Sandy

Cand eram mica, cel mai mult si mai mult imi placea sa ma uit  la desenul animat Sailor Moon. Era undeva prin 1997-1998. Ce nebunie a fost. Imi amintesc ca decupam din ziare pozele cu Sailor moon care apareau in programul TV.  Apoi mi-am luat album si carti de colorat. Am fost super fericita.

Prin 2006,  la majorat, am primit pe dvd-uri toata seria trasa de pe odc timp de vreo 2 luni la un net cu viteza de Doamne-ajuta. Asa erau vremurile pe atunci. Nu se gaseau nicaieri, erau o raritate. De atunci, le-am vazut de vreo 5-6 ori de la un cap la celalalt.

Ce amintiri!

Cand am avut si eu net, cea mai numeroasa colectie a mea din pc insuma vreo 10 000 de poze cu Sailor Moon luate de pe net. Maaamaaa cat mi-a luat sa le sortez…

Dar sunt sigura ca nu voi uita niciodata vocea inconfundabila a lui Mihai Cabel. Toate desenele dublate de el aveau un fel de a fi.

Hmm..dar de ce vorbesc despre lucruri pierdute?

Pentru ca le-am gasit!

Zilele trecute m-am implicat intr-o discutie pe Desenele Copilariei despre albumele cu abtibilde de la Panini, mai exact cele cu Sailor Moon. Am devenit curioasa. Nu mai cautasem ceva despre Sailor Moon de la marea cautare de poze…

Si iata ca am descoperit o discutie de pe Softpedia, dicutie care mi-a luat ochii, mi-a facut inima sa bata mai puternic si pe care am rasfoit-o din scoarta in scoarta.

Sunt multe lucruri acolo…foarte multe.

Cel mai important, il veti urmari acum

Voi va amintiti de Sailor Moon?

• Posted in: Brubleme, Cu si despre animatie, De prin jurnale, film
• Discussion: No Comments »

Nu am inspiratie pentru titlu….uff.

Am tras un ochi pe taramurile unde Tangled a aparut. Nu m-am putut abtine, dar promit solemn ca il voi vedea si la cinematograf cand va aparea. Voiam sa il vad pentru sufletul meu…sa stiu ca nu am asteptat degeaba un an intreg sa apara. Trebuie sa recunosc ca mai nerabdatoare am fost pentru Princess and the Frog, dar Tangled…”it’s my best day ever”. M-am indragostit iremediabil de Rapunzel, noua printesa Disney. Filmul are tot ce iti puteai dori de la un Disney. Se ridica peste Princess and the Frog. Sa speram ca si in Box-Office.

Muzica e frumoasa, Mandy Moore are o voce superba. Avem si o mama vitrega interesant conturata. Printul…aaa…scuze…hotul…mi-a furat si mie inima(dar nu mai spuneti la nimeni )

Animatia e reusita, bine realizata, frumos colorata, realistica din punct de vedere al animatilor.

Stati putin! Vorbesc de 3D aici.  Eu urasc 3D-ul. Uff….deci va dati seama cat de fermecata sunt.

Si imi dau seama si eu ca va fac pofta sa il vedeti. Dar nu. Va recomand cu toata sinceritatea sa il vedeti pe marele ecrane. E prea frumos realizat, prea viu !

Si totusi. Avem si lucruri…sa zicem…uitate.

Animatorii au uitat un lucru…mai bine zis scenaristii. De ce se numeste Rapunzel printesa? Nu se explica deloc in animatie, iar acest lucru mi-a atras atentia.

Nu se stie exact la ce specie de planta s-au gandit Fratii Grimm cand au ales numele de Rapunzel, dar exista cateva candidate: Un soi de salata, si doua specii de plante( Campanula rapunculus si Phyteuma spicata). Despre salata nu se vorbeste in animatie, ci de o planta.

Phyteuma spicata                                    Campanula rapunculus

Dupa parerea mea, Campanula rapunculus are numele cel mai apropiat de Rapunzel. Una- mov, alta-i alba….deci unde e planta aurie din film? Nici macar nu seamana vreuna cu cea din film…

Ei bine…la partea asta au dat gres cei de la Disney. In rest….un film exceptional…

Acum cateva ore mi-am tuns parul destul de scurt pentru ideea mea de par scurt. Oi fi fost inspirata de film? Poate…

Surse poze si info: Wikipedia

• Posted in: blogate, Brubleme, Cu si despre animatie, D'ale blogului, De prin jurnale
• Discussion: 20 Comments »

Din ce-am observat, colegii de generatie si cei mai mari, nu gusta animatiile 3D .

Chiar credeam ca  numai eu nu sunt incantata de astfel de productii. Recunosc, povesti incantatoare, unele chiar destepte, dar 3D-ul parca nu are acelas farmec al copilariei.

