Daca sunteti consumatori de spam de calitate atunci e musai să fi auzit de ultimele noutăți în materie de reduceri în țărișoara noastră: Black Friday, White Weekend, Pink Monday. Unde a fost îmbulzeala mai vânjoasă? La electronice, da’ unde! Păi să n-aibă românu’ un laptop mai strălucitor și o plasma mai grăsuță?

Tare mă întreb dacă au facut Black Friday, White Weekend și Pink Monday va urma și Green Tuesday, Purple Wednesday și Yellow Friday. Apăi maică, reduceri să fie!

La cât au căzut site-urile în zilele de reduceri poate or pune mână de la mână să mai pună un strat de tencuială la servere, că la prima adiere de reducere, se duc rostogol.

Articol realizat pentru cursul de Scriitură pentru mediile digitale, la masteratul de Producție multimedia și audio video.

Publicat cu acordul lui Groparu.ro

Auzindu-l ma gandesc mereu la prima mea interactiune cu radioul. Eram asa mica. Ce mi-ar fi placut sa mai aud acea inregistrare. Era ’93, La Radio Contact si eu poezeam din toata inima ca “Oul Kinder Surprise ma face fericita!”  Nu mai stiu toata poezia, dar stiu ca greu am acceptat ideea de a face spotul.

Ei, dar sa ne intoarcem la zilelele noastre, la Oksa Pollok…

Prin amabilitatea celor de la Editura All, mi s-a ivit ocazia sa recenzez cartea pe care am citit-o cu sufletul la gura si careia i-am facut si spot de radio, Oksa Pollok. Si iata ca tocmai ce a aparut si recenzia mea pe blogul Editurii All.  Va recomand cartea atat voua cat si pentru cei mici. Sper ca recenzia sa va convinga.

Suntem în anul 2011 şi povestea cu Harry Potter a ajuns la final. Micii, dar şi marii cititori se întreabă: “Ei, şi-acum?”.

Dacă aveţi deja apetitul deschis către magie, Oksa Pollock este vraja cautată. Am citit-o pe nerăsuflate, iar stilul viu şi sincer m-a făcut să îmi dau seama că am descoperit în sfârşit un demn urmaş la tronul “Harry Potter”.

Ingredinentele sunt bine dozate, iar poţiunile rezultate vor oferi chiar şi celui mai cuminte copil o porţie straşnică de nerăbdare.

Aventura Oksei se află abia la început, iar în acest volum, eroina noastră află despre Tarâmul Invizibil. Acest loc se numeşte Edefia, iar bunica Oksei, Dragomira l-a părăsit cu mulţi, mulţi ani în urmă, pe cand tărâmul magic era ameninţat. Oksa s-a născut pe Pământ, dar are o moştenire despre care va afla pe masură ce aventura ei capătă un scop din ce în ce mai clar.

O parte însemnată din Edefia a ajuns pe Pământ împreună cu bunica Dragomira. Personaje memorabile precum fratele Dragomirei, celebrul muzician Leomido, naşul şi protectorul Dragomirei, Abakum şi ceilalţi Refugiaţi o vor însoţi. Oksa află toată povestea întâmplător, atunci când descoperă că este o Binevoitoare şi că menirea ei este de a salva Edefia de război.

Asemenea lui Harry Potter, şi Oksa trebuie să-şi sporească puterile până va putea să-şi confrunte inamicii. Ea învaţă să mişte obiecte, să controleze focul, să “zboriticalizeze”, să folosească Suflătorul de Granok şi multe altele. Un alt personaj fascinant mi s-a părut Abakum, un…zân! Exact, o zână de sex masculin!

Creaturile magice şi plantele cu personalitate sunt ale naibii de amuzante…mai ales când se ceartă. Dragomira şi metodele ei mai neconvenţionale de vindecare rezolvă o mare parte dintre probleme. Personajul negativ este suficient de interesant, dar şi periculos. Descoperirea lui de către Oksa şi de către prietenul ei cel mai bun, Gus, este unul din momentele savuroase ale naraţiunii.

Chimia dintre Oksa şi Gus dă savoare poveştii şi trebuie să recunosc că sunt nerabdătoare să aflu cum le va evolua prietenia.

Asemănările cu Harry Potter nu se opresc la învăţarea ‘’magiilor’’. Din câte putem observa, Oksa este o adolescentă normală până când îşi descoperă menirea. Şi totuşi, dacă în Harry Potter acţiunea se petrecea în cea mai mare parte în lumea magică, iată că în primul volum Oksa Pollock ajunge în Edefia doar cu ajutorul amintirilor bunicii sale. Totul se petrece pe Pământ, personajele trăind cu riscul de a fi descoperite. Asemănările sunt inevitabile, fiind vorba despre niste adolescenţi şi de o lume magică destinată iniţiaţilor. Şi totuşi, povestea forţează de multe ori limitele imaginaţiei, rugând cititorii să-şi imagineze un tărâm magic în diferite ipostaze şi perioade.

