant mi s-a părut Abakum, un…zân! Exact, o zână de sex masculin!

Creaturile magice şi plantele cu personalitate sunt ale naibii de amuzante…mai ales când se ceartă. Dragomira şi metodele ei mai neconvenţionale de vindecare rezolvă o mare parte dintre probleme. Personajul negativ este suficient de interesant, dar şi periculos. Descoperirea lui de către Oksa şi de către prietenul ei cel mai bun, Gus, este unul din momentele savuroase ale naraţiunii.

Chimia dintre Oksa şi Gus dă savoare poveştii şi trebuie să recunosc că sunt nerabdătoare să aflu cum le va evolua prietenia.

Asemănările cu Harry Potter nu se opresc la învăţarea ‘’magiilor’’. Din câte putem observa, Oksa este o adolescentă normală până când îşi descoperă menirea. Şi totuşi, dacă în Harry Potter acţiunea se petrecea în cea mai mare parte în lumea magică, iată că în primul volum Oksa Pollock ajunge în Edefia doar cu ajutorul amintirilor bunicii sale. Totul se petrece pe Pământ, personajele trăind cu riscul de a fi descoperite. Asemănările sunt inevitabile, fiind vorba despre niste adolescenţi şi de o lume magică destinată iniţiaţilor. Şi totuşi, povestea forţează de multe ori limitele imaginaţiei, rugând cititorii să-şi imagineze un tărâm magic în diferite ipostaze şi perioade.

Oksa Pollock – Tărâmul Invizibil scrisă de Anne Plichota şi Cendrine Wolf este o carte cu potenţial, o carte despre care numai timpul va spune dacă va conduce într-adevăr imaginaţiile unei generaţii de cititori precum celebrul Harry Potter.

De cand mi-am indeplinit visele profesionale parca am uitat sa ma uit si la mine. Rochiile stau neterminate, articolele la fel…

Azi am pierdut si 368 si 168 la stop. Frustrata si grabita am luat 41 ca sa schimb la Plazza. Am traversat catre statia la tramvai . A venit 137 si l-am ratat. Gandeam ca-l prind oricum la Razoare. Am luat un tramvai 8. Am ratat 137-le si la Razoare pentru ca nu a fost aglomeratie. Alergand sa prind un 268, mi-a cazut palaria. Am ratat si un 168. Din fericire, s-a pus stopul si 168 a deschis iar usile si am urcat. In spatele lui era si un 368. Cred ca erau cele doua ratate la plecare.

Ma misc incet, dar sigur…

Ei bine, ce-mi doresc eu pentru anul 2011:

1. Am 2 joburi pe care le ador si imi doresc sa ajung sa le fac din ce in ce mai bine.
2. Vreau la master in toamna. Masterul de Productie Multimedia si Audio-vizual m-a atras de mult…
3. Sper sa reusesc sa imi strang bani pentru a-mi lua un reportofon performant, un laptop Acer Aspire one de culoare mov (imi e foarte greu sa car laptopul mare la munca) si…un smart phone(as fi vrut unul mov, dar singurul mov pe care l-am gasit are o singura buba: nu are wi/fi …asa ca tre sa imi aleg altul)…bine, mai visez si la camera foto semi profi, dar imi doresc deja prea multe pe anul asta….
4. Hmm…Mi-ar placea sa imi mai rezolv si din problemele medicale, dar e mai complicat.
5.In alta ordine de idei, mi-ar placea ca parintii sa fie mai intelegatori.
6. Pe plan sentimental sunt fericita si vreau sa fiu fericita in continuare. Iti multumesc ca esti alaturi de mine si ma iubesti!
7. Mi-as dori sa apuc sa imi termin proietele croitoricesti…poate o sa imi iau o masina de cusut electrica…n-ar strica…
8. Vreau sa nu mai fiu asa pesimista si sa fiu cea mai vesela fiinta in asa fel incat sa transmit si celorlalti din veselia mea.
9. Vreau sa fiu mai putin ametita, sa nu mai uit lucruri usor, sa ma organizez mai bine
10.Vreau sa va urez un An nou fericit si noroc in viata si fie ca tot ce va doriti sa se indeplineasca.

PS: aah am uitat ca vreau sa fac vocea la filmul ala de animatie la care lucrez din vara. Si mai vreau sa scriu mai des pe blog….ah si sa lansez si www.handmade.sandydeea.ro. Lucrez de mult la el si cam e cazul…

Am tras un ochi pe taramurile unde Tangled a aparut. Nu m-am putut abtine, dar promit solemn ca il voi vedea si la cinematograf cand va aparea. Voiam sa il vad pentru sufletul meu…sa stiu ca nu am asteptat degeaba un an intreg sa apara. Trebuie sa recunosc ca mai nerabdatoare am fost pentru Princess and the Frog, dar Tangled…”it’s my best day ever”. M-am indragostit iremediabil de Rapunzel, noua printesa Disney. Filmul are tot ce iti puteai dori de la un Disney. Se ridica peste Princess and the Frog. Sa speram ca si in Box-Office.