Dupa cum stiti, DDTV (Direct Digital TeleVision) a avut o incercare de transformare a postului intr-unul de desene animate, filme si documentare. Achizitionarea licentelor acestora a fost dubioasa si situatia a facut ca DDTV-ul sa fie amendat. Presa, blogurile au scris si de aparitia noului program si de amenintarea disparitiei lui. Un singur lucru am observat in comentarii. Trecand peste dezamagirile fata de calitatea execrabila a transmisiei DDTV-ului in general, singurul lucru care a bucurat romanii au fost desenele animate. Nu erau asa entuziasmati de filme sau de documentare precum erau de desenele animate.  De ce? Pentru ca faceau parte din copilaria lor. Le aprindeau nostalgii.  Zeci de comentarii, scrise de oameni cu pretentii diferite spuneau un singur lucru: “Ne place ca difuzeaza desene animate clasice. “  Trebuie sa recunosc ca au dat lovitura cu ele si chiar am fost fericita sa le urmaresc.  Unii comentatori se bucurau mult de amintiri, altii erau fericiti ca au copii la ce sa se uite, adaugand celebra fraza…”decat prostiile alea difuzate in zilele noastre….”

Eeh, au trebuit cei de la CNA sa ni le interzica si pe astea. Nu zic ca nu e dreptul lor dar CNA se transforma intr-o comisie comunista care ofera 5 minute de desene. Iar in aceasta scurta perioada in care DDTV-ul a difuzat desene, ne-am simtit ca dupa Revolutie, cand desenele au aparut in numar mare si difersificat.   Legale sau nu, noi tot desenele alea le-am urmari. Cred ca TVR-ul are drepturi de difuzare pentru multe dintre acele desene. Uff ce rating ar avea daca ar schimba grila de programe.  Chiar, TVR-ul de ce nu are un program de desene animate, daca tot deschide televiziuni? Macar la unul dintre cele N televiziuni TVR sa ne uitam.  Ne e dor de emisiunile pentru copii. Au arhive. Arlechino, Feriti-va de magarus, Abracadabra in perioada TVR… si multe filmulete create pentru copii. Vai ce ne-ar incalzi inima. Le avem. Se pune praful pe ele. Si chiar nu i-ar costa foarte mult un astfel de post. Nu vrem marfa noua. Ne vrem copilaria si amintirile inapoi.

Pe 19 seprembrie se deschide Disney Channel Romania. Zau ca m-as uita toata ziua la desene disney clasice, dar pitzipoance precum Hanah Montana vad zilnic pe strada…deci…mi s-a luat.

Sa fim seriosi, copiii se simt atrasi instinctiv de desenele animate clasice. Sunt usor digerabile, in culori bine definite si au povesti simple si atractive. Copiiilor le e greu sa urmareasca mai multe planuri ca, daca ar putea, ar citi romane complexe la 10 ani.  Cred ca daca s-ar renunta multe desene actuale, lumea nu le-ar simti lipsa. Observ insa ca lumea simte foarte tare lipsa desenelor clasice. Dovada sta Desenele Copilariei si multe alte bloguri care trateaza acelasi subiect.

Cred ca am vazut si revazut unele desene clasice de 100 de ori(nu exagerez), stiu toate replicile, scenele si totusi ma uit mereu fermecata si indragostita de personaje. Nu ne trebuie monstri spatiali, SF-uri animate si glume porcoase. Sunt cateva desene care au patruns prin lumea Cartoon Network care sunt de-a dreptul scarboase. Parca te incita la a face pe prostul. Dar ” vezi sa nu ramai asa” spune o gluma.

Imi amintesc ca si in copilarie erau desene violente sau in vreun fel ciudat, cu roboti si cine stie, dar parca parca tot frumos erau construite.

In dorinta lor de rating, DDTV-ul a facut un lucru dragut ca a difuzat niste desene frumoase si animate, nu digitizate.  Prin simplitatea lor, aceste desene au cucerit inimile oamenilor. Oare copiii romani au nevoie de atat de mult 3D ?

Studioul Metropolis se vaita ca face desene animate romanesti non-violente avand ca si subiecte basme romanesti, dar ele nu prind la cumparatori. Pai normal ca nu prind . Sunt 3D, vectorizate si cam scortoase. Realizarea lor e cam nerealista, sunt mai mult povestite si nu au voci sincronizate cu personajele.   Imi pare rau ca spun asta, dar am fost si eu putin dezamagita la vizionarea lor.

Imi place arta digitala, desenez, dar tor prefer 2D-ul fata de 3D. Stiu ca 3D-ul vinde dar arta parca tot in 2D sta.

