Nu vreau sa fie cu suparare, imi iubesc jurnalul online, dar nu pot sa scriu chiar orice si oricand pe net. Sunt lucruri pe care prefer sa le tin intr-un jurnal analogic. Sunt lucruri pe care nu am timp sa le notez online. Problema este ca nu as putea sa scriu tot ce simt pe o simpla agenda. Vreau sa semene cu blogul meu. Vreau personalitate, vreau viata, vreau mov. Pentru mine jurnalul trebuie sa fie ca blogul. A durat un an jumate pana a fost gata blogul acesta(ma pregatesc de un an jumate pt mutarea pe .ro, dar m-am mutat efectiv din decembrie). Am cautat in vreo 100 de teme mov pana am hotarat ca aceasta e cea mai potrivita pentru mine. Am editat la aceasta tema cat as fi putut face una de la 0. Dar a meritat. De aceea vreau un jurnal handmade. Vreau sa-l caut (si l-am gasit) si sa imi las amprenta asupra lui. Nu o sa il modific…nu la asta ma gandeam. Ma gandeam ca trebuie sa il umplu cu ganduri, cu vise, cu sperante. Si stiti si voi ce debit de ganduri am. “I can’t stop thinking at things and i allways dream about my literature.” Majoritatea poeziilor si nuvelelor  mele s-au nascut din vise puse la timp pe hartie. Pana deschid PC-ul sa notez uit visul. Dar ce poate fi mai frumos decat sa am un blog langa care pot dormi. Un blog pe suport de hartie, care sa fie mov si care  sa imi fie aproape oricand imi trece prin minte ceva.  As putea scrie orice bucata literara cu ajutorul unui jurnal mov. Culoarea aceasta ma inspira si toata lumea stie ca scriu cu pixuri mov, folosesc post-its-uri mov, florile mele sunt mov, hainele, accesoriile, pantofii, in curand si camera mea o sa fie mov…dar jurnal mov nu am avut pana acum.

Eu m-am indragostit de acesta , dar si acesta si se pare absolut superb. Defapt sunt toate superbe, dar tre sa imi aleg, nu’?

Astazi plec la mare. Cand ma voi intoarce o sa am muuulte de povestit.

• Posted in: Uncategorized
• Discussion: 1 Comment »

E deja trecut de ora 3….dar nu am avut o alta idee de titlu. Nu ma pot hotari daca nu am somn din cauza caldurii sau din cauza portiei de tort de ciocolata  pe care am mancat-o acum o ora. Cert este ca sunt obosita si ma tot zvarcolesc in pat negasindu-mi o pozitie in care sa adorm.

Astazi am fost preocupata de dulapul meu cu haine. Niciodata nu iti dai seama cate(si ce) haine ai decat atunci cand pur si simplu nu mai ai loc si trebuie sa mai renunti la o parte din ele. Am dat peste haine despre care nici nu stiam ca le am, sau pe care nu le-am purtat de ani. Daca acum ceva vreme scriam pe facebook ca m-am ingrasat si ca explodeaza fustele pe mine, acum va spun ca ma incap pantalonii. Aveam cateva perechi pe care eram gata, gata sa le modific pentru cativa cm.

Tot prin dulap am gasit si cateva materiale foarte dragute care asteapta sa fie croite. De aceea, azi am croit o bluza de tip top superba dintr-un material satinat de culoarea perlei, care are un imprimeu frumos cu flori si flururasi. Maine dimineata o voi termina. Mai am cateva cusaturi de facut. De ceva vreme lucrez la o rochie verde de stil anii ‘30. E o rochie pe care o visez de muulta vreme.  Tot zic ca o sa lucrez la ea mai des, dar in ultimul timp am cam abandonat-o. Ma tot gandeam sa postez pe blog poze cu ea in diferite stadii atunci cand o voi termina . Voi vedea.  Astazi m-am simtit creativa si ma gandesc serios ca pana plec la mare saptamana aceasta(inca nu stiu ziua exacta) sa tin masina de cusut ocupata. Si asa ma vait ca nu am niciodata timp sa imi fac haine.

In alta odine de idei, am gasit niste reviste Almanah din anii ‘80. Le caut de multa vreme pentru ca stiam ca sunt undeva…prin casa…si mare mi-a fost mirarea sa le gasesc fix sub ochii mei intr-un raft al bibliotecii. Prin urmare am de scanat multe reclame vechi foarte interesante si presimt ca presa de ieri poate fi oricand transformata in actualitate.

