Sandy

Martisoare pentru voi

Written by admin at 11:49 pm

De cateva zile mi s-a pus in cap ca vreau sa fac un reportaj despre martisoare. Va dati seama ca mi se pusese foarte bine din moment ce il veti asculta mai jos. Si uite ca astazi (duminica) am facut un reportaj…sau mai bine zis am incercat. O sa va deranjeze partea tehnica – uff…ea mereu imi strica planurile – .Daca va deranjeaza altceva astept critici.  Mi-a fost greu sa gasesc tarabe unde se vand martisoare si nu plasticuri, mi-a fost si mai greu sa ii abordez pe astia cu kitschurile intr-un mod incomod. Am gasit martisorari, dar nu am avut atata curaj sa ma pun cu bisnitarii. Totusi, sper sa va placa reportajul. Mi-ar placea mult sa primesc feedback. Daca va intrebati de ce nu e pe post la RFM, motivul este calitatea proasta a inregistrarii…reportofon plictisit si zgomot muult in Piata Romana.

Ascultare placuta!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Ps: 5 min jumate are reportajul( nu se vede in player)

Ps2: Asta e martisorul meu pentru toti baietii care imi citesc blogul si care sunt suparati ca ei nu primesc cadouri de 1 martie.

  • Share/Bookmark
Am inceput acest articol prin ianuarie, dar nu am apucat sa il postez. Il postez astazi dintr-un motiv anume si sincer nu credeam ca o sa il postez cu o astfel de ocazie. Asadar, astazi vreau sa vorbesc despre Omul care imi spune “Buna ziua!” numai mie.
Eeei…fireste ca nu-mi spune doar mie, dar e genul de om care nu saluta grupul ci saluta Oamenii din grup. Asta e unul dintre gesturile mici pe care le gasesc admirabile. Nu stiu exact cum as putea vorbi despre ceva fara sa-l denumesc, asa ca voi vorbi direct .
Este vorba despre un coleg de redactie care imi este foarte drag. Felul in care saluta atunci cand intra in redactie imi insenineaza ziua. De cand cu Flacara Violet, datorita lui, am devenit…”flacara violet”. Probabil m-au dat de gol imbracamintea si culoarea mea favorita. Intotdeauna ma amuza, iar vocea lui mi se pare linistitoare si calda. Nu numai eu il consider un adevarat profesionist. Are stilul jurnalistului clasic, unul care poate rezista interviurilor zilnice cu Ion Iliescu. Interviurile lui au un succes nebun. E un jurnalist fain si mi-as dori sa ajung la fel de buna candva (vise). Desi uneori face glume pe seama mea, il respect pentru ca ma face sa zambesc si imi da incredere in mine.
Stiu ca suna foarte pueril textul, dar de ce sa folosesc cuvinte pompoase cand ma pot rezuma la simplitate ?
  • Share/Bookmark

Vine primavara, martisoarele rasar…

Written by admin at 10:30 pm

A mai trecut un an. A mai trecut o iarna. De cateva zile ne bucuram de gradele cu plus. De mai bine de o saptamana au aparut tarabele de martisoare. Nu ca as mai gasi ceva din farmecul martisoarelor de demult. Acele martisoare facute de mana si care nu seamana cu restul martisoarelor. Unii spun ca martisorarii autentici au imbatranit, altii spun ca primaria nu mai acorda autorizatii decat firmelor, alungand micii pastratori de traditie. Chiar sunt curioasa cati martisorari care fac martisoare de mana mai exista. Daca vedeti pe undeva, sa imi spuneti si mie. :D

Anul trecut blogul meu de martisoare a fost lansat. Anul acesta il lansez din nou, cu update-urile de rigoare. Martisoarele nu sunt scumpe, e lichidare de stoc si vreau sa le vand pentru a face loc altor idei mai noi.

Va invit cu drag pe Martisoare Vrajite !

hpim1998

Ps: Uite ca a aparut si primul interviu despre martisoarele mele. Ii multumesc lui Bluarto .

  • Share/Bookmark

Cantec de leagan

Written by admin at 2:27 am

E tarziu in noapte. Se pare ca Mos Ene s-a apucat si el de navigat pe internet si a uitat sa stinga lumina… Mi-am adus aminte de unul dintre cele mai placute momente din copilarie, moment repetat de nenumarate ori cand eram mica. Cantecul meu de leagan…da…credeam ca numai eu il mai aud uneori in ganduri si in somn…mama l-a uitat demult. Eu imi aminteam doar franturi. Spre fericirea mea l-am gasit. Intr-un singur loc, dar l-am gasit. Pe forumul despre copii (unde sunt si alte cantece de leagan). Inseamna foarte mult pentru mine sa il am, sa il pot canta si eu cand mi-o veni vremea. Versurile suna cam asa:

“Dormi copile drag mama iti trimite
peste-al noptii prag visuri linistite
dormi usor, usor, clipele tacute
se opresc din zbor fruntea sa-ti sarute
zambetul tarziu si un mos cuminte
vin dintr-un pustiu ca sa te alinte
dormi usor, usor, clipele tacute
se opresc din zbor fruntea sa-ti sarute”
Sunt putin cam prea somnoroasa sa il inregistrez. Defapt am incercat, dar tehnologia nu ma ajuta.

E ca un punct sensibil pe care l-am atins gasind acest cantecel. Mi-e dor de copilarie…vreau sa nu mai am griji sau tangente cu oameni rai. Imi sunt dragi toate amintirile de pana in 5 ani. Uneori mi-e dor sa imi amintesc mai bine cum era atunci.

Voi va mai amintiti ce cantec de leagan va canta mama cand erati copii mici? Daca aveti copii, voi ce le cantati copiilor pentru a adormi?

  • Share/Bookmark