sursa foto: Daniel BoteaParca mai zilele trecute a avut loc Gala de premiere din cadrul concursului de blogging creativ Superblog 2016. S-a mai dus o editie… a treisprezecea. In cateva zile vine repede-repejor editia 14… fix pe 1 Martie. De aceea nu am vrut sa inceapa acest concurs pana nu postez si eu despre experienta din toamna. Stiu, e tarziu, insa gandurile au fost multe, iar timpul, din nefericire, putin.

Anul trecut, intamplarea a facut sa fiu pe cealalta parte a baricadei, sa jurizez o proba. Ce-i drept, mi-am dorit mult de tot acest lucru si iata ca in aceasta editie am avut aceasta ocazie. Am jurizat proba Editurii Rao, loc unde imi desfasor activitatea de grafician. Cumva ma simt norocoasa ca realizez carti si sunt mandra ca ele ajung in bibliotecile tuturor, schimbandu-le perspectivele si aducandu-le fericire si emotie. De fiecare data cand zaresc o coperta facuta de mine in raftul unei librarii, ma cuprinde o fericire enorma.

Eh… vad ca ma ia valul si divaghez de la subiect. Si ce-i drept as putea sa va povestesc o viata intreaga despre bucuria de a crea tot felul de carti.

sursa foto: Daniel BoteaA fost o experienta superba sa jurizez proba Rao in cadrul Superblog. De fiecare data cand participam in calitate de concurent, imi imaginam ce as face eu in locul juriului iar nemultumirile mele ajungeau sa fie promisiuni de imbunatatire in cazul in care voi ajunge in aceasta pozitie. Aici poti citi articolul despre explicatia probei, iar aici este proba efectiva. Am plecat din start cu ideea ca doresc sa dau note cat mai mari, sa ofer feedback real si sa fiu cat se poate de fair in jurizare, iar in urma citirii celor 83 de articole, am tras cateva concluzii care pot ajuta atat sponsorii, cat si concurentii in editiile viitoare.

  1. Operatiune dificila

    Oh da! Este greu sa citesti atatea articole. Am stat 2 zile si jumatate citind non-stop. Initial imi calculasem ca daca stau cate 10 minte la fiecare articol voi termina rapid, insa intotdeauna stateam mai mult citind, calculand si comentand pe fiecare blog in parte. Atentia este importanta si am facut tot posibilul sa fiu cat mai atenta. Nu am apucat sa compar notele intre ele, cel putin nu constient, iar pentru ca in baremul de jurizare era trecut numele blogului si nu al autorului, nu am observat cine era bloggerul. Abia la final am vazut si eu cam cate note de fiecare fel am si cine sunt fruntasii (pe care i-am trimis la o jurizare mai amanuntita pentru determinarea castigatorilor). La un moment dat, ma gandeam, atunci cand am auzit nemultumiri asupra unor note obtinute, ca poate am fost depasita de oboseala si am scazut mai mult decat trebuia, insa in urma unei recitiri, am ajuns cam la aceeasi rezultat.
    Ce concluzie am tras? Sa incerc sa citesc cat mai multe texte din timp… pana in ziua expirarii probei pentru a nu ma aglomera spre final. Desi in primele zile ale probei am citit si notat cateva articole, cred ca puteam sa pastrez ritmul astfel. sursa foto: Daniel BoteaSi ii admir pe restul membriilor juriului pentru rabdare si determinare. Sincer, dupa 20-30 de articole imi venea sa urlu si sa bat pe cineva. Si mai e ceva… aceasta activitate nu intra de obicei in fisa postului deci… Happy night reading! Chiar am ajuns sa respect juriul.

  2. Detalii si totusi libertate in proba

    Mi-ar fi placut sa fiu mai detaliata in cerintele probei si macar in explicatiile facute ulterior. Cumva am fost dezamagita de unele articole citite si aveam senzatia ca nu au inteles tema. Speram ca prin lipsa unor restrictii sa am parte e ceva mai mult, insa la subiect… asta pentru ca am citit pana si prezentarea editurii, iar acest lucru nu a fost deloc ok.

  3. Ce frumoasa este sinceritatea

    Incerc sa inteleg de ce unii bloggeri isi faceau singuri rau. Mi-ar fi placut sa fi mentionat in proba ca nu e cazul de fraze pupincuriste. Acesta e un lucru care mi-a lasat un gust cam amar… dadeau asa o senzatie de disperare… erau pur si simplu false. Cel mai mult am fost dezamagita cand am avut articole super bune si in ultima fraza dadea cu „mucii in fasole” cu o fraza de tipul „De acum incolo voi citi carti numai de la X” . Pur si simplu am fost stupefiata.

  4. Unii inteleg diferit creativitatea

    Superblog este un concurs de blogging creativ si am fost surprinsa putin pentru ca poate ar fi trebuit sa scriu in josul probei „Creativity ON”. Am aflat insa, la Gala, discutand cu participantii, ca in aceasta editie nu toti juratii au interpretat creativitatea aidoma si prin urmare unii concurenti s-ar fi putut autocenzura. Si de aici o multime de articole „ca la carte si nimic mai mult”. Am invatat ca desi am fost in postura de juriu, nu am gasit cheia succesului pentru un articol perfect. Fiecare juriu este diferit in gandire si in modul de a aprecia articolele.