Oksa Pollock – Tărâmul Invizibil scrisă de Anne Plichota şi Cendrine Wolf este o carte cu potenţial, o carte despre care numai timpul va spune dacă va conduce într-adevăr imaginaţiile unei generaţii de cititori precum celebrul Harry Potter.

Prin 2006,  la majorat, am primit pe dvd-uri toata seria trasa de pe odc timp de vreo 2 luni la un net cu viteza de Doamne-ajuta. Asa erau vremurile pe atunci. Nu se gaseau nicaieri, erau o raritate. De atunci, le-am vazut de vreo 5-6 ori de la un cap la celalalt.

Ce amintiri!

Cand am avut si eu net, cea mai numeroasa colectie a mea din pc insuma vreo 10 000 de poze cu Sailor Moon luate de pe net. Maaamaaa cat mi-a luat sa le sortez…

Dar sunt sigura ca nu voi uita niciodata vocea inconfundabila a lui Mihai Cabel. Toate desenele dublate de el aveau un fel de a fi.

Hmm..dar de ce vorbesc despre lucruri pierdute?

Pentru ca le-am gasit!

Zilele trecute m-am implicat intr-o discutie pe Desenele Copilariei despre albumele cu abtibilde de la Panini, mai exact cele cu Sailor Moon. Am devenit curioasa. Nu mai cautasem ceva despre Sailor Moon de la marea cautare de poze…

Si iata ca am descoperit o discutie de pe Softpedia, dicutie care mi-a luat ochii, mi-a facut inima sa bata mai puternic si pe care am rasfoit-o din scoarta in scoarta.

Sunt multe lucruri acolo…foarte multe.

Cel mai important, il veti urmari acum

Voi va amintiti de Sailor Moon?

De cand mi-am indeplinit visele profesionale parca am uitat sa ma uit si la mine. Rochiile stau neterminate, articolele la fel…

Azi am pierdut si 368 si 168 la stop. Frustrata si grabita am luat 41 ca sa schimb la Plazza. Am traversat catre statia la tramvai . A venit 137 si l-am ratat. Gandeam ca-l prind oricum la Razoare. Am luat un tramvai 8. Am ratat 137-le si la Razoare pentru ca nu a fost aglomeratie. Alergand sa prind un 268, mi-a cazut palaria. Am ratat si un 168. Din fericire, s-a pus stopul si 168 a deschis iar usile si am urcat. In spatele lui era si un 368. Cred ca erau cele doua ratate la plecare.

Ma misc incet, dar sigur…

Ei bine, ce-mi doresc eu pentru anul 2011:

1. Am 2 joburi pe care le ador si imi doresc sa ajung sa le fac din ce in ce mai bine.
2. Vreau la master in toamna. Masterul de Productie Multimedia si Audio-vizual m-a atras de mult…
3. Sper sa reusesc sa imi strang bani pentru a-mi lua un reportofon performant, un laptop Acer Aspire one de culoare mov (imi e foarte greu sa car laptopul mare la munca) si…un smart phone(as fi vrut unul mov, dar singurul mov pe care l-am gasit are o singura buba: nu are wi/fi …asa ca tre sa imi aleg altul)…bine, mai visez si la camera foto semi profi, dar imi doresc deja prea multe pe anul asta….
4. Hmm…Mi-ar placea sa imi mai rezolv si din problemele medicale, dar e mai complicat.
5.In alta ordine de idei, mi-ar placea ca parintii sa fie mai intelegatori.
6. Pe plan sentimental sunt fericita si vreau sa fiu fericita in continuare. Iti multumesc ca esti alaturi de mine si ma iubesti!
7. Mi-as dori sa apuc sa imi termin proietele croitoricesti…poate o sa imi iau o masina de cusut electrica…n-ar strica…
8. Vreau sa nu mai fiu asa pesimista si sa fiu cea mai vesela fiinta in asa fel incat sa transmit si celorlalti din veselia mea.
9. Vreau sa fiu mai putin ametita, sa nu mai uit lucruri usor, sa ma organizez mai bine
10.Vreau sa va urez un An nou fericit si noroc in viata si fie ca tot ce va doriti sa se indeplineasca.

