Sandy

Nu am inspiratie pentru titlu….uff.

Am tras un ochi pe taramurile unde Tangled a aparut. Nu m-am putut abtine, dar promit solemn ca il voi vedea si la cinematograf cand va aparea. Voiam sa il vad pentru sufletul meu…sa stiu ca nu am asteptat degeaba un an intreg sa apara. Trebuie sa recunosc ca mai nerabdatoare am fost pentru Princess and the Frog, dar Tangled…”it’s my best day ever”. M-am indragostit iremediabil de Rapunzel, noua printesa Disney. Filmul are tot ce iti puteai dori de la un Disney. Se ridica peste Princess and the Frog. Sa speram ca si in Box-Office.

Muzica e frumoasa, Mandy Moore are o voce superba. Avem si o mama vitrega interesant conturata. Printul…aaa…scuze…hotul…mi-a furat si mie inima(dar nu mai spuneti la nimeni )

Animatia e reusita, bine realizata, frumos colorata, realistica din punct de vedere al animatilor.

Stati putin! Vorbesc de 3D aici.  Eu urasc 3D-ul. Uff….deci va dati seama cat de fermecata sunt.

Si imi dau seama si eu ca va fac pofta sa il vedeti. Dar nu. Va recomand cu toata sinceritatea sa il vedeti pe marele ecrane. E prea frumos realizat, prea viu !

Si totusi. Avem si lucruri…sa zicem…uitate.

Animatorii au uitat un lucru…mai bine zis scenaristii. De ce se numeste Rapunzel printesa? Nu se explica deloc in animatie, iar acest lucru mi-a atras atentia.

Nu se stie exact la ce specie de planta s-au gandit Fratii Grimm cand au ales numele de Rapunzel, dar exista cateva candidate: Un soi de salata, si doua specii de plante( Campanula rapunculus si Phyteuma spicata). Despre salata nu se vorbeste in animatie, ci de o planta.

Phyteuma spicata                                    Campanula rapunculus

Dupa parerea mea, Campanula rapunculus are numele cel mai apropiat de Rapunzel. Una- mov, alta-i alba….deci unde e planta aurie din film? Nici macar nu seamana vreuna cu cea din film…

Ei bine…la partea asta au dat gres cei de la Disney. In rest….un film exceptional…

Acum cateva ore mi-am tuns parul destul de scurt pentru ideea mea de par scurt. Oi fi fost inspirata de film? Poate…

Surse poze si info: Wikipedia

• Posted in: blogate, Brubleme, Cu si despre animatie, D'ale blogului, De prin jurnale
• Discussion: 20 Comments »

Care este visul vostru romanesc? La aceasta intrebare  trebuie sa raspund. Visul Romanesc mi-a lansat aceasta leapsa. E un proiect fain si va recomand sa il vizitati.

Si ca sa ne intoarcem la raspuns, eu vreau sa vina Apocalipsa! De ce? Pentru ca sunt mult prea dezamagita de Romania. Sunt prea putini oameni care merita si prea multi care Nu merita. Pentru ca nu ne putem cerne, din pacate, cred ca singura sansa sa curatam lumea de prostie este sa vina Apocalipsa. Nu stiu daca se va naste o noua civilizatie, dar macar lumea va fi mai curata. Ma veti judeca pentru aceasta parere, dar decat sa spun lucrurile marunte…

Ok…le spun. Visez sa vad oamenii ca respecta regulile, visez ca oamenii sa aiba caracter si chiar daca soarta nu le-a fost prielnica sa lupte si sa munceasca  pentru conditia lor, nu sa se vaie, sa cerseaca sau sa danseze pinguinul. Visez sa fim echilibrati in tot si sa ne ajutam si sa fim buni unii cu altii. Visez sa vad ca oamenii respecta valorile morale si cultura si sa nu mai dea dovada de prostie. Vreau ca tiganii si cersetorii sa aiba o revelatie si sa isi dea seama ca daca in oras locuiesc in canale si maghernite , pot sa se duca la sate si sa aiba o casa si un teren pe care pot cultiva pamantul si pot sa o duca mai decent. Visez ca politicienii sa isi dea seama cat de mult dauneaza poprului si sa restituie statului tot ce au furat…plus dobanda. Visez sa fim condusi de oameni competenti si nu de analfabeti. Visez sa nu mai vad cocalari si printese. Visez ca lumea sa se trezeasca. Visez…dar cred ca mai buna ar fi Apocalipsa!