Muzica e frumoasa, Mandy Moore are o voce superba. Avem si o mama vitrega interesant conturata. Printul…aaa…scuze…hotul…mi-a furat si mie inima(dar nu mai spuneti la nimeni )

Animatia e reusita, bine realizata, frumos colorata, realistica din punct de vedere al animatilor.

Stati putin! Vorbesc de 3D aici.  Eu urasc 3D-ul. Uff….deci va dati seama cat de fermecata sunt.

Si imi dau seama si eu ca va fac pofta sa il vedeti. Dar nu. Va recomand cu toata sinceritatea sa il vedeti pe marele ecrane. E prea frumos realizat, prea viu !

Si totusi. Avem si lucruri…sa zicem…uitate.

Animatorii au uitat un lucru…mai bine zis scenaristii. De ce se numeste Rapunzel printesa? Nu se explica deloc in animatie, iar acest lucru mi-a atras atentia.

Nu se stie exact la ce specie de planta s-au gandit Fratii Grimm cand au ales numele de Rapunzel, dar exista cateva candidate: Un soi de salata, si doua specii de plante( Campanula rapunculus si Phyteuma spicata). Despre salata nu se vorbeste in animatie, ci de o planta.

Phyteuma spicata                                    Campanula rapunculus

Dupa parerea mea, Campanula rapunculus are numele cel mai apropiat de Rapunzel. Una- mov, alta-i alba….deci unde e planta aurie din film? Nici macar nu seamana vreuna cu cea din film…

Ei bine…la partea asta au dat gres cei de la Disney. In rest….un film exceptional…

Acum cateva ore mi-am tuns parul destul de scurt pentru ideea mea de par scurt. Oi fi fost inspirata de film? Poate…

Surse poze si info: Wikipedia

Si ca sa ne intoarcem la raspuns, eu vreau sa vina Apocalipsa! De ce? Pentru ca sunt mult prea dezamagita de Romania. Sunt prea putini oameni care merita si prea multi care Nu merita. Pentru ca nu ne putem cerne, din pacate, cred ca singura sansa sa curatam lumea de prostie este sa vina Apocalipsa. Nu stiu daca se va naste o noua civilizatie, dar macar lumea va fi mai curata. Ma veti judeca pentru aceasta parere, dar decat sa spun lucrurile marunte…

Ok…le spun. Visez sa vad oamenii ca respecta regulile, visez ca oamenii sa aiba caracter si chiar daca soarta nu le-a fost prielnica sa lupte si sa munceasca  pentru conditia lor, nu sa se vaie, sa cerseaca sau sa danseze pinguinul. Visez sa fim echilibrati in tot si sa ne ajutam si sa fim buni unii cu altii. Visez sa vad ca oamenii respecta valorile morale si cultura si sa nu mai dea dovada de prostie. Vreau ca tiganii si cersetorii sa aiba o revelatie si sa isi dea seama ca daca in oras locuiesc in canale si maghernite , pot sa se duca la sate si sa aiba o casa si un teren pe care pot cultiva pamantul si pot sa o duca mai decent. Visez ca politicienii sa isi dea seama cat de mult dauneaza poprului si sa restituie statului tot ce au furat…plus dobanda. Visez sa fim condusi de oameni competenti si nu de analfabeti. Visez sa nu mai vad cocalari si printese. Visez ca lumea sa se trezeasca. Visez…dar cred ca mai buna ar fi Apocalipsa!

Au trecut 21 de ani de la caderea comunismului. De ce ma leg de acest aspect? Pentru ca multi oameni au ramas cu sechele de la “voluntarismul” fortat al comunismului. Fie ca mergeai la cules de porumb sau la fluturat steaguri in fata marelui conducator, fiecare cetatean avea ceva de organizat si facut sub numele de munca patriotica.

Astazi, din fericire, nu ne mai forteaza nimeni sa fim voluntari. Pentru multi dintre cei care se ofera voluntari, aceasta activitate constituie o acumulare de experiente si contribuie la multumirea de sine.

Dupa cum va spuneam, sunt multe organizatii care promoveaza voluntariatul. Unele au reusit sa organizeze mari mase de oameni pentru a realiza proiecte de amploare, precum Let’do it Romania!.

Astazi va voi prezenta un proiect pe care l-am descoperit zilele acestea si este realizat de o echipa de tineri sub egida Beyond Youth Potential. Proiectul se numeste “Fun Eco” si isi propune sa  constientizeze oamenii cu privire la ecologie si la mentinerea unui mediu curat. De asemenea, ei doresc sa stranga voluntari alaturi de care sa contribuie la curatarea Bucurestiului. Inscrieri se fac la http://fcrp.ro/funeco/ . Mie mi s-a parut ok proiectul. Sper sa isi indeplineasca scopurile si sa stranga multi voluntari.

Organizatorii au realizat si un filmulet.

Sa-mi spuna si mie cineva ce face un cabinet stomatologic crestin…

Daca aveti masini fara chei, vindeti-le…totusi…unde sunt cheile?

