Iata ce am gasit in casuta de Spam a Akismet-ului intr-un comment cel putin dubios…
“Nume: MiaauuInalta, blonda si subtire, 19 ani, ofer servicii de masaj erotic in Bucuresti, pentru domni si domnisoare. Discretie maxima si nopti de neuitat. Detalii la 0727……… / 0757…….”
Numele este cel putin sugestiv…
Sunt in prag de licenta. Nu stiu cand au trecut 3 ani de facultate. Recunosc ca imi e teama. Mi-a fost teama si de admitere si de cateva dintre examenele din sesiuni, dar acum e alt prag. Sper sa am si norocul sa intru la masterul la care visez inca din primul an.
Marea frica nu vine din note sau din examen, ci din urmarea fireasca a studiilor. Am facut deja primii pasi spre presa si sper ca dupa facultate sa imi pot mentine drumul. De-abia dupa etapa asta de formare intervin visele, principiile, asteptarile…
Totusi, articolul asta nu este despre mine. Din perspectiva privitorului si mai apoi a privitorului avizat, mi-a fost dat sa urmaresc mai multe cariere de jurnalisti. Prin urmare fac un apel la sinceritate si lansez o leapsa. Aveam de mai mult timp ideea asta, insa ce m-a facut sa o si pun pe tapet a fost intalnirea cu Adelin Petrisor de la Serile FJSC. Intregul eveniment a fost un apel la jurnalismul adevarat, facut din pasiune. Modul in care invitatul a incurajat viitorii jurnalisti sa aleaga un drum ”drept”, m-a impresionat.
Ca sa scurtez articolul, leapsa ar suna cam asa :
Daca e cu putinta, impartasiti cititorilor povestea debutului in presa (cum ati ajuns in presa si primele experiente). Cum arata piata de media in acel moment ? Ce asteptari si aspiratii aveati (daca aveati) in momentul in care ati ajuns intr-o redactie ? A existat vreun mentor la inceputul carierei ? Cum a evoluat presa si cum v-ati fi dorit atunci sa evolueze ? Cum vedeti viitorul presei ?
Personal as vrea sa vad ca presa are un viitor. Poate sunt copil, dar vreau sa cred ca din generatiile noi se vor ridica si jurnalisti ”pur sange”. Vreau sa vad ca putem sa facem ceva pentru a avea o presa demna, nu una care sa prabusesca la prima suflare.
Din punctul asta de vedere, articolul asta are si un motiv egoist : sunt la inceput de drum si vreau sfatul celor care au trecut prin asta.
Inteleg ca multi au scris deja despre tema asta prin diverse interviuri sau chiar in articole de pe blog. Unele povestiri insa merita repetate. Mai mult, sper ca leapsa sa se raspandeasca la cat mai multe persoane. Pana atunci, indraznesc sa o adresez urmatorilor :
Cariere Media, Hari Popescu, Iulian Budoi, Ovidiu Zara, Pagina de Media, Ralu Caranfil, Realitatea Fm blog, Reporter Virtual, Sentinta ,Toni Momoc, Ioan T. Morar, Vlad Petreanu, Catalin Tolontan, Iulian Comanescu, Cristian Grosu, Subiectiv si multi alti jurnalisti pe care i-am omis fara voie dar ale caror experiente mi-ar placea sa le citesc.
…pantofii doamnelor lasa urme de inimioare in zapada.
Da da. La multi ani dragile mele . Va urez sa aveti atatea bucurii pe cati fulgi de zapada au cazut si cad inca astazi.Mergand pe strada cu capul in jos(din cauza viscolului) am observat ca urmele lasate in zapada de pantofii cu toc au forma de inimioara. Din cauza frigului nu am avut puterea sa ma opresc din drum si sa pozez aceste urme, asa ca va arat o poza draguta facuta de cineva drag “operei mele de arta”.
Totusi, imi doresc sa vina mai repede Primavara. Sa miroase a flori, sa vad copacii infloriti si sa fie soare, dar nu canicula.
A mai trecut un an. A mai trecut o iarna. De cateva zile ne bucuram de gradele cu plus. De mai bine de o saptamana au aparut tarabele de martisoare. Nu ca as mai gasi ceva din farmecul martisoarelor de demult. Acele martisoare facute de mana si care nu seamana cu restul martisoarelor. Unii spun ca martisorarii autentici au imbatranit, altii spun ca primaria nu mai acorda autorizatii decat firmelor, alungand micii pastratori de traditie. Chiar sunt curioasa cati martisorari care fac martisoare de mana mai exista. Daca vedeti pe undeva, sa imi spuneti si mie. ![]()
Anul trecut blogul meu de martisoare a fost lansat. Anul acesta il lansez din nou, cu update-urile de rigoare. Martisoarele nu sunt scumpe, e lichidare de stoc si vreau sa le vand pentru a face loc altor idei mai noi.
Va invit cu drag pe Martisoare Vrajite !
Ps: Uite ca a aparut si primul interviu despre martisoarele mele. Ii multumesc lui Bluarto .
Poetul meu favorit e Lucian Blaga. Nu cred ca v-am spus, dar am scris despre el mai demult. M-am gandit sa incerc sa vad cum merge cu adaugatul audio-ului pe blog. Nu de alta, dar am in plan sa fac din acest blog un audio-blog. Timp sa am… Prin urmare astazi va voi oferi o poezie superba. Se numeste Somn si a fost publicata in volumul Lauda somnului (1929). Cum trebuia sa fie ceva mai special, poezia am recitat-o in portugheza. Mai jos va voi pune versurile atat in portugheza cat si in romana. Inregistrarea a fost facuta acum un an jumate pentru emisiunea Globetroter de la Radio Lynx, prezentata de Ioana Dobre. Enjoy!