• Posted in: blogate, Brubleme, D'ale blogului, De prin jurnale, Go...somewhere, Sentimente, stresant
• Discussion: 5 Comments »

Nu ! N-am uitat de ziua blogului meu. Doar am intarziat. Pe 24 August blogul meu a implinit 3 ani.  Nici nu stiu cum au trecut. Pe vremea respectiva eram admin pe bocancul literar si tineam de juma de an o rubrica zilnica ce parea desprinsa dintr-un blog. Brublema zilei se numea si se voia a fi o pastila cu articole bizare si amuzante.  Varul meu, naBelea , mi-a facut primul blog. Primul post a fost o poezie vizuala. Odata cu aparitia blogului nu prea m-a mai preocupat poezia si am inceput sa simt altfel.  Anul trecut, in decembrie, mi-am luat catrafusele si m-am mutat pe .ro . Aeasta a fost a 4- a mutare si ultima. Cu ocazia a 3 ani de blogging, zilele astea am facut si un supliment al blogului, subdomeniul handmade . Momentan e in lucru si e cam gol. Dar abia astept sa postez cateva articole pe el.

Damn! E 30 Septembrie? Asa mult am intarziat? Cand a trecut o luna? In ultima perioada sunt cam bulversata. O fi din cauza cautarii unui job in radio…si da…numi in radio vreau. Stiu ca pe criza asta nu ar trebui sa fac mofturi, dar radioul e marea mea iubire si vreau sa fac o cariera in asa ceva. E greu, nu prea se gasesc posturi, dar mai incerc.  

• Posted in: blogate, D'ale blogului, De prin jurnale
• Discussion: 8 Comments »

Eu nu le am cu politica. Stiu ca e ciudat ca un om din campul jurnalismului sa nu se priceapa la politica. Totusi, macar pentru o zi, am incercat sa imi fac si eu temele. Si uite ce-am gasit.

Astazi a fost mare trambitata dezbatere cu Victor Ponta, om ale carui idei sunt cat se poate de corecte la nivel de concept, dar in care simt ca nu as putea avea niciodata incredere. Descrierea dezbaterii suna promitator: “Va fi o discutie libera. Asociatia Consumatorilor de Media il aduce pe Victor Ponta la intalnirea cu tine, ca sa il intrebi ce vrei. Hai!”

Bine…hai sa merg daca tot au insistat mai multe persoane sa vin. Am pus burta pe presa si hai! Studiaza in detaliu personajul. Ma uit in general la TV, dar imi e greu sa raman complet atenta cand se insista pe politica. Nu-mi place si cu asta basta… mai exista si jurnalisti din afara sferei asteia.

In club Spice nu am avut niciodata curiozitatea sa intru pana acum. L-am gasit mai interesant decat ma asteptam, dar puternic afectat de o problema de design : un stalp deranjant. S-a strans mai multa lume decat prevedeam, multi veniti sa umple sala. Totusi, au fost si oameni informati si vizibil interesati de dezbatere…sau cel putin de ce promitea dezbaterea. In fata camerelor si ale microfoanelor au stat Horea Badau, Chinezu, Piticu, Daciana Sarbu, Victor Ponta , Cristealizari , Pandutzu si Raluxa, venita mai tarziu, care a pus cateva intrebari in retrospectiva.

Tema a fost una cat se poate de “safe”. Bagam politica in geanta si vorbim despre cum sa il convingem pe Victor Ponta sa isi faca blog.  Tara arde si baba se piaptana. Stim cu totii beneficiile retelelor sociale si ale bloggingului. Si mai stim si ca Ponta isi va face blog daca vrea el si nu tre sa stam noi sa il convingem. Deci, practic, a fost o discutie despre discutii. Acum nu stau sa judec bloggerii din fata microfoanelor sau moderatorul care a jucat cam “safe”. N-o sa-l judecat nici pe Victor Ponta, care a inceput sa semene la ranjet cu zambaretul PSD-ist.