  5. Si juriul poate fi obosit

    Si daca tot spuneam de aprecierea articolelor, am ajuns la concluzia ca poate nu toti reprezentantii juriului respecta baremul cu strictete, notand cate puncte acorda pentru fiecare aspect. Eu una nu am putut concepe sa jurizez altfel, insa ma gandesc la faptul ca multi nu pierd timpul facand calcule. poate le e de ajuns sintagme de tipul „ok” sau „ok, printre preferate” sau „ok, dar cam multe virgule aiurea”. Si poate de aici vin note nu tocmai echilibrate. Aceasta este doar o supozitie, observand anumite indicii de-a lungul anilor si poate ca, per total, nu este valabila la vreun juriu. As dori sa cred ca nu se intampla astfel la vreo proba, insa este cred cea mai la indemana metoda, si totusi nepotrivita, de jurizat fara a pierde timpul. De aceea si contestatiile sunt valoroase.

  6. Si nu toti juratii au experienta cu Superblog

    Si daca vorbesc despre acest lucru, ar trebui sa spun ca nu toti din juriu au fost concurenti si am credinta ca fostii concurenti au un simt al raspunderii mai mare. Stiu cu ce se mananca si poate chiar gandesc „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. De aceea cred ca ei chiar isi fac timp sa citeasca totul cu mai multa atentie… deci consider ca e un avantaj. Nu contest nici juriul sponsorului care ar putea fi poate mai pretentios si nu tocmai obisnuit cu aspectele concursului.

  7. Cheia succesului

    Spuneam mai sus ca am observat ca nu stiu sigur daca am gasit cheia unui articol ideal. Totusi as vrea sa punctez cateva aspecte. Daca plecam de la premisa inversa… ca se porneste de la nota maxima si se scade pe masura ce se gasesc nepotriviri, iata topul problemelor intalnite. Daca un typo ratacit si o virgula uitata sau pusa aiurea se observa mai putin, desi am gasit si eu cateva virgule intre subiect si predicat si le-am penalizat, un cuvant scris gresit va iesi imediat in evidenta. Am gasit „mia facut bunica gogoase” si, zau, nu mi-a picat bine. Si proprietatea termenilor este foarte importanta. Degeaba folosesti un termen pompos daca nu esti sigur ca stii ce inseamna. Chiar as vrea sa cred ca bloggerii isi respecta cititorii si nu sunt straini de DEX si DOOM2.

  8. Expresivitatea si liziblitatea textului

    Ai o idee super-tare insa, daca o prezinti prost, putini jurati au rabdare sa descopere diamantul ingropat. Un text clar si expresiv are fraze alternate ca si lungime, adaptate la nivelul cititorului, echilibrate. Textul trebuie sa contina intotdeauna momentele subiectului: introducere, intriga, desfasurarea actiunii, punct culminant si concluzie / incheiere. De asemenea, ochii au nevoie si de un text aerisit, spart cumva, prin fotografii paragrafe si intertitluri.

  9. Texte inedite

    O alta concluzie la care am ajuns a fost aceea prin care am ajuns la „cremme de la cremme” a probei, topul articolelor, acele articole pe care le-as fi premiat din punctul meu de vedere – fara discutie, cele dintre care au fost ulterior alesi cele trei castigatoare. Toti au prezetat povesti inedite, care abordau tema din puncte de vedere total diferite fata de restul concurentilor. In cealalta parte au fost zeci de articole care, desi erau ok scrise, sunau exact la fel…

  10. Documentare, documentare, documentare

    Nu exista articol fara documentare… chit ca ea iti ia 10 minute. Intotdeauna exista posibilitatea de a-ti veni idei interesante in urma documentarii. Iar documentarea ajuta la fixarea informatilor tehnice…

  11. Nu te supara, frate!

    Stiu, concursul este unul obositor… mai ales cel din toamna, insa asta nu inseamna ca trebuie sa ne certam si sa ajungem la conflicte. E doar un concurs, nu are nici un sens sa „ne luam jucariile si sa plecam” doar pentru ca am luat o nota mai mica. In plus, petrecerea de la finalul competitiei este atat de frumoasa si ar fi pacat sa pastram zazanie. Am fost si eu trista pentru note… Prima mea nota la Superblog a fost 40… Nu am inteles atunci, insa la urmatoarea editie m-am ambitionat si am fost macar finalista.

    sursa foto: Daniel Botea

  12. Superblog e o provocare…

    …in special pentru a te tine de a scrie cu o frecventa alerta, pe o tema data. Este un exercitiu bun si util pentru cei ce doresc sa evolueze pe tema bloggingului creativ si mai ales pentru cei care isi doresc sa obtina contracte de colaborare pentru advertoriale. Superblog leaga prietenii si creeaza contacte. Superblog te ajuta sa ajungi din online in offline si apoi iar in online cu idei si resurse noi. Si toate acestea trecand peste premiile fiecarei probe sau cele pentru fruntasi.

  13. Si mai sunt, desigur, organizatorii

    Rar m-am atasat de un concurs/eveniment cu atata drag si acest lucru se datoreaza Claudiei si lui Albert care au facut acest concurs real de 13 editii incoace. Ii admir foarte mult pentru rabdarea cu care se preocupa de toate problemele noastre. Au moderat de fiecare data discutiile, au fost puntea dintre concurenti si sponsori si de fiecare data au avut grija sa multumeasca pe toata lumea intr-un fel sau altul.

    Si iata acestea au fost 13 lucruri simtite despre Superblog 2016….

  14. Dar, STAI! Vine Spring Superblog 2017!

    Cum as putea sa nu imi anunt participarea, de data aceasta drept concurent, la Spring Superblog… editia 14. Nu stiu sigur daca voi fi fruntasa, insa finalista tot voi fi. Si voi incerca sa nu uit nimic din ce am scris aici…