Dupa cum am spus, unele povesti ale filmelor 3 D sunt chiar bune. Filmul Up am vrut sa il dau la o parte. Dupa ce l-am vazut am ramas marcata de poveste, dar animatia in sine nu m-a incantat prea mult.  Mi s-a parut…nu stiu…gumoasa?

Cred ca vreau sa va spun ca desenele animate pe care le dorim sunt cele care ne induc intr-o lume de basm, nu una cat mai realista. E o diferenta intre un desen animat si un film, iar prin 3D incepe sa scartaie aceasta diferenta. Vrem sa visam in continuare atunci cand ne uitam la desene animate. Acesta este scopul lor.

Ps: E vreo 4:30 dimineata. Scriu acest text pe o foaie de hartie pentru ca am inchis deja pc-ul si daca il mai deschid, iar ma iau cu altele si ma pierd in detalii si pierd idei. Poate ca la transcriere va arata mai coerent textul de fata(si arata). Nu stiu, dar o sa scriu si acest Ps indiferent de editarile survenite textului. Asa…ca sa ma simt mai om…nu robot.

Surse poze: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Pentru ca CNA-ul vegheaza.

• Posted in: Brubleme, Cu si despre animatie, film, Go...somewhere, No Comment, povesti de adormit copii, Poze, reverii, Sentimente, stiri, stresant
• Discussion: 28 Comments »

Astazi va servesc Alba ca zapada. Unde sunt piticii? M-am gandit sa ii fac si pe ei dar ar fi durat prea mult pana publicam articolul. Vor veni si ei…promit. Incep sa ma dezmortesc…sa capat energie. Va pregatesc surprize multe, copilaresti si pline de amintiri. Voua va e dor de copilarie? Totul era mai frumos atunci cand eram copii. Ce v-a placut cel mai mult la copilarie?

• Posted in: Cu si despre animatie, D'ale blogului, Go...somewhere, povesti de adormit copii, Sentimente
• Discussion: 14 Comments »

Va invit cu cea mai mare placere la Expozitia Omagiala Michael Jackson organizata de Nicoleta Ionescu, profesoara mea de arta digitala.

Asadar, vineri, 28 august, la metrou la Universitate veti admira caricaturi din toate colturile lumii dedicate lui Michael Jackson. Expozitia dureaza toata ziua.

Blogul evenimentului aici .

Proiectul Expoziţiei Omagiale Michael Jackson este o iniţiativă a unui grup de artişti internaţionli, reuniţi de entuziasmul unei tinere ilustratoare, Nicoleta Ionescu. Astfel, adunând în jur de 50 de lucrări, portrete şi caricaturi, expoziţia reuşte să aducă împreună viziuni artitice de pe toate continentele lumii, într-un amestec intercultural şi stilistic unic atât între manifestările artistice internaţionale cât mai ales între cele omagiale adresate Regelelui Muzicii Pop.

Artiştii care aduc un omagiu de linie formă şi culoare fără precedent lui Michael: Alessandro Grandinetti (Italia), Aswini & Abani (India; singurul duo de fraţi caricaturişti din lume), Ben Heine (Belgia, caricaturist şi jurnalist), Bogar Chancay (Ecuador), Chris Wahl (Australia), Francisco Medina (Venezuela), George Williams (Marea Britanie), Gergely Bacsa (Ungaria), Guaico (Columbia) Jaime Ramirez (SUA), Joseba Morales (Spania), Jourdenais Jonathan (Canada), Kagan McLeod (Canada), Luis Eduardo Leon (Columbia) Mark Van Olmen (Olanda), Mateo (Romania)Michael Greaney (SUA), Michaël Olivier (Franţa), Miroslav Gerencer – Gero (Croaţia), Oronde Kairi (SUA) Sal Navarro (SUA), Scott Jones-McMahon (Marea Britanie), Tonio (Ungaria),) Raul Alfonso Grisales (Columbia), Yamen hazem (Egipt) etc

Diversitatea lucrărilor expuse în cadrul proiectului constă atât în influenţele diferitelor culture din care provin dar şi din faptul că o parte dintre artişti lucrează în tehnici tradiţionale, alţii preferă digitalul, stilurile variind de la acuarele, uleiuri până la picturi digitale, vectori şi chiar viziuni manga ale lui Michael!