Problema sta la noi, publicul care nu face nimic. Nu o data am vrut sa ridic mana si sa schimb cursul discutiei. Dar cine sunt eu sa discut politica? Simt ca toata tara este un public care nu are microfonul in fata si nu poate spune ce gandeste. Da. M-a deranjat perversitatea dezbaterii. Auzi! Poti sa il intrebi ce vrei! Da, domnule Ponta…ce ne puteti spune de pensii? Ce? Credeti ca pe bloggeri nu ii intereseaza valoarea pensiilor ? Dar domnu’ Ponta…si blogerii ‘’ie oameni’’…si ei  ‘’ munceste’’, si ei spera sa iasa candva la pensie…daca mai apuca…

Per total cred ca publicul din aceasta seara ar fi dorit sa ia cuvantul si sa puna intrebari cu adevarat importante…nu despre ce poze ai voie sa pui pe facebook si despre consilierii care scriu pe blogurile parlamentarilor. Publicul ar fi dorit sa ia cuvantul, sa voteze corect, sa semnaleze o problema de comunicare…si va dori in continuare.

Acestea fiind spuse, sper ca urmatoarea intalnire cu domnul Ponta sa fie mai realista si sa trateze lucruri cu adevarat importante.

Au consemnat despre dezbatere pana la aceasta ora : Piticu, Reporter Virtual, Cristealizari, Raluxa, Pandutzu, Ionut, Dan Popa, Monica Marinescu, Paul Mihai Calin, Horea Badau si altii

Ps: Domnul Ponta se misca foarte repede si si-a facut blog pe wordpress. Sa fie intr-un ceas bun!

• Posted in: blogate, Brubleme, Politica, stiri, Uncategorized
• Discussion: 6 Comments »

Stateam zilele trecute intr-o statie RATB. Doua femei de vreo 60 de ani s-au intalnit si s-au imbratisat. Una purta fusta, cealalta pantaloni. Cea din fusta exclama: – Waw! Porti pantaloni! Cum e? Eu  nu am purtat niciodata…

Intamplarea m-a pus putin pe ganduri. Stim cu totii ca femeile purtau doar fuste si rochii acum sute de ani, dar totusi…si in zilele noastre?

Prin urmare, am cautat cateva informatii despre tumultoasa ”relatie” dintre femei si obiectele vestimentare

Pantalonii au fost adoptatati de reprezentatele sexului frumos (adica de noi ) inca din secolul XIX. Aceasta miscare indrazneata a femeilor de a purta pantaloni a scandalizat la inceput societatea vremii, urmand ca in epoca moderna sa fie un lucru obisnuit. Ceea ce le-a determinat pe femei sa faca acest pas a fost spiritul practic si nevoia de confort in executarea anumitor munci specifice barbatilor. Aceasta nevoie s-a regasit apoi la inceputul secolului XX si in practicarea activitatiilor dedicate timpului liber sau sportive, cum ar fi calaria sau mersul pe bicicleta.

Pantalonii inca mai reprezinta obiectul vestimentar ce ajuta la diferentierea intre sexe. Inca de mici, copiii afla ca fetitele poarta fustite si baietii pantaloni.

Pana in secolul 19, pantalonii au fost exclusiv ai barbatilor, nefiind demn ca o femeie sa ii poarte. De altfel,pana in secolul 19, singura figura feminina notabila care si-a permis sa poarte pantaloni a fost Ioana d’Arc, iar aceasta a sfarsit arsa pe rug, ca eretica.

Rousseau detesta amestecul sexelor, posibila confuzie a sexelor. Cu toate acestea, atunci cand a cunoscut-o pe singura sa iubire, de care s-a indragostit nebuneste la prima vedere, aceasta era pe cal, imbracata in straie barbatesti . Mai mult, in ultima parte a vietii sale, Rousseau purta o rochie armeneasca mai mult sau mai putin din cauza unei boli urinare de care suferea.

Primul designer care a creat pantaloni pentru femei a fost Paul Poiret care in 1913 a realizat niste pantaloni largi, asa numitii pantaloni de harem. Revolutia pantalonului in garderoba femeilor a fost declansata in anii 20 de Coco Channel, prima femeie care a indraznit sa lanseze pantalonii ca moda. In anii ‘40 doua staruri de cinema s-au remarcat purtand pantaloni, in ciuda tendintelor perioadei: Marlene Dietrich si Katherine Hepburn.

Astazi purtatul pantalonilor nu mai socheaza pe nimeni. Ba chiar in unele cazuri femeile poarta mai des pantaloni decat fuste sau rochii. In alte cazuri regula persista. In unele religii precum evreii ortodocsi, catolicii traditionalisti, menonitii sau penticostalii, femeile nu au voie sa poarte fuste. Ba mai mult, in tari precum Sudan, purtarea pantalonilor se pedepseste cu lovituri de bici.