PS: aah am uitat ca vreau sa fac vocea la filmul ala de animatie la care lucrez din vara. Si mai vreau sa scriu mai des pe blog….ah si sa lansez si www.handmade.sandydeea.ro. Lucrez de mult la el si cam e cazul…

Am tras un ochi pe taramurile unde Tangled a aparut. Nu m-am putut abtine, dar promit solemn ca il voi vedea si la cinematograf cand va aparea. Voiam sa il vad pentru sufletul meu…sa stiu ca nu am asteptat degeaba un an intreg sa apara. Trebuie sa recunosc ca mai nerabdatoare am fost pentru Princess and the Frog, dar Tangled…”it’s my best day ever”. M-am indragostit iremediabil de Rapunzel, noua printesa Disney. Filmul are tot ce iti puteai dori de la un Disney. Se ridica peste Princess and the Frog. Sa speram ca si in Box-Office.

Muzica e frumoasa, Mandy Moore are o voce superba. Avem si o mama vitrega interesant conturata. Printul…aaa…scuze…hotul…mi-a furat si mie inima(dar nu mai spuneti la nimeni )

Animatia e reusita, bine realizata, frumos colorata, realistica din punct de vedere al animatilor.

Stati putin! Vorbesc de 3D aici.  Eu urasc 3D-ul. Uff….deci va dati seama cat de fermecata sunt.

Si imi dau seama si eu ca va fac pofta sa il vedeti. Dar nu. Va recomand cu toata sinceritatea sa il vedeti pe marele ecrane. E prea frumos realizat, prea viu !

Si totusi. Avem si lucruri…sa zicem…uitate.

Animatorii au uitat un lucru…mai bine zis scenaristii. De ce se numeste Rapunzel printesa? Nu se explica deloc in animatie, iar acest lucru mi-a atras atentia.

Nu se stie exact la ce specie de planta s-au gandit Fratii Grimm cand au ales numele de Rapunzel, dar exista cateva candidate: Un soi de salata, si doua specii de plante( Campanula rapunculus si Phyteuma spicata). Despre salata nu se vorbeste in animatie, ci de o planta.

Phyteuma spicata                                    Campanula rapunculus

Dupa parerea mea, Campanula rapunculus are numele cel mai apropiat de Rapunzel. Una- mov, alta-i alba….deci unde e planta aurie din film? Nici macar nu seamana vreuna cu cea din film…

Ei bine…la partea asta au dat gres cei de la Disney. In rest….un film exceptional…

Acum cateva ore mi-am tuns parul destul de scurt pentru ideea mea de par scurt. Oi fi fost inspirata de film? Poate…

Surse poze si info: Wikipedia

Si ca sa ne intoarcem la raspuns, eu vreau sa vina Apocalipsa! De ce? Pentru ca sunt mult prea dezamagita de Romania. Sunt prea putini oameni care merita si prea multi care Nu merita. Pentru ca nu ne putem cerne, din pacate, cred ca singura sansa sa curatam lumea de prostie este sa vina Apocalipsa. Nu stiu daca se va naste o noua civilizatie, dar macar lumea va fi mai curata. Ma veti judeca pentru aceasta parere, dar decat sa spun lucrurile marunte…

Ok…le spun. Visez sa vad oamenii ca respecta regulile, visez ca oamenii sa aiba caracter si chiar daca soarta nu le-a fost prielnica sa lupte si sa munceasca  pentru conditia lor, nu sa se vaie, sa cerseaca sau sa danseze pinguinul. Visez sa fim echilibrati in tot si sa ne ajutam si sa fim buni unii cu altii. Visez sa vad ca oamenii respecta valorile morale si cultura si sa nu mai dea dovada de prostie. Vreau ca tiganii si cersetorii sa aiba o revelatie si sa isi dea seama ca daca in oras locuiesc in canale si maghernite , pot sa se duca la sate si sa aiba o casa si un teren pe care pot cultiva pamantul si pot sa o duca mai decent. Visez ca politicienii sa isi dea seama cat de mult dauneaza poprului si sa restituie statului tot ce au furat…plus dobanda. Visez sa fim condusi de oameni competenti si nu de analfabeti. Visez sa nu mai vad cocalari si printese. Visez ca lumea sa se trezeasca. Visez…dar cred ca mai buna ar fi Apocalipsa!

Au trecut 21 de ani de la caderea comunismului. De ce ma leg de acest aspect? Pentru ca multi oameni au ramas cu sechele de la “voluntarismul” fortat al comunismului. Fie ca mergeai la cules de porumb sau la fluturat steaguri in fata marelui conducator, fiecare cetatean avea ceva de organizat si facut sub numele de munca patriotica.

Astazi, din fericire, nu ne mai forteaza nimeni sa fim voluntari. Pentru multi dintre cei care se ofera voluntari, aceasta activitate constituie o acumulare de experiente si contribuie la multumirea de sine.

Dupa cum va spuneam, sunt multe organizatii care promoveaza voluntariatul. Unele au reusit sa organizeze mari mase de oameni pentru a realiza proiecte de amploare, precum Let’do it Romania!.