• Posted in: Cu si despre animatie, Go...somewhere, Poze, stiri, un portret pe luna
• Discussion: 2 Comments »

Salut! Am mai pus cateva desene noi. Sper sa va bucurati de ele.  Stiu ca nu am mai avut timp sa scriu articole in adevaratul sens al cuvantului. Dau vina pe vacanta…nu prea mi-a stat gandul la scris…Promit ca voi reveni in forta

• Posted in: Cu si despre animatie
• Discussion: 12 Comments »

Da! Un nou articol din seria aceasta. Nu le-am numarat, dar promit ca le voi scoate din adanciturile blogului si le voi nota ca atare.  Daca tot am postat deunazi O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990), astazi m-am gandit sa prezint cativa regizori ai filmului romanesc de animatie.  Pentru ca Sursa “Internet” nu dadea randament, m-am intors la caile informative clasice.  Cand eram mica aveam un almanah favorit. Fireste almanahul fusese publicat inaintea nasterii mele, prin ‘ 87 mai exact.  Almanahul enciclopedic “Contemporanul” a publicat in acel an o “Scurta istorie a filmului de animatie”.  Prin cate peripetii a trecut almanahul asta. Il luam peste tot cu mine… Dar prin cate peripetii au trecut personajele redate in el…He he…Ca sa trec si la subiectul de fata, promis de afltfel cu mult timp in urma, va voi prezenta :

33 de microportrete ilustrate

Read the rest of this entry »

• Posted in: Cu si despre animatie, D'ale blogului, film, Go...somewhere, Poze, reverii, Sentimente, un portret pe luna
• Discussion: 12 Comments »

O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990)

In sfarsit am gasit ceva frumos si mult asteptat. Nu e nou, dar abia acum l-am gasit postat pe internet.  Filmul a fost facut in 2007 si il are ca protagonist pe Horatiu Malaele care prezinta personajele desenelor animate romanesti. Nu voi face vreo recenzie pentru s-au facut destule. Sunt doar fericita ca il voi vedea in sfarsit si va voi oferi ocazia sa il vedeti si voi. Cat aveam eu in 1990? 2 ani? Eram mult prea mica.  Totusi, nostalgia trecutului ma roade desi nu am avut ocazia sa o traiesc. O fi din cauza pasiunii mele de a viziona desene animate… uff…prea multe desene animate. Dar stiti…e prea frumos sa te uiti la desene animate. Sa incepi cautand niste imagini, sunete familiare si sa ajungi sa te pierzi urmarind ore in sir desene animate pline de amintiri. Ce daca am vazut desene animate inainte sau imediat dupa evenimentele din ’89? Imi amintesc ca prindeam adesea unele imagini cu desene dinainte de ’89. Ma fascinau…parca le stiam din totdeauna. Si eram mult prea mica pentru a constientiza ceva.  Mi-au ramas in vise. Le aud cand dorm. Si ma apuca nostalgia uneori. Am imaginile in cap. Nu stiu de unde, din ce meleaguri sunt, dar mi le amintesc si iata…le caut…si le gasesc.

Read the rest of this entry »

• Posted in: Cu si despre animatie, film, Go...somewhere, povesti de adormit copii, reverii, Sentimente, un portret pe luna
• Discussion: 7 Comments »

De cand m-am apucat de aceasta indeletnicire, nu credeam ca voi ajunge sa am asa mult spor incat sa desenez mai multe personaje intr-o zi. E drept, acestora nu le-am mai pus umbre (nu imi place sa fac umbrele ca am senzatia ca le stric),dar nici nu cred ca ar fi cerut-o prea mult.  Sunt desene cerute de voi la posturile anterioare.

• Posted in: Cu si despre animatie, D'ale blogului, Funny, Go...somewhere, povesti de adormit copii, Poze, un portret pe luna
• Discussion: 21 Comments »

Am ajuns rau. A venit vacanta si parca mi s-a oprit pofta de a scrie. Sa fie lenea? Cu singuranta e lenea. Bugs Bunny e cam gata. Vi-l servesc pe tava. Criticati-l. Mie, sincer, nu imi place. Nu stiu cum sa il fac mai ok…Adica stiu, dar nu imi iese.

Bugs Bunny, va implini anul viitor 70 de ani. In acesti ani el a aparut in vreo 250 de filme sau filmulete. Bugs Bunny a debutat oficial in 1940 in filmuletul “A Wild Hare”. Inainte, a mai aparut in vreo 3 filmulete  in 1938 si 1939.

In alta ordine de idei, m-am apucat sa vad filmele Harry Potter. Nu stiu cum se face ca acum le inteleg diferit fata de cum le-am inteles cand le-am vazut prima data, acum mult timp. Abia astept sa vad filmul 6. Stiu, suna ciudat, dar sunt interesante…intr-un fel.

Le: Uuuu…nu stiu daca pot sa scriu asta aici, dar tocmai am gasit pe torente o inregistrare din cinema a filmului Harry Potter 6 – Half Blood Prince. Ma duc sa ma uit la ea.

• Posted in: Cu si despre animatie, D'ale blogului, film, Poze, un portret pe luna
• Discussion: 9 Comments »