Toti voiau sa faca pipi la acelasi copac…

A fi sau a nu fi… pe post…

Unde-i parcul?

Eu nu prea le am cu matematica…dar…

In final, ne intoarcem in RATB-ul celor vesnice…

Acesta a fost postul de azi. Clatiti bine ochii ca va pandesc posturi grele de toamna…grea…

Nu ! N-am uitat de ziua blogului meu. Doar am intarziat. Pe 24 August blogul meu a implinit 3 ani.  Nici nu stiu cum au trecut. Pe vremea respectiva eram admin pe bocancul literar si tineam de juma de an o rubrica zilnica ce parea desprinsa dintr-un blog. Brublema zilei se numea si se voia a fi o pastila cu articole bizare si amuzante.  Varul meu, naBelea , mi-a facut primul blog. Primul post a fost o poezie vizuala. Odata cu aparitia blogului nu prea m-a mai preocupat poezia si am inceput sa simt altfel.  Anul trecut, in decembrie, mi-am luat catrafusele si m-am mutat pe .ro . Aeasta a fost a 4- a mutare si ultima. Cu ocazia a 3 ani de blogging, zilele astea am facut si un supliment al blogului, subdomeniul handmade . Momentan e in lucru si e cam gol. Dar abia astept sa postez cateva articole pe el.

Damn! E 30 Septembrie? Asa mult am intarziat? Cand a trecut o luna? In ultima perioada sunt cam bulversata. O fi din cauza cautarii unui job in radio…si da…numi in radio vreau. Stiu ca pe criza asta nu ar trebui sa fac mofturi, dar radioul e marea mea iubire si vreau sa fac o cariera in asa ceva. E greu, nu prea se gasesc posturi, dar mai incerc.  

Marea frica nu vine din note sau din examen, ci din urmarea fireasca a studiilor. Am facut deja primii pasi spre presa si sper ca dupa facultate sa imi pot mentine drumul. De-abia dupa etapa asta de formare intervin visele, principiile, asteptarile…

Totusi, articolul asta nu este despre mine. Din perspectiva privitorului si mai apoi a privitorului avizat, mi-a fost dat sa urmaresc mai multe cariere de jurnalisti. Prin urmare fac un apel la sinceritate si lansez o leapsa. Aveam de mai mult timp ideea asta, insa ce m-a facut sa o si pun pe tapet a fost intalnirea cu Adelin Petrisor de la Serile FJSC. Intregul eveniment a fost un apel la jurnalismul adevarat, facut din pasiune.  Modul in care invitatul a incurajat viitorii jurnalisti sa aleaga un drum ”drept”, m-a impresionat.

Ca sa scurtez articolul, leapsa ar suna cam asa :

Daca e cu putinta, impartasiti cititorilor povestea debutului in presa (cum ati ajuns in presa si primele experiente). Cum arata piata de media in acel moment ? Ce asteptari si aspiratii aveati (daca aveati) in momentul in care ati ajuns intr-o redactie ? A existat vreun mentor la inceputul carierei ? Cum a evoluat presa si cum v-ati fi dorit atunci sa evolueze ? Cum vedeti viitorul presei ?

Personal as vrea sa vad ca presa are un viitor. Poate sunt copil, dar vreau sa cred ca din generatiile noi se vor ridica si jurnalisti ”pur sange”. Vreau sa vad ca putem sa facem ceva pentru a avea o presa demna, nu una care sa prabusesca la prima suflare.

Din punctul asta de vedere, articolul asta are si un motiv egoist : sunt la inceput de drum si vreau sfatul celor care au trecut prin asta.

Inteleg ca multi au scris deja despre tema asta prin diverse interviuri sau chiar in articole de pe blog. Unele povestiri insa merita repetate. Mai mult, sper ca leapsa sa se raspandeasca la cat mai multe persoane. Pana atunci, indraznesc sa o adresez urmatorilor :

Cariere Media, Hari Popescu, Iulian Budoi, Ovidiu Zara, Pagina de Media, Ralu Caranfil, Realitatea Fm blog, Reporter Virtual, Sentinta ,Toni Momoc, Ioan T. Morar, Vlad Petreanu, Catalin Tolontan, Iulian Comanescu, Cristian Grosu, Subiectiv si multi alti jurnalisti pe care i-am omis fara voie dar ale caror experiente mi-ar placea sa le citesc.

Da da. La multi ani dragile mele . Va urez sa aveti atatea bucurii pe cati fulgi de zapada au cazut si cad inca astazi.Mergand pe strada cu capul in jos(din cauza viscolului) am observat ca urmele lasate in zapada de pantofii cu toc au forma de inimioara.  Din cauza frigului nu am avut puterea sa ma opresc din drum si sa pozez aceste urme, asa ca va arat o poza draguta facuta de cineva drag “operei mele de arta”.

Totusi, imi doresc sa vina mai repede Primavara. Sa miroase a flori, sa vad copacii infloriti si sa fie soare, dar nu canicula.