In Romania am observant ca regula purtarii fustelor se aplica in cazul Adventistilor de Ziua a Saptea . Ei se ghideaza dupa acest verset religios: Deuteronom 22:5 “Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” Femeile de aceasta religie nu poarta in nici un caz pantaloni in biserica pentru ca se considera pacat. Unele chiar considera ca ”pantalonii sunt lafel de eleganti precum un barbat imbracat in rochita cu bretele”.
Pe de alta parte, in China si tarile orientului indepartat, portul pantalonilor de catre femei e o practica consacrata, originara din cele mai vechi timpuri.

Desi ne-am putea imagina, in Paris exista o lege veche de 200 de ani prin care femeilor li s-a interzis sa poarte pantaloni . Ele trebuiau sa ceara un aviz de la politie pentru a purta pantaloni atunci cand mergeau pe bicicleta. Din fericire legea este in curs de abolire. Interesant este cum legea a rezistat pana in zilele noastre tocmai in orasul modei.

Intorcandu-ne in Romania zilelor noastre, Sabina m-a ajutat la realizarea unui mic sondaj pe Facebook in urma caruia am aflat parerile catorva femei cu privire le acest subiect. Fireste, parerile sunt impartite. Mi-a fost greu sa aleg doar cateva opinii, asa ca va las pe voi sa trageti concluziile.

• Sabina : Pantaloni ca sunt si sport si eleganti si comozi si orice vrei Ii poti purta in orice situatie oriunde Daca s-ar interzice? Proteste, greva foamei etc
• Cati : Eu as alege fusta, chiar daca unii zic ca e incomoda, dar eu, perosnal, ma simt mai libera in miscare. Daca mi s-ar interzice pantalonii nu m-as revolta. Din contra! Imi doresc sa vad fete pe strada imbracate in fusta. Nu prea mai gasesti asa ceva.
• Oana: pantaloni. mai comozi. as face plangere
• Cristina : Eu clar sunt pentru pantaloni pentru ca pot fi in acelasi timp comozi si eleganti … pur si simplu ma simt bine in pantaloni. Fusta nu am mai purtat de mult, foarte de mult, nici cand eram copil nu purtam fustite si rochite Nu neg “puterea” unei fuste dragute insa nu imi imaginez cum ar fi fara pantaloni … mai ales iarna
• Amy : Ar fi o lege mult prea cretinica sa se interzica purtarea pantalonilor la femei…dar am ajuns sa traim intr-o tara in care aproape nu ne mai mira nimic…cu toate ca purtarea pantalonilor nu poate fi considerata una vulgara, in schimb o fusta da… Insa,…daca ma pui sa aleg…nu as alege pentru ca in viata unei femei si o fusta si un pantalon isi are rolul lui, astfel ca ne putem alege intre cele doua in functie de in functie de locul in care urmeaza sa fim prezenti…dar asta nu este o alegere definitiva, ci una de moment
• Liana :  ‎ In Paris a fost timp de multi ani interdictie prin lege cu privire la purtatul pantalonilor. Femeile care vroiau sa poarte pantaloni cereau aprobare. Personal imi plac mai mult fustele. Dar nu cele “extreme”; adica nici foarte lungi. nici foarte scurte.  Port si pantaloni dar in ultima vreme mai rar.
• Andreea: Sincer prefer pantalonii din comoditate, insa o fusta e mult mai feminina! E indicat sa purtam fuste, asa le sta cel mai bine femeilor!
• Cristina : depinde de ocazie. pantaloni sunt cei mai comozi, deci ii port majoritatea timpului, iar fustele..cand merg la biserica, la o nunta, vara cand e foarte cald..depinde. Cred ca nu as rezista fara pantaloni
• Ovidia: Eu sunt pentru pantaloni. Mereu m-am simtit mai comod in pantaloni decat in fusta. Poate si pentru ca sunt o fire sportiva. Mi-ar fi foarte greu fara pantaloni. E drept ca suntem mai feminine cu fusta sau rochie.
• Mihaela : prefer fustele, rochiile, iarna, vara, cu orice ocazie, ma simt mult mai comoda si mai feminina. port pantaloni doar atunci cand e foarte frig sau ploua!
• Jana : eu vara port fusta, si iarna pantalon
• Stefy : Pantalonii clar…fusta o port fffffff rar la chestii gen nunti/banchete…evident ca inainte problema a fosr de kg in plus, dar acu sincer nu imi place. Plus ca am picioare nu foarte feminine ca am facut volei asa ca pantaloni sau nah…rar fuste…dar nu mini. Cred ca depinde de persoane, la unele le sta bine, la altele din contra
• Alina : Eu una m-as criza rau de tot! Sunt foarte ok fustele pentru femeile care stiu sa le poarte. Eu nu sunt tocmai o delicata, deci la mine pantalonii sunt de baza …
• Adriana:  Pantaloni pentru ca sunt mai comozi si mai simplu de purtat, insa nu e neaparat un lucru bun ca din ce in ce mai putine fete poarta fuste.. Cred ca ar fi o adevarata provocare sa fiu obligata sa port tot timpul fusta Aproape ca as vrea asta.
• Oana: Pantalonii pentru ca sunt foarte practici si dk s-ar interzice prin lege mi-as schimba sexul )
• Ivona: Fuste pentru ca sunt caracteristice femeilor, fara sa luam in calcul exceptiile. Cat despre interzis, ar fi o situatie necorespunzatoare pt vremurile pe care le traim, dar as purta cu placere fuste…*
• Andra : Pantaloni categoric!!! Asta ar fi culmea sa mai interzica astia si pantalonii . Dar o fusta este ok, mai ales atunci cand vreau sa ies din cotidian si obsnuit sau cand am chef sa fiu sexy (logic fusta scurta). de vreo 2 an,i vara, sunt adepta fustelor lungi si largi pt ca sunt racoroase si comode, darparca tot mai bine e in pantaloni
• Julia: Fusta draga daca ar fi sa aleg intre cele doua variante. Insa alegerea corecta este rochie. Simbolul feminitatii. Daca s-ar interzice sa poarte femeile pantaloni nu m-ar deranja. Oricum prefer rochiile si fustele