Astazi va voi prezenta un proiect pe care l-am descoperit zilele acestea si este realizat de o echipa de tineri sub egida Beyond Youth Potential. Proiectul se numeste “Fun Eco” si isi propune sa  constientizeze oamenii cu privire la ecologie si la mentinerea unui mediu curat. De asemenea, ei doresc sa stranga voluntari alaturi de care sa contribuie la curatarea Bucurestiului. Inscrieri se fac la http://fcrp.ro/funeco/ . Mie mi s-a parut ok proiectul. Sper sa isi indeplineasca scopurile si sa stranga multi voluntari.

Organizatorii au realizat si un filmulet.

Sa-mi spuna si mie cineva ce face un cabinet stomatologic crestin…

Daca aveti masini fara chei, vindeti-le…totusi…unde sunt cheile?

Toti voiau sa faca pipi la acelasi copac…

A fi sau a nu fi… pe post…

Unde-i parcul?

Eu nu prea le am cu matematica…dar…

In final, ne intoarcem in RATB-ul celor vesnice…

Acesta a fost postul de azi. Clatiti bine ochii ca va pandesc posturi grele de toamna…grea…

Astazi a fost mare trambitata dezbatere cu Victor Ponta, om ale carui idei sunt cat se poate de corecte la nivel de concept, dar in care simt ca nu as putea avea niciodata incredere. Descrierea dezbaterii suna promitator: “Va fi o discutie libera. Asociatia Consumatorilor de Media il aduce pe Victor Ponta la intalnirea cu tine, ca sa il intrebi ce vrei. Hai!”

Bine…hai sa merg daca tot au insistat mai multe persoane sa vin. Am pus burta pe presa si hai! Studiaza in detaliu personajul. Ma uit in general la TV, dar imi e greu sa raman complet atenta cand se insista pe politica. Nu-mi place si cu asta basta… mai exista si jurnalisti din afara sferei asteia.

In club Spice nu am avut niciodata curiozitatea sa intru pana acum. L-am gasit mai interesant decat ma asteptam, dar puternic afectat de o problema de design : un stalp deranjant. S-a strans mai multa lume decat prevedeam, multi veniti sa umple sala. Totusi, au fost si oameni informati si vizibil interesati de dezbatere…sau cel putin de ce promitea dezbaterea. In fata camerelor si ale microfoanelor au stat Horea Badau, Chinezu, Piticu, Daciana Sarbu, Victor Ponta , Cristealizari , Pandutzu si Raluxa, venita mai tarziu, care a pus cateva intrebari in retrospectiva.

Tema a fost una cat se poate de “safe”. Bagam politica in geanta si vorbim despre cum sa il convingem pe Victor Ponta sa isi faca blog.  Tara arde si baba se piaptana. Stim cu totii beneficiile retelelor sociale si ale bloggingului. Si mai stim si ca Ponta isi va face blog daca vrea el si nu tre sa stam noi sa il convingem. Deci, practic, a fost o discutie despre discutii. Acum nu stau sa judec bloggerii din fata microfoanelor sau moderatorul care a jucat cam “safe”. N-o sa-l judecat nici pe Victor Ponta, care a inceput sa semene la ranjet cu zambaretul PSD-ist.

Problema sta la noi, publicul care nu face nimic. Nu o data am vrut sa ridic mana si sa schimb cursul discutiei. Dar cine sunt eu sa discut politica? Simt ca toata tara este un public care nu are microfonul in fata si nu poate spune ce gandeste. Da. M-a deranjat perversitatea dezbaterii. Auzi! Poti sa il intrebi ce vrei! Da, domnule Ponta…ce ne puteti spune de pensii? Ce? Credeti ca pe bloggeri nu ii intereseaza valoarea pensiilor ? Dar domnu’ Ponta…si blogerii ‘’ie oameni’’…si ei  ‘’ munceste’’, si ei spera sa iasa candva la pensie…daca mai apuca…

Per total cred ca publicul din aceasta seara ar fi dorit sa ia cuvantul si sa puna intrebari cu adevarat importante…nu despre ce poze ai voie sa pui pe facebook si despre consilierii care scriu pe blogurile parlamentarilor. Publicul ar fi dorit sa ia cuvantul, sa voteze corect, sa semnaleze o problema de comunicare…si va dori in continuare.

Acestea fiind spuse, sper ca urmatoarea intalnire cu domnul Ponta sa fie mai realista si sa trateze lucruri cu adevarat importante.

Au consemnat despre dezbatere pana la aceasta ora : Piticu, Reporter Virtual, Cristealizari, Raluxa, Pandutzu, Ionut, Dan Popa, Monica Marinescu, Paul Mihai Calin, Horea Badau si altii

Ps: Domnul Ponta se misca foarte repede si si-a facut blog pe wordpress. Sa fie intr-un ceas bun!