…pantofii doamnelor lasa urme de inimioare in zapada.
Da da. La multi ani dragile mele . Va urez sa aveti atatea bucurii pe cati fulgi de zapada au cazut si cad inca astazi.Mergand pe strada cu capul in jos(din cauza viscolului) am observat ca urmele lasate in zapada de pantofii cu toc au forma de inimioara. Din cauza frigului nu am avut puterea sa ma opresc din drum si sa pozez aceste urme, asa ca va arat o poza draguta facuta de cineva drag “operei mele de arta”.
Totusi, imi doresc sa vina mai repede Primavara. Sa miroase a flori, sa vad copacii infloriti si sa fie soare, dar nu canicula.
Dupa cum ati citit in titlu, pe 2 martie e baba mea. Si daca baba prevesteste cum imi va fi anul in curs, sunt curioasa daca ar functiona un wishlist. Asadar:
Visez de cand ma stiu ca de ziua mea…nu conteaza anul, mereu am visat asta…deci, de ziua mea sa am camera plina plina cu flori parfumate de primavara: Zambile, ghiocei, narcise, frezii, albastrele, lalele si ce fori frumoase mai sunt primavara. As vrea sa ma imbat cu parfumul lor.
Mi-as dori sa imi depasesc temerile, sa nu imi mai frica de nimic, sa am curaj sa fac ce imi regizez in cap asa cum am gandit acel lucru, sa fiu taioasa si considerata periculoasa(in sensul profesional) si sa fiu mai atenta si mai adaptabila.
Mi-as dori sa fiu mai odihnita si sa nu renunt la lucrurile care imi plac si sa inteleg ceea ce bolborosesc politicienii si restul papagalilor de la tv si sa gandesc mai repede ca sa ii incoltesc, vreau sa fiu jurnalist, vreau sa scriu mai bine, mai repede si fara greseli si mai ingenios, mai creativ…vreau sa fac cariera si sa schimb lucrurile, vreau sa fiu puternica si sa ma impun.
Si vreau sa am o dictie mai buna, si o postura mai degajata si sa nu ma mai panichez si sa fac lucrurile ca la carte.
Vreau sa stiu mai multe, vreau sa citesc mai mult si sa retin ce citesc, sa iau licenta cu o nota decenta si sa intru la master la buget ca sa nu ma simt cumva fortata sa renunt la el, vreau sa uit lucrurile din trecut care ma bantuie in fiecare moment cand pur si simplu stau.
Vreau un reportofon bun, o tableta grafica, un aparat foto decent,
Vreau sa fiu inteleasa de ceilalti, vreau…multe…
Prea multe…nu-i asa ca nu se vor indeplini?
De cateva zile mi s-a pus in cap ca vreau sa fac un reportaj despre martisoare. Va dati seama ca mi se pusese foarte bine din moment ce il veti asculta mai jos. Si uite ca astazi (duminica) am facut un reportaj…sau mai bine zis am incercat. O sa va deranjeze partea tehnica – uff…ea mereu imi strica planurile – .Daca va deranjeaza altceva astept critici. Mi-a fost greu sa gasesc tarabe unde se vand martisoare si nu plasticuri, mi-a fost si mai greu sa ii abordez pe astia cu kitschurile intr-un mod incomod. Am gasit martisorari, dar nu am avut atata curaj sa ma pun cu bisnitarii. Totusi, sper sa va placa reportajul. Mi-ar placea mult sa primesc feedback. Daca va intrebati de ce nu e pe post la RFM, motivul este calitatea proasta a inregistrarii…reportofon plictisit si zgomot muult in Piata Romana.
Ascultare placuta!
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Ps: 5 min jumate are reportajul( nu se vede in player)
Ps2: Asta e martisorul meu pentru toti baietii care imi citesc blogul si care sunt suparati ca ei nu primesc cadouri de 1 martie.