• Posted in: Brubleme, De prin jurnale, blogate, felie de viata
• Discussion: 1 Comment »

Iata ca a trecut aproape o luna de cand nu am mai asezat nimic pe hartia electronica a jurnalului online.

Caut un radio care sa ma adopte. Momentan m-a adoptat Realitatea FM, dar nu pentru multa vreme. Am un CV bunicel pentru varsta mea si destula ambitie pentru a face ceea ce imi place.

Totusi, despre radio va voi povesti cu alta ocazie. In scurta mea vacanta m-am plimbat prin magazine…multe magazine, prin toate Mall-urile si complexurile comerciale Nu cautam nimic special. Voiam sa vad cum mai sunt preturile, ce mai spune moda…chestii de acest gen. In afara ca lucrurile de culoare mov imi atrag atentia mult mai usot decat alte lucruri, nu sunt foarte pretentioasa. Singura pretentie pe care o am este sa imi cumpar haine si incaltaminte care sa aiba masurile mele. Cum se  poate ca o persoana cu masurile 85-60-90 si marimea 35 la pantofi sa nu isi gaseasca nimic de imbracat si incaltat pe masura sa? Deci nimic… Aproape in nici un magazin nu exista incaltaminte de masura 35. Cum se face? In zilele noastre tot mai multe femei au masuri in cele 2 extreme. Ori prea mari, ori prea mici. Producatorii nu se orienteaza si ei?

Si daca nu stiati, masurile hainelor nu s-au mai recalculat din 1978. Am facut un interviu cu Maria Grapini pentru Realitatea FM pe aceasta tema mai demult. Stau si ma gandesc ce sa fac. Daca pe haine le pot modifica sau realiza chiar de la 0, ar trebui sa invat sa imi fac si pantofi?

• Posted in: Brubleme, De prin jurnale, Ecofriendly, audio, blogate
• Discussion: 12 Comments »

Au venit, au cantat, au plecat. Nu “Buna seara!”, nu “Noapte buna!”, doar “Thank you!”. Cam asta a fost supararea majoritatii. Dar chitara, clapele si vocile au revansat pentru lipsa de comunicare. Sunt cateva note de chitara care imi dilata ochii…am fost in al noualea cer.

O raceala zdravana mi-a taiat vocea aproape complet…mi-a parut rau ca nici macar sa fredonez, nu mai zic de urlat. Chiar glumeam ca ar fi prea tare ca raceala asta sa imi schimbe vocea (cam cum a patit Bonnie Tyler) .

In fine. Concertul Eric Clapton &Steve Winwood a fost superb. Amandoi sunt niste batranei care inca pot canta ca niste zei si tre’ sa spun ca Eric Clapton is still Hot . Gata! Am zis-o!

Muzica a fost faina. Nu prea am memoria titlurilor de melodii, dar ceea ce am auzit a fost foarte tare. Am avut si eu o suparare. Speram sa cante Wonderful Tonight. Si am fost suparata cand am vazut ca au plecat si nu au cantat-o. Concertul a durat in jur de 2 ore. Nu s-a facut pauza si nu s-a simtit vreun rateu pe parcursul concertului. Ce m-a mai deranjat au fost, sa zicem, niste “fumegatori” care mi-au iritat ochii si mi-au creat o stare de discomfort si tuse. La inceputul concertului a urcat pe scena o pitzipoanca care “a incercat sa ii prezinte” pe cei doi cantareti. In primul rand a uitat ca era si Winwood si in al doilea rand, marea perla a serii, “Il primim in aceasta pe marele nostru artist…” Hmmm….o avea cetatenie romana si noi nu stim? Trecand peste suparari, am asistat la un concert foarte bun, cu mizica buna, cu voci si chitari exceptionale, cu vedere buna si atmosfera de invidiat. M-am simtit bine, chiar daca initial eram suparata ca nu am mai prins inca din martie bilete la categoria II si am luat la III. Vedete -spectatori nu am vazut multe : Baietii de la Holograf, Liana Stanciu si Mitza de la Bere gratis. Mai stiu ca Robert Turcescu isi luase bilet, dar nu m-am intalnit cu el pe acolo.

Pe cer aseara erau doar 2 stele…

Trebuie sa mai spun ca aseara am gasit cu greu un taxi. Am sunat la cel putin 5 firme de taxi si toate erau ocupate. A trecut o ora de la concert pana am gasit un taxi. Dar a fost ok.