Surse:

Mihaela Berciu – Tinuta pentru success – Coreus Publishing – 2009
Sarah Koffman-Respectul pentru femei- Editura Ideea design &print – 2002
Ana Placinta – Inspiratii masculine in moda feminin
Cele mai tari tendinte ale modei ultimelor 7 decenii

Un articol interesant, in franceza: Le froc, de 1800 à nos jours

Sursa poza

• Posted in: blogate, Brubleme, Go...somewhere, No Comment
• Discussion: 10 Comments »

E deja trecut de ora 3….dar nu am avut o alta idee de titlu. Nu ma pot hotari daca nu am somn din cauza caldurii sau din cauza portiei de tort de ciocolata  pe care am mancat-o acum o ora. Cert este ca sunt obosita si ma tot zvarcolesc in pat negasindu-mi o pozitie in care sa adorm.

Astazi am fost preocupata de dulapul meu cu haine. Niciodata nu iti dai seama cate(si ce) haine ai decat atunci cand pur si simplu nu mai ai loc si trebuie sa mai renunti la o parte din ele. Am dat peste haine despre care nici nu stiam ca le am, sau pe care nu le-am purtat de ani. Daca acum ceva vreme scriam pe facebook ca m-am ingrasat si ca explodeaza fustele pe mine, acum va spun ca ma incap pantalonii. Aveam cateva perechi pe care eram gata, gata sa le modific pentru cativa cm.

Tot prin dulap am gasit si cateva materiale foarte dragute care asteapta sa fie croite. De aceea, azi am croit o bluza de tip top superba dintr-un material satinat de culoarea perlei, care are un imprimeu frumos cu flori si flururasi. Maine dimineata o voi termina. Mai am cateva cusaturi de facut. De ceva vreme lucrez la o rochie verde de stil anii ’30. E o rochie pe care o visez de muulta vreme.  Tot zic ca o sa lucrez la ea mai des, dar in ultimul timp am cam abandonat-o. Ma tot gandeam sa postez pe blog poze cu ea in diferite stadii atunci cand o voi termina . Voi vedea.  Astazi m-am simtit creativa si ma gandesc serios ca pana plec la mare saptamana aceasta(inca nu stiu ziua exacta) sa tin masina de cusut ocupata. Si asa ma vait ca nu am niciodata timp sa imi fac haine.

In alta odine de idei, am gasit niste reviste Almanah din anii ’80. Le caut de multa vreme pentru ca stiam ca sunt undeva…prin casa…si mare mi-a fost mirarea sa le gasesc fix sub ochii mei intr-un raft al bibliotecii. Prin urmare am de scanat multe reclame vechi foarte interesante si presimt ca presa de ieri poate fi oricand transformata in actualitate.