A mai trecut un an. A mai trecut o iarna. De cateva zile ne bucuram de gradele cu plus. De mai bine de o saptamana au aparut tarabele de martisoare. Nu ca as mai gasi ceva din farmecul martisoarelor de demult. Acele martisoare facute de mana si care nu seamana cu restul martisoarelor. Unii spun ca martisorarii autentici au imbatranit, altii spun ca primaria nu mai acorda autorizatii decat firmelor, alungand micii pastratori de traditie. Chiar sunt curioasa cati martisorari care fac martisoare de mana mai exista. Daca vedeti pe undeva, sa imi spuneti si mie. ![]()
Anul trecut blogul meu de martisoare a fost lansat. Anul acesta il lansez din nou, cu update-urile de rigoare. Martisoarele nu sunt scumpe, e lichidare de stoc si vreau sa le vand pentru a face loc altor idei mai noi.
Va invit cu drag pe Martisoare Vrajite !
Ps: Uite ca a aparut si primul interviu despre martisoarele mele. Ii multumesc lui Bluarto .
E tarziu in noapte. Se pare ca Mos Ene s-a apucat si el de navigat pe internet si a uitat sa stinga lumina… Mi-am adus aminte de unul dintre cele mai placute momente din copilarie, moment repetat de nenumarate ori cand eram mica. Cantecul meu de leagan…da…credeam ca numai eu il mai aud uneori in ganduri si in somn…mama l-a uitat demult. Eu imi aminteam doar franturi. Spre fericirea mea l-am gasit. Intr-un singur loc, dar l-am gasit. Pe forumul despre copii (unde sunt si alte cantece de leagan). Inseamna foarte mult pentru mine sa il am, sa il pot canta si eu cand mi-o veni vremea. Versurile suna cam asa:
E ca un punct sensibil pe care l-am atins gasind acest cantecel. Mi-e dor de copilarie…vreau sa nu mai am griji sau tangente cu oameni rai. Imi sunt dragi toate amintirile de pana in 5 ani. Uneori mi-e dor sa imi amintesc mai bine cum era atunci.
Voi va mai amintiti ce cantec de leagan va canta mama cand erati copii mici? Daca aveti copii, voi ce le cantati copiilor pentru a adormi?
In ultima vreme am citit articole de pe Vox Publica . Nu stiu daca pentru ca zaream figuri cunoscute la articole noi si apoi ma pierdeam printre alte articole cu titluri interesante , sau pur si simplu d-aia.
Am observat ca foarte multe articole sunt atacate prin comentarii urate, offtopic sau jignitoare atat la adresa autorilor cat si la adresa continutului articolului. De ce? Nu e Vox Publica un loc de opinie? Am mai observat si ca multi il injura pe patronul trustului. Sa inteleg ca tot ce are legatura cu trustul Realitatea Catavencu e virusat de Vantu Power? He he…nu e chiar asa. In afara de locul gazduirii are Vox Publica vreo legatura cu trustul? Mai multi din cei care scriu acolo nu sunt jurnalisti, sau daca sunt, nu sunt musai din trustul Realitatea Catavencu. De ce sunt injurati? De ce sunt toti autorii injurati?

Este oare o problema de calitate a textelor? Ma indoiesc,zau, pentru ca un acelasi articol e injurat pe vox publica si pe blogul autorului e laudat.
E vorba de calitatea cititorilor? Ma indoiesc iarasi pentru ca autorii nu sunt bloggeri/jurnalisti mediori.
Atunci ce nu le convine cititorilor de pe Vox Publica?
Uneori ma gandesc ca sunt cititorii realitatii.net care , plictisiti de comentat articole de informare , sper sa capete putina atentie de la bravii autori de pe Vox Publica.
Cred ca oamenii care comenteaza pe Vox Publica nu pricep esenta articolului respectiv si de aceea injura. Stiu, asa fac adesea si persoane apropiate mie. Daca nu inteleg ceva se irita si injura.
Poate ca autorii de pe Vox Publica folosesc cuvinte mult prea greoaie. Asta e chestia cu jurnalistul de opinie . Nu e pentru oricine. La jurnalismul de informare, jurnalistul e dator sa explice si lu’ tusa din varful dealului ce se intampla. La jurnalismul de opinie totul e subiectiv. Desi, uneori,autorii folosesc atitudinea asta : “Daca folosesc cuvinte dintr-un anumit registru, pun o restrictie pe articol”, literalmente, mesajul insemnand : “If you don’t get it, it’s not for you !”. Cu toate astea, Vox Publica e un taram liber. Nu cred ca e supus vreunui mogul, nu cred ca se practica persuadarea sau cenzura.