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
In sfarsit! Dupa mai bine de o luna de cand lucrez la noul blog, am hotarat ca micile detalii la care mai am de lucru nu ma impiedica sa ii dau drumul oficial.
E mai mov, mai accesibil, mai bine organizat, mai optimizat, mai…va las si pe voi sa va dati cu parerea despre el.
In urmatoarele zile ma voi ocupa de blogroll. Fireste, nu voi uita blogurile care mi-au fost alaturi pe blogul vechi, dar mi-ar placea sa mai cunosc si alti cititori fideli care nu au avut curajul sa comenteze pana acum. Doresc sa punctez foarte clar faptul ca nu suport ideea de schimb de link, iar linkurile si mesajele pe aceasta tema vor ajunge in spam si acolo vor ramane. Aveti multe articole pe care le puteti citi si comenta.
Pentru a veni in ajutorul vostru(sa zicem), la sugestia lui Krossfire, am realizat o selectie a unor articole, asa, mai relevante scrise de la deschiderea blogului, din august 2007(ohoo..cat timp a trecut…) pana acum. Ordinea e aleatorie ![]()
O prima recomandare o constituie articolele si desenele postate in categoria “Cu si despre animatie” .
Alaturi de ele, va sugerez sa nu ratati articolele urmatoare:
Sper sa va placa.
Acestea fiind postate, promit ca voi posta mai des si declar site-ul deschis .
Surprins de-atatea ori cu texte copiate integral de pe wikipedia, un minunat ziar disparut de pe hartie, Atac, loveste cu un nou articol penibil.
Se ia una vedeta cu blog care spre deosebire de foarte multi isi merita locul in topurile blogosferice si una bucata gripa. Da, Cabral are gripa si l-a pus naiba sa scrie metaforic despre ”aventura lui”. Cu un minim efort de gandire, citeai tot articolul, articol oprit la un moment cheie de altfel, si intelegeai ca femeia este o banala dar infocata gripa. Domnisoara V N nu a simtit nevoia sa faca efortul asta(sau nu a vrut, ca deh, e criza de subiecte).
Acum, nu prea are sens sa te semnezi cu initialele daca in casuta redactionala ai numele complet trecut.
Iar acum, distrati-va cu o comparatie: Articolul lui Cabral si articolul domnisoarei de la Atac.
Ii urez lui Cabral insanatosire grabnica si felicitari pentru un articol coerent scris la o febra de 41 de grade.
Cat despre domnisoara VN sau Veronica Nae , am descoperit ca ar fi inginer de profesie. Nu mai bine mergea un articol despre piulite si suruburi decat despre subtilitatile vietii lui Cabral ? Lasa-nee..lasa-neee !
Stiu ca si CTP a fost inginer, dar asta nu o ajuta pe tipa asta cu nimic. Cred ca a cam apus epoca in care erau angajati economisti si ingineri pe banda rulanta la ziar.
Astazi va servesc Alba ca zapada. Unde sunt piticii? M-am gandit sa ii fac si pe ei dar ar fi durat prea mult pana publicam articolul. Vor veni si ei…promit. Incep sa ma dezmortesc…sa capat energie. Va pregatesc surprize multe, copilaresti si pline de amintiri. Voua va e dor de copilarie? Totul era mai frumos atunci cand eram copii. Ce v-a placut cel mai mult la copilarie?
Orice om isi pune intrebari in viata. Unele cruciale, altele nu tocmai… Intrebari care te fac sa gandesti, dar parca te fac si sa iti fie teama de gasirea unui raspuns. Intrebari retorice dar, paradoxal, pline de posibile optiuni…
Adrian Soare a facut o lista cu 19 astfel de intrebari. Mie mi-a oferit-o pe cea de-a 12-a. Am incercat sa ii raspund:
Asadar, intrebarea:
12. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?
si…raspunsul:
Chiar am fost oarecum nimerita cu intrebarea. Mi-am mai pus o astfel de intrebare. Cred ca as alege sa imi pierd amintirile din trecut. De ce? Pentru ca pe mine ma distruge mental trecutul. Nu exista seara in care sa nu imi amintesc tot felul de situatii in care am ales ceva gresit si sa am mustrari de constiinta despre asta. Ma tortureaza analogiile. Fac legaturi ciudate intre lucruri…eeh fixatii de-ale mele. Cred ca as putea sa ma concentrez mult mai bine la viitor daca nu as avea la ce amintiri sa apelez pentru a avea cosmaruri noaptea sau depresii ziua. Sunt inca tanara si nu am ce amintiri importante sa pierd. In plus, blogul mi-ar dezvalui cam tot ce trebuie sa stiu despre mine, alaturi de site-urile pe care mi-am lasat amprenta. Nu cred ca as regreta alegerea facuta…desi nu mi-as mai aminti de ea probabil.
2 ani. Cu bune, cu rele, cu certuri si cu fericiri, dar cel mai mult cu lucruri noi invatate. Am invatat enorm in acesti 2 ani de cand scriu pe acest blog. Multe lucruri singura, dar si mai multe de la si datorita voua, cititorii mei. Va multumesc enorm pentru comentarii si citiri.

Vreau sa inchin alaturi de voi un Coktail mov si o prajitura facuta de mine (pentru ca nu am gasit nicaieri o prajitura care sa ma multumeasca). Sper sa va placa!
Satatisticile nu sunt cine stie ce. Sunt multe bloguri cu dublul meu intr-un an…sau mai putin.
Tot ce ma face fericita este ca prin intermediul blogului am invatat multe chestii si am cunoscut o multime de oameni. Am scris articole interesante, multe la sugestia voastra, a cititorilor.
Va multumesc si sper ca la anul sa dau o petrecere si mai mare.
A voastra,