• Posted in: blogate, Brubleme, De prin jurnale, felie de viata
• Discussion: 1 Comment »

Iata ca a trecut aproape o luna de cand nu am mai asezat nimic pe hartia electronica a jurnalului online.

Caut un radio care sa ma adopte. Momentan m-a adoptat Realitatea FM, dar nu pentru multa vreme. Am un CV bunicel pentru varsta mea si destula ambitie pentru a face ceea ce imi place.

Totusi, despre radio va voi povesti cu alta ocazie. In scurta mea vacanta m-am plimbat prin magazine…multe magazine, prin toate Mall-urile si complexurile comerciale Nu cautam nimic special. Voiam sa vad cum mai sunt preturile, ce mai spune moda…chestii de acest gen. In afara ca lucrurile de culoare mov imi atrag atentia mult mai usot decat alte lucruri, nu sunt foarte pretentioasa. Singura pretentie pe care o am este sa imi cumpar haine si incaltaminte care sa aiba masurile mele. Cum se  poate ca o persoana cu masurile 85-60-90 si marimea 35 la pantofi sa nu isi gaseasca nimic de imbracat si incaltat pe masura sa? Deci nimic… Aproape in nici un magazin nu exista incaltaminte de masura 35. Cum se face? In zilele noastre tot mai multe femei au masuri in cele 2 extreme. Ori prea mari, ori prea mici. Producatorii nu se orienteaza si ei?

Si daca nu stiati, masurile hainelor nu s-au mai recalculat din 1978. Am facut un interviu cu Maria Grapini pentru Realitatea FM pe aceasta tema mai demult. Stau si ma gandesc ce sa fac. Daca pe haine le pot modifica sau realiza chiar de la 0, ar trebui sa invat sa imi fac si pantofi?

• Posted in: audio, blogate, Brubleme, De prin jurnale, Ecofriendly
• Discussion: 12 Comments »

Nu as fi crezut niciodata ca sunt atat de multi fani ai culorii mov(generic). In ultimii ani vad tot mai multi oameni care poarta mov. Imi amintesc ca atunci cand eram mai tanara eram jignita pe strada pentru ca purtam mov. Pe vremea aceea movul era cazut in dizgratie. In ultimii 4ani a devenit o culoare ”de top”, aleasa de designeri si promovata ca fiind ceva fresh. Nu pot sa inteleg de ce movul era considerat in romania culoarea femeilor usoare desi in realitate este o culoare care inseamna putere, belsug, speranta, viitor, creativitate, curaj, sacralitate, mister…

Dar nu despre asta doresc sa vorbesc . Mai multe despre semnificatia si istoria culorii aici si aici .

Problema mea incepe tot de cand eram mai mica si am aflat ca in curcubeu este culoarea violet si nu mov cum stiam eu. De aici am intrat intr-o serie de confuzii. Care e diferenta dintre mov si violet? Purple si Violet din engleza sunt aceleasi cu movul si violetul nostru? care e mai rosu si care e mai albastru?

Pentru mine culorile din partea stanga a imaginii de mai jos sunt violet si cele din partea dreapta sunt mov.

Dupa cum am spus, confuzia este si mai mare atunci cand apar cele doua culori in engleza, violet vs purple . Eu le vad in aceeasi maniera precum violet si mov. Adica mov/purple e mai rece si violet este putin mai cald.

Wikipedia spune care e purple si care e violet, dar dilema ramane desi, intr-un fel, imi sustine ideea.

Am observat ca sunt multe articole pe internet in care se dezbate purple vs violet.

M-am gandit chiar ca movul ar putea fi mauve-ul din engleza. Dar nu mi se pare ca se aseamana.

Aaa si mai simt sa clarific ca Purple-ul englez nu seamana cu purpuriul romanesc. Ambele, si purple si purpuriul nostru isi au originea in ”purpura” latina, pigment natural, visiniu inchis.  Purpurul nostru este definit astfel: PURPURÍU, -ÍE, purpurii, adj. De culoare roșu-închis ca a purpurei. Eu o percep ca ceva intre visiniu si ciclam.

Sunt curioasa voi cate culori aflate intre rosu si albastru(adica gama violet) cunoasteti?