• Posted in: De prin jurnale, Go...somewhere, No Comment, Sentimente, reverii, un portret pe luna
• Discussion: 10 Comments »

Iata ce am gasit in casuta de Spam a Akismet-ului intr-un comment cel putin dubios…

“Nume: Miaauu

Inalta, blonda si subtire, 19 ani, ofer servicii de masaj erotic in Bucuresti, pentru domni si domnisoare. Discretie maxima si nopti de neuitat. Detalii la 0727……… / 0757…….”

Numele este cel putin sugestiv…

• Posted in: Brubleme, D'ale blogului, stresant
• Discussion: 4 Comments »

Sunt in prag de licenta. Nu stiu cand au trecut 3 ani de facultate. Recunosc ca imi e teama. Mi-a fost teama si de admitere si de cateva dintre examenele din sesiuni, dar acum e alt prag.  Sper sa am si norocul  sa intru la masterul la care visez inca din primul an.

Marea frica nu vine din note sau din examen, ci din urmarea fireasca a studiilor. Am facut deja primii pasi spre presa si sper ca dupa facultate sa imi pot mentine drumul. De-abia dupa etapa asta de formare intervin visele, principiile, asteptarile…

Totusi, articolul asta nu este despre mine. Din perspectiva privitorului si mai apoi a privitorului avizat, mi-a fost dat sa urmaresc mai multe cariere de jurnalisti. Prin urmare fac un apel la sinceritate si lansez o leapsa. Aveam de mai mult timp ideea asta, insa ce m-a facut sa o si pun pe tapet a fost intalnirea cu Adelin Petrisor de la Serile FJSC. Intregul eveniment a fost un apel la jurnalismul adevarat, facut din pasiune.  Modul in care invitatul a incurajat viitorii jurnalisti sa aleaga un drum ”drept”, m-a impresionat.

Ca sa scurtez articolul, leapsa ar suna cam asa :

Daca e cu putinta, impartasiti cititorilor povestea debutului in presa (cum ati ajuns in presa si primele experiente). Cum arata piata de media in acel moment ? Ce asteptari si aspiratii aveati (daca aveati) in momentul in care ati ajuns intr-o redactie ? A existat vreun mentor la inceputul carierei ? Cum a evoluat presa si cum v-ati fi dorit atunci sa evolueze ? Cum vedeti viitorul presei ?

Personal as vrea sa vad ca presa are un viitor. Poate sunt copil, dar vreau sa cred ca din generatiile noi se vor ridica si jurnalisti ”pur sange”. Vreau sa vad ca putem sa facem ceva pentru a avea o presa demna, nu una care sa prabusesca la prima suflare.

Din punctul asta de vedere, articolul asta are si un motiv egoist : sunt la inceput de drum si vreau sfatul celor care au trecut prin asta.

Inteleg ca multi au scris deja despre tema asta prin diverse interviuri sau chiar in articole de pe blog. Unele povestiri insa merita repetate. Mai mult, sper ca leapsa sa se raspandeasca la cat mai multe persoane. Pana atunci, indraznesc sa o adresez urmatorilor :

Cariere Media, Hari Popescu, Iulian Budoi, Ovidiu Zara, Pagina de Media, Ralu Caranfil, Realitatea Fm blog, Reporter Virtual, Sentinta ,Toni Momoc, Ioan T. Morar, Vlad Petreanu, Catalin Tolontan, Iulian Comanescu, Cristian Grosu, Subiectiv si multi alti jurnalisti pe care i-am omis fara voie dar ale caror experiente mi-ar placea sa le citesc.

• Posted in: Brubleme, D'ale blogului, De prin jurnale, Go...somewhere, Sentimente
• Discussion: 12 Comments »

Nu as fi crezut niciodata ca sunt atat de multi fani ai culorii mov(generic). In ultimii ani vad tot mai multi oameni care poarta mov. Imi amintesc ca atunci cand eram mai tanara eram jignita pe strada pentru ca purtam mov. Pe vremea aceea movul era cazut in dizgratie. In ultimii 4ani a devenit o culoare ”de top”, aleasa de designeri si promovata ca fiind ceva fresh. Nu pot sa inteleg de ce movul era considerat in romania culoarea femeilor usoare desi in realitate este o culoare care inseamna putere, belsug, speranta, viitor, creativitate, curaj, sacralitate, mister…

Dar nu despre asta doresc sa vorbesc . Mai multe despre semnificatia si istoria culorii aici si aici .

Problema mea incepe tot de cand eram mai mica si am aflat ca in curcubeu este culoarea violet si nu mov cum stiam eu. De aici am intrat intr-o serie de confuzii. Care e diferenta dintre mov si violet? Purple si Violet din engleza sunt aceleasi cu movul si violetul nostru? care e mai rosu si care e mai albastru?

Pentru mine culorile din partea stanga a imaginii de mai jos sunt violet si cele din partea dreapta sunt mov.

Dupa cum am spus, confuzia este si mai mare atunci cand apar cele doua culori in engleza, violet vs purple . Eu le vad in aceeasi maniera precum violet si mov. Adica mov/purple e mai rece si violet este putin mai cald.

Wikipedia spune care e purple si care e violet, dar dilema ramane desi, intr-un fel, imi sustine ideea.

Am observat ca sunt multe articole pe internet in care se dezbate purple vs violet.

M-am gandit chiar ca movul ar putea fi mauve-ul din engleza. Dar nu mi se pare ca se aseamana.

Aaa si mai simt sa clarific ca Purple-ul englez nu seamana cu purpuriul romanesc. Ambele, si purple si purpuriul nostru isi au originea in ”purpura” latina, pigment natural, visiniu inchis.  Purpurul nostru este definit astfel: PURPURÍU, -ÍE, purpurii, adj. De culoare roșu-închis ca a purpurei. Eu o percep ca ceva intre visiniu si ciclam.

Sunt curioasa voi cate culori aflate intre rosu si albastru(adica gama violet) cunoasteti?

Cum nu am gasit nimic oficial cu privire la diferentele coloristice, desi este o explicatie pe wikipedia. Prin urmare, ce parere aveti? Care-i una? Care-i alta?

• Posted in: Brubleme, De prin jurnale, Sentimente, blogate
• Discussion: 3 Comments »

Salut! Brublema a revenit. Dintre toate brublemele care ne mangaie frumos pe crestet zilele astea, am ales sa va spun despre inventivitatea romanilor dornici sa viseze cai verzi pe pereti. “Praful vaginal “Tantum Rosa”, noul drog al tinerilor” scrie pe Citynews . De cand cu inchiderea magazinelor “de vise ” , se pare ca farmacistii clujeni s-au trezit ca tot mai multi tineri(nu tinere) cumpara acest produs.

Mai mult, pe multe bloguri si forumuri se gasesc impresii despre folosirea in scopuri relaxante a produsului.  Pentru o femeie nu e dorit contactul cu ele in mod normal…dar uite ca barbatii le iau ca pe bomboane…

Si daca tot vorbim de bomboane, ma mir ca nu se discuta inca pe net de un alt produs similar. Hai ca “Tantum Rosa” este un nume decent pentru un produs feminin, dar vreau sa ii vad pe barbati cumparand “Femigin” . Spre deosebire de “Tantum Rosa”, care este inodor, “Femiginul” are si miros de mentosane….it’s the new flavour! La chimie nu prea ma pricep sa va spun daca compozitia e aceeasi(la prima vedere este diferita), asa ca nu va recomand sa incercati nimic.

PS: Aviz amatorilor de senzatii tari. Atat “Tantum Rosa” cat si “Femigin” sunt produse destinate exclusiv vaginului. Daca sunt folosite in alte scopuri pot distruge organismul(in special stomacul), fiind extrem de toxice . Va recomand cititi articolul de pe Citynews pentru mai multe informatii.

Sursa foto

• Posted in: Brubleme
• Discussion: 12 Comments »

Un articol semnat de Piticu mi-a amintit ca astazi este Ziua Internationala a Libertatii Presei. Uitasem. Tot astazi este si ziua jurnalistului Robert Turcescu. Asta da predestinare, sa te nasti in Ziua Libertatii Presei (desi data a fost stabilita ulterior) ! Profit de ocazie si ii urez un sincer La multi ani!

Desi ma ambitionez sa il contrazic pe Piticu si sa spun ca presa in Romania are un viitor, imi e forarte greu sa nu-i dau dreptate. Nu se poate ignora faptul ca presa romaneasca e in picaj. De curand FJSC-ul are cont pe Facebook si cu ocazia asta primesc si eu o tona de amicitii de la studenti pe care nu ii stiu decat dupa nume (in cel mai bun caz dupa figura) si incerc sa imi amintesc daca am vorbit macar o data. Singurul motiv pentru care le dau add este curiozitatea: oare cati dintre ei vor ajunge efectiv jurnalisti ?  Nu zic de cei de-acum. Sunt anul 3 si au alte prioritati…cum ar fi sa licenta (sau examenul la Sociologia Jurnalistilor de miercuri).