“Jurnalist cu nume sonor…da…trebuie injurat…da…e tinta perfecta.” Probabil asa vorbesc comentatorii in serie de pe Vox Publica. Si apoi comit infractiunile. Nu se uita la text de multe ori. Injura si desfiinteaza articole pe care nu le-au citit, prin argumente care nu exista.
Bine, pe blogul personal exista un public deja format. Pe Voxpublica ai mereu surprize…
Poetul meu favorit e Lucian Blaga. Nu cred ca v-am spus, dar am scris despre el mai demult. M-am gandit sa incerc sa vad cum merge cu adaugatul audio-ului pe blog. Nu de alta, dar am in plan sa fac din acest blog un audio-blog. Timp sa am… Prin urmare astazi va voi oferi o poezie superba. Se numeste Somn si a fost publicata in volumul Lauda somnului (1929). Cum trebuia sa fie ceva mai special, poezia am recitat-o in portugheza. Mai jos va voi pune versurile atat in portugheza cat si in romana. Inregistrarea a fost facuta acum un an jumate pentru emisiunea Globetroter de la Radio Lynx, prezentata de Ioana Dobre. Enjoy!
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
In sfarsit! Dupa mai bine de o luna de cand lucrez la noul blog, am hotarat ca micile detalii la care mai am de lucru nu ma impiedica sa ii dau drumul oficial.
E mai mov, mai accesibil, mai bine organizat, mai optimizat, mai…va las si pe voi sa va dati cu parerea despre el.
In urmatoarele zile ma voi ocupa de blogroll. Fireste, nu voi uita blogurile care mi-au fost alaturi pe blogul vechi, dar mi-ar placea sa mai cunosc si alti cititori fideli care nu au avut curajul sa comenteze pana acum. Doresc sa punctez foarte clar faptul ca nu suport ideea de schimb de link, iar linkurile si mesajele pe aceasta tema vor ajunge in spam si acolo vor ramane. Aveti multe articole pe care le puteti citi si comenta.
Pentru a veni in ajutorul vostru(sa zicem), la sugestia lui Krossfire, am realizat o selectie a unor articole, asa, mai relevante scrise de la deschiderea blogului, din august 2007(ohoo..cat timp a trecut…) pana acum. Ordinea e aleatorie ![]()
O prima recomandare o constituie articolele si desenele postate in categoria “Cu si despre animatie” .
Alaturi de ele, va sugerez sa nu ratati articolele urmatoare:
Sper sa va placa.
Acestea fiind postate, promit ca voi posta mai des si declar site-ul deschis .
Nu stiu daca ati observat, dar orice ar cere/cauta, tiganii folosesc aceleasi replici. Nu cred ca trec pe strada aceiasi tigani cu fiare vechi sau calorifere pepeni sau chiar sticle goale, care striga intr-un fel caracteristic si niciodata schimbat. Orice ar cere sau da, au acelasi timbru vocal, au acelasi ton. Toti. Parca ar repeta la nesfarsit imitand perfect aceeasi melodie.
Trecand peste asta, am observat ca cersetorii au trecut pe colindat. Sunt afoni si nu canta nici pe apoape ceea ce incearca sa cante si imi vine sa le dau bani ca sa taca.
Nu stiu daca l-ati auzit vreodata pe cersetorul (care arata a om in toata puterea) care se vaita ca ii e foame, dar azi am auzit altul cu aceeasi poezie. Un nene in tramvai l-a imbrancit si l-a injurat si i-a zis sa se duca la Guvern daca ii e foame. Imi pare rau pentru toti suferinzii din strada, desi stiu ca foarte multi dintre ei sunt sarlatani care profita de bunatatea oamenilor si isi ridica palate din cersit . Ce meserie prospera.