Cum nu am gasit nimic oficial cu privire la diferentele coloristice, desi este o explicatie pe wikipedia. Prin urmare, ce parere aveti? Care-i una? Care-i alta?

• Posted in: blogate, Brubleme, De prin jurnale, Sentimente
• Discussion: 4 Comments »

A mai trecut un an. A mai trecut o iarna. De cateva zile ne bucuram de gradele cu plus. De mai bine de o saptamana au aparut tarabele de martisoare. Nu ca as mai gasi ceva din farmecul martisoarelor de demult. Acele martisoare facute de mana si care nu seamana cu restul martisoarelor. Unii spun ca martisorarii autentici au imbatranit, altii spun ca primaria nu mai acorda autorizatii decat firmelor, alungand micii pastratori de traditie. Chiar sunt curioasa cati martisorari care fac martisoare de mana mai exista. Daca vedeti pe undeva, sa imi spuneti si mie.

Anul trecut blogul meu de martisoare a fost lansat. Anul acesta il lansez din nou, cu update-urile de rigoare. Martisoarele nu sunt scumpe, e lichidare de stoc si vreau sa le vand pentru a face loc altor idei mai noi.

Va invit cu drag pe Martisoare Vrajite !

Ps: Uite ca a aparut si primul interviu despre martisoarele mele. Ii multumesc lui Bluarto .

• Posted in: blogate, D'ale blogului, Ecofriendly
• Discussion: No Comments »

In ultima vreme am citit articole de pe Vox Publica . Nu stiu daca pentru ca zaream figuri cunoscute la articole noi si apoi ma pierdeam printre alte articole cu titluri interesante , sau pur si simplu d-aia.

Am observat ca foarte multe articole sunt atacate prin comentarii urate, offtopic sau jignitoare atat la adresa autorilor cat si la adresa continutului articolului. De ce? Nu e Vox Publica un loc de opinie? Am mai observat si ca multi il injura pe patronul trustului. Sa inteleg ca tot ce are legatura cu trustul Realitatea Catavencu e virusat de Vantu Power?  He he…nu e chiar asa. In afara de locul gazduirii are Vox Publica vreo legatura cu trustul? Mai multi din cei care scriu acolo nu sunt jurnalisti, sau daca sunt, nu sunt musai din trustul Realitatea Catavencu. De ce sunt injurati? De ce sunt toti autorii injurati?

Este oare o problema de calitate a textelor? Ma indoiesc,zau, pentru ca un acelasi articol e injurat pe vox publica si pe blogul autorului e laudat.

E vorba de calitatea cititorilor? Ma indoiesc iarasi pentru ca autorii nu sunt bloggeri/jurnalisti mediori.

Atunci ce nu le convine cititorilor de pe Vox Publica?

Uneori ma gandesc ca sunt cititorii realitatii.net care , plictisiti de comentat articole de informare , sper sa capete putina atentie de la bravii autori de pe Vox Publica.

Cred ca oamenii care comenteaza pe Vox Publica nu pricep esenta articolului respectiv si de aceea injura. Stiu, asa fac  adesea si persoane apropiate mie. Daca nu inteleg ceva se irita si injura.

Poate ca autorii de pe Vox Publica folosesc cuvinte mult prea greoaie. Asta e chestia cu jurnalistul de opinie . Nu e pentru oricine. La jurnalismul de informare, jurnalistul e dator sa explice si lu’ tusa din varful dealului ce se intampla. La jurnalismul de opinie totul e subiectiv. Desi, uneori,autorii folosesc atitudinea asta : “Daca folosesc cuvinte dintr-un anumit registru, pun o restrictie pe articol”, literalmente, mesajul insemnand : “If you don’t get it, it’s not for you !”. Cu toate astea, Vox Publica e un taram liber. Nu cred ca e supus vreunui mogul, nu cred ca se practica persuadarea sau cenzura.

“Jurnalist cu nume sonor…da…trebuie injurat…da…e tinta perfecta.” Probabil asa vorbesc comentatorii in serie de pe Vox Publica. Si apoi comit infractiunile. Nu se uita la text de multe ori. Injura si desfiinteaza articole pe care nu le-au citit, prin argumente care nu exista.

Bine, pe blogul personal exista un public deja format. Pe Voxpublica ai mereu surprize…

Picture link

• Posted in: blogate, Brubleme, povesti de adormit copii, un portret pe luna
• Discussion: 11 Comments »