Anul asta m-am aventurat in presa, in radio mai precis. M-a prins atat de tare, incat de cand am intrat in sesiune si implicit in vacanta ma simt ca in sevraj. E greu de descris senzatia din momentul intrarii in Casa Presei Libere, cladire in care miroase mai mereu a hartie tiparita. Nici macar nu am treaba cu presa scrisa : adevarul este ca mi-e teama de presa scrisa. Momentan…

Sa revin : m-am aventurat, deci, la Radio Realitatea FM. Am ramas placut impresionata sa fiu intrebata de diferiti colegi de facultate daca pe mine m-au auzit la radio. Realitatea FM este un radio micut, dar care nu e legat deloc de Realitatea TV. Chiar daca redactia este intr-o camera cam cat o sufragerie, chiar daca unii oameni au plecat (din cauza crizei), chiar daca nu mi-au iesit toate materialele de prima data, chiar daca Gigi Becali mi-a inchis telefonul in nas, energia transmisa de oamenii care fac acest radio sa existe m-a incurajat. Am invatat cat de mult am putut de la ei si vreau sa invat cat mai mult. Mai toti au 10-15 ani de presa in spate. Trebuie sa recunosc ca acest lucru m-a facut sa ma simt foarte mica la inceput, dar m-au acceptat si asta m-a facut sa am incredere in mine.  Ce faceam mai exact? Interviuri, stirute…chestii d-astea mai usoare dupa cum spune Iulian, producatorul matinalului. Usoare erau mai degraba temele abordate: educatie, cultura, social. De cate ori ma aventuram(cel putin la inceput) in economie sau politica, imi prindeam urechile. Acum, am inceput sa le mai inteleg….dar mai am de invatat cum merg treburile. Din pacate (sau din fericire) pentru  a scrie o stire, trebuie sa o intelegi pe deplin.

In aceasta perioada petrecuta pe holurile realitatii am intalnit o singura figura cunoscuta din facultate(un coleg care a terminat acum 2 ani).  Sunt convinsa ca mai sunt si alti oameni, oameni care vin la alte ore dar ma asteptam la un aflux mai mare de fosti absolventi. Stiu, e criza, nu sunt posturi , internshipurile sunt destul de stresante (tot in regimul asta am lucrat si eu) si totusi imi e greu sa cred ca au disparut ambitiile jurnalistice. Prin urmare tind sa ii dau dreptate lui Piticu…studentii la jurnalism nu prea opteaza pentru presa.

Totusi, anul asta am avut niste profi care lucreaza sau au lucrt in trust si am facut vizite pe la televiziuni. La Realitatea TV oamenii pareau aproape speriati de faptul  ca studentii stiau ce e aia o “burtiera”.

Despre libertatea reala a presei din Romania prefer sa nu discut. Consider ca ma depaseste subiectul. Poate ca sunt mult prea tanara sa fi simtit pana acum constrangeri de acest tip.

Vreau sa cred ca presa are un viitor, ca presa isi va reveni. Ca cititorii isi vor pune ochelari si nu vor mai citi toate tabloidele, ca jurnalistii vor gandi inainte sa scrie si vor verifica ceea ce scriu, ca tinerii jurnalisti vor intelege mai clar ideea de deontologie si ca obsesia mogulilor va disparea,  ca politicienii se vor impusca, ca PSD-ul va face cursuri de politologie cu noii recruti care nici macar ce inseamna socialismul nu stiu, ca presa se va lupta cu influentele si ca va incerca sa educe, ca cititorii vor avea standarde mai ridicate, uff…de la presa incepe totul…

Poate ca voi ajunge azi la cheful presei….sa vedem…totul depinde de cat de mult invat pentru examenul de miercuri.

• Posted in: Brubleme, Facultate, Go...somewhere, Sentimente, felie de viata
• Discussion: 4 Comments »

…pantofii doamnelor lasa urme de inimioare in zapada.

Da da. La multi ani dragile mele . Va urez sa aveti atatea bucurii pe cati fulgi de zapada au cazut si cad inca astazi.Mergand pe strada cu capul in jos(din cauza viscolului) am observat ca urmele lasate in zapada de pantofii cu toc au forma de inimioara.  Din cauza frigului nu am avut puterea sa ma opresc din drum si sa pozez aceste urme, asa ca va arat o poza draguta facuta de cineva drag “operei mele de arta”.

Totusi, imi doresc sa vina mai repede Primavara. Sa miroase a flori, sa vad copacii infloriti si sa fie soare, dar nu canicula.

• Posted in: D'ale blogului, Ecofriendly, Go...somewhere
• Discussion